În numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh.
Pace fie cu voi!
Este frumos să vezi atâta entuziasm pentru sfinții de astăzi și vă mulțumesc!
Eminențe, Excelențe,
Iubiți frați și surori!
Sunt bucuros să vă întâlnesc în ultima zi a Întâlnirii voastre „Sfințenia în istorie”, organizată de Dicasterul pentru Cauzele Sfinților. Salut și le mulțumesc pentru angajarea lor superiorilor, membrilor, consultanților, oficialilor, vorbitorilor Întâlnirii și tuturor celor care, în diferite funcții, lucrează la Cauzele Sfinților.
Tema aleasă pentru aceste zile de studiu își propune să exploreze raportul dintre sfințenie și istorie, oferind oportunitatea de a explora diferite aspecte. Primul se referă la sfințenia canonizată, care necesită dovezi prin mărturii autentice, credibile și peste orice suspiciune. În acest scop, activitatea Comisiei Istorice la nivel diecezan și cea a raportorilor și consultanților dicasterului pentru așa-numitele „cauze antice” joacă un rol crucial.
Tocmai un istoric autoritar, Papa Pius al XI-lea, a înființat Secțiunea Istorică în cadrul Sacrei Congregații a Riturilor de atunci, deschizând cauzele sfinților utilizării specifice a metodei istorico-critice. Nici tratarea „cauzelor recente” nu poate ignora o examinare serioasă și riguroasă a întregului material colectat. Cauzele sfinților utilizează instrumentele proprii studiului istoriei, chiar dacă scopul lor nu este de a face istoriografie, ci mai degrabă de a evidenția caracterul exemplar, spiritualitatea și faima de sfințenie a candidaților la altare.
Un al doilea aspect este modul în care evoluția istorică și culturală, în diferitele sale faze, influențează însuși conceptul de sfințenie. Pe măsură ce trec epocile, poate evolua și profilul sfinților: nu pentru a urma stereotipurile momentului, ci pentru a citi experiența contingentă prin categoriile evangheliei trăite. Prin urmare, este foarte important să situăm mărturia unui sfânt sau a unei sfinte în contextul în care a trăit. Poporul lui Dumnezeu caută modele pentru a locui prezentul, mijlocitori care să ajute membrii Bisericii să înfrunte provocările de astăzi și să le recunoască oportunitățile. Nu trebuie uitat, însă, că actul solemn al canonizării transcende contingența istorică. Prin el, de fapt, succesorul lui Petru nu numai că aprobă, ci și indică întregii Biserici martori credibili ai evangheliei, capabili să vorbească fiecărei epoci.
În cele din urmă, trebuie să luăm în considerare modul în care prezența și mărturia sfinților au transformat istoria. Luminați de har, ei au putut să asculte chemările timpului lor, combinând credința și istoria și dedicându-și viața construirii noii realități a Împărăției lui Dumnezeu. Istoria lumii fără sfinți ar fi imens mai săracă, adică mai puțin umană.
Preaiubiților, mărturia sfinților, adânc înrădăcinată în concretețea timpului lor, ne amintește de puterea inovatoare și transformatoare a Paștelui. Ei ne arată o istorie modelată de credință. Vă mulțumesc pentru că, prin munca voastră, contribuiți la luminarea acestei realități minunate. Vă încredințez ocrotirii Fecioarei Maria, Regina Sfinților, și vă împart din inimă binecuvântarea apostolică. Vă mulțumesc.
LEO PP. XIV
Traducere de pr. Mihai Pătrașcu
