|
| © Vatican Media |
Pontiful s-a întâlnit la Vatican cu naratori, dramaturgi şi poeţi şi a prezentat scrisul ca pe un act de adevăr, revelaţie şi umanitate. Unii dintre autorii prezenţi, din numeroase ţări din întreaga lume, au povestit emoţia întâlnirii cu Leon al XIV-lea şi au reflectat asupra unor cuvinte din discursul său care i-au impresionat cel mai mult.
Un "act de adevăr, de revelaţie", "un gest de umanitate", o scriere care "are legătură cu Dumnezeu". Acestea sunt cuvinte alese cu grijă, seminţe care vor rodi în gândurile scriitorilor primiţi astăzi, cele rostite de pontif în Auletta Aulei "Paul al VI-lea", în cadrul celebrărilor pentru centenarul Libreria Editrice Vaticana (Editurii Vaticanului). Jon Fosse, Marilynne Robinson, Elizabeth Strout, Éric-Emmanuel Schmitt, Mircea Cărtărescu, Julia Navarro, Jonathan Safran Foer, Enrico Brizzi, Colum McCann, Assaf Gavron, Phil Klay, printre mulţii care au vorbit din diverse ţări ale lumii.
Scriitori, profesori şi modele necesare
Mulţi au simţit discursul papei ca pe un act de învestitură. El i-a numit "profesori şi modele" ale acelei "forme de exprimare umană" care este scrisul şi li s-a adresat citând cuvintele pe care Paul al VI-lea le-a rostit în 1964 în faţa artiştilor: "Avem nevoie de voi". Leon al XIV-lea a continuat: "Imaginaţia voastră, creativitatea voastră narativă, vioiciunea gândirii". O imaginaţie care ne ajută să ne punem în pielea altcuiva, activând ceea ce scrisoarea Papei Francisc despre rolul literaturii în educaţie, citată astăzi de Leon, numeşte "puterea empatiei". "Cred că scriitorii - a comentat câştigătoarea Premiului Pulitzer, Marilynne Robinson - au ocazia să se gândească cu adevărat profund la sentimentele din viaţa altor oameni, cum ar fi experienţa de a fi altcineva".
Prin ochii celuilalt
Éric-Emmanuel Schmitt a revenit şi el asupra acestui sentiment comun: "Ceea ce m-a frapat în discursul lui Leon al XIV-lea au fost două puncte: empatia şi mozaicul. Ne-a spus că, credincioşi sau nu, suntem creatori de empatie, deoarece a scrie o poveste înseamnă a întruchipa o multitudine de personaje şi a-l apropia pe cititor de toate aceste personaje. Şi, prin urmare, a scrie înseamnă a te apropia de ceilalţi, înseamnă a-i aduce la viaţă şi a-i îngriji". A doua imagine care i-a rămas în minte renumitului autor este cea a mozaicului: "Un scriitor pune laolaltă pietre mici ca un mozaic pentru a crea un model mare, care este un roman sau o piesă de teatru. Şi într-adevăr, ceea ce contează pentru noi sunt relaţiile, arătarea relaţiilor într-o istorie. Şi astfel ne-a arătat că inima a ceea ce facem este, în cele din urmă, în totală armonie cu evanghelia. Am fost mişcat, luminat şi cred că până şi un scriitor necredincios se poate recunoaşte în acest discurs".
Pentru scriitorul şi poetul roman Daniele Mencarelli, "papa a propus o serie întreagă de cuvinte care trebuie redescoperite: empatie, compasiune, milostivire, împărtăşire, egalitate - termeni pe care acest moment istoric i-a pus din nou sub semnul întrebării".
Scriind pentru omenire
Mircea Cărtărescu, unul dintre cei mai mari romancieri ai României, s-a concentrat asupra ideii de adevăr şi revelaţie: "Adevărul este frumuseţe şi frumuseţea este adevăr, aşa cum spunea John Keats. Sunt întru totul de acord cu cuvintele Sanctităţii Sale, cu mesajul său. Şi eu am scris întotdeauna pentru binele omenirii, al persoanelor, pentru fiecare dintre cititorii mei şi chiar pentru cei care încă nu mă citesc".
Şi rolul adevărului în scris, deja definit în Magnifica humanitas nu ca "un teritoriu de apărat", ci ca "un bun de împărtăşit", l-a impresionat pe Enrico Brizzi, autorul celebrului roman din 1994, Jack Frusciante a părăsit grupul: "Acest mozaic de voci, de diferite căi culturale şi existenţiale - a observat el - a fost reunit aici sub un singur principiu: să spunem poveşti sincer, nu să întunecăm apele, ci să încercăm să iluminăm zone ale realităţii care altfel nu ar fi disponibile".
Eugenio Murrali
(După Vatican News, 24 iunie 2026)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
* * *
