|
| © Vatican Media |
Bună ziua tuturor şi bine aţi venit!
Sunt bucuros să vă urez bun venit, scriitori şi scriitoare din multe părţi ale lumii, reuniţi la Roma pentru centenarul Libreria Editrice Vaticana, editura Sfântului Scaun, fondată în 1926.
Această ocazie este propice pentru a reflecta asupra importanţei cărţilor şi a scrisului, o formă de exprimare umană pentru care sunteţi, cu o varietate de stiluri şi limbaje, maeştri şi modele.
Scrisul - în modul în care îl faceţi - este un act de adevăr, de revelaţie. Scrisul exprimă cine suntem, ceea ce credem şi sperăm, lumea la care aspirăm, viitorul la care visăm. În această strădanie pentru adevăr, simţim cum adevărul este discret, oferindu-se nouă în dialogul interior cu Dumnezeu şi în dialogul deschis şi respectuos cu ceilalţi. "Adevărul nu este un teritoriu de apărat, ci un bun de împărtăşit" (Magnifica humanitas, 25). Nu suntem niciodată stăpâni ai adevărului; mai degrabă, el ne "cucereşte". Din acest motiv, vă doresc să puteţi stârni atracţia faţă de adevăr, pentru că voi înşivă sunteţi atraşi de el.
Mai mult, scrisul este un gest de umanitate. "Sunt o fiinţă umană şi nimic uman nu consider străin de mine", a argumentat Terenţiu (Pedepsitorul de sine însuşi, I, 1, 25). Întregul spectru al experienţelor umane se desfăşoară în literatură, atât de mult încât Papa Francisc a lăudat valoarea sa formativă: "Citind un text literar, suntem capabili să «vedem prin ochii altora» (C.S. Lewis), dobândind o perspectivă largă care ne lărgeşte umanitatea. Acest lucru activează în noi puterea empatică a imaginaţiei, care este un vehicul fundamental pentru acea capacitate de identificare cu punctul de vedere, condiţia, sentimentele celorlalţi, fără de care nu poate exista solidaritate, împărtăşire, compasiune sau milă" (Scrisoare despre rolul literaturii în formare, 34).
Scriind istorii şi conturându-vă personajele, vă identificaţi cu ele, le înţelegeţi punctele de vedere, emoţiile, sentimentele, atitudinile... Aici se află marele teren de antrenament al omenirii pe care îl oferiţi cititorilor voştri, pentru că cititorii, într-un anumit sens, trăiesc multe vieţi dincolo de a lor. Şi asta ne ajută să descoperim perspective diferite, să nu ne absolutizăm pe ale noastre şi să compunem, ca un mozaic, profilul acelui adevăr care ne depăşeşte mereu.
În cele din urmă, scrisul are legătură cu Dumnezeu. Poate părea riscant să spunem asta, dar mai mulţi teologi au reflectat şi au scris despre consonanţa dintre forma scrisului şi revelaţia Dumnezeului biblic. Însăşi structura Revelaţiei ne autorizează să facem acest lucru: "Pentru creştini - a scris cardinalul Radcliffe - nimic omenesc nu este străin de Cristos. Fiecare încercare de a aborda întrebările fundamentale ale vieţii noastre - cum să iubim, să fim drepţi, să fim liberi, să înfruntăm suferinţa şi moartea - ne ajută să-l înţelegem pe Cristos, cel mai uman dintre toţi" (T. Radcliffe, Accendere l'immaginazione, Verona 2021, pag. 29).
Când pătrundem în adâncul umanităţii noastre, nu suntem departe de Dumnezeu: acolo, în mijlocul unor istorii foarte umane, Dumnezeu se revelează. Dumnezeul Bibliei se manifestă în eliberarea din sclavie, în naşterea neaşteptată a unui fiu, în iubirea milostivă şi fidelă. El vorbeşte prin evenimente şi întâlniri, prin chipuri şi istorii. "Dumnezeu lucrează în viaţa noastră prin ceea ce facem şi ceea ce suntem şi prin mulţimea de oameni pe care îi întâlnim" (Liberi sotto la grazia, Città del Vaticano 2026, 83).
De aceea vă repet vouă, scriitorilor, ceea ce Sfântul Paul al VI-lea le-a spus tuturor artiştilor: Avem nevoie de voi, de imaginaţia voastră, de creativitatea voastră narativă, de vioiciunea gândirii voastre. Avem nevoie de ele pentru a crea spaţii de libertate şi autenticitate, în care harul divin să poată rezona cu o promisiune de consolare şi pace. Vă mulţumesc pentru fiecare dată când aţi semănat seminţe de reconciliere, întâlnire şi prietenie.
Din acest motiv, vă încurajez în munca voastră şi invoc de bunăvoie binecuvântarea Domnului asupra voastră şi a celor dragi. Mulţumesc!
LEO PP. XIV
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
* * *
Mozaicul empatiei, vocile scriitorilor care l-au întâlnit pe Papa Leon
