|
| © Vatican Media |
Pacea să fie cu viu.
Bine aţi venit.
Alteţa Voastră Regală Prinţul Hasan bin Talal,
Iubiţi fraţi şi surori,
Îmi face plăcere să vă salut pe toţi şi vă sunt recunoscător pentru prezenţa voastră aici cu ocazia acestui al optulea colocviu, organizat în comun de Dicasterul pentru Dialogul Interreligios şi Institutul Regal pentru Studii Interconfesionale.
Tema pe care aţi ales-o anul acesta, "Compasiunea şi empatia umană în timpurile moderne", este deosebit de actuală pentru lumea noastră de astăzi. Într-adevăr, acestea nu sunt sentimente marginale, ci mai degrabă atitudini esenţiale ale ambelor noastre tradiţii religioase şi aspecte importante ale ceea ce înseamnă să trăieşti o viaţă cu adevărat umană.
Tradiţia musulmană asociază compasiunea, ra'fa, cu milostivirea ca dar oferit de Dumnezeu în inimile credincioşilor, iar unul dintre numele divine, al-Ra'uf, ne aminteşte că compasiunea îşi are întotdeauna originea în Dumnezeu însuşi.
În mod similar, în tradiţia creştină, Sfânta Scriptură dezvăluie un Dumnezeu care nu rămâne indiferent faţă de suferinţă, ci îi spune lui Moise: "Am văzut nenorocirea poporului meu... Am auzit strigătul lor" (Ex 3,7). În Isus Cristos, această compasiune divină devine vizibilă şi tangibilă. Dumnezeu merge dincolo de a vedea şi a auzi, luând natura noastră umană pentru a deveni întruparea vie a compasiunii. Urmând exemplul lui Isus, compasiunea creştină devine o împărtăşire sau o "suferinţă cu" ceilalţi, în special cu cei mai defavorizaţi. Din acest motiv, "iubirea faţă de săraci - orice formă ar lua sărăcia lor - este semnul distinctiv evanghelic al unei Biserici fidele inimii lui Dumnezeu" (Dilexi te, 103).
Pentru tradiţiile noastre, compasiunea şi empatia umană nu sunt ceva suplimentar sau opţional, ci sunt o chemare din partea lui Dumnezeu de a reflecta bunătatea sa în viaţa noastră de zi cu zi.
Prin urmare, această credinţă are implicaţii sociale. Papa Leon al XIII-lea a învăţat că cei săraci şi marginalizaţi sunt demni de o atenţie specială şi de ajutor din partea societăţii şi a statului (cf. Rerum novarum, 37). În acest sens, doresc să exprim aprecierea pentru eforturile generoase ale Regatului Haşemit al Iordaniei în primirea refugiaţilor şi în a-i ajuta pe cei aflaţi în nevoie în circumstanţe dificile.
Dragi prieteni, compasiunea şi empatia sunt din păcate în pericol de a dispărea astăzi. Progresele tehnologice ne-au făcut mai conectaţi ca niciodată, dar pot duce şi la indiferenţă. Fluxul constant de imagini şi videoclipuri despre greutăţile altora ne poate amorţi inimile, în loc să le mişte. Papa Francisc ne-a avertizat că "ne-am obişnuit cu suferinţa altora [gândind]: nu mă afectează, nu mă interesează, nu este treaba mea" (Omilia, Lampedusa, 8 iulie 2013). Acest tip de apatie devine una dintre cele mai serioase provocări spirituale ale timpului nostru.
Într-un astfel de context, creştinii şi musulmanii, inspirându-se din bogăţia tradiţiilor noastre respective, sunt chemaţi la o misiune comună: să reînviem umanitatea acolo unde s-a răcit, să dăm glas celor care suferă şi să transformăm indiferenţa în solidaritate. Compasiunea şi empatia pot fi instrumentele noastre, deoarece au puterea de a reda demnitatea celuilalt.
Sper ca Iordania să continue să fie o martoră vie a acestui tip de compasiune, precum şi un semn de dialog, solidaritate şi speranţă, într-o regiune marcată de încercări.
Fie ca a noastră colaborare să dea roade în gesturi concrete de pace, empatie şi fraternitate.
Vă mulţumesc!
Şi, aşa cum în tradiţiile noastre căutăm pacea ca una dintre cele mai importante binecuvântări ale lui Dumnezeu, cer binecuvântarea lui Dumnezeu asupra voastră tuturor.
Domnul să fie cu voi. Binecuvântarea Dumnezeului Atotputernic, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt să vină asupra voastră şi să rămână cu voi întotdeauna. Amin.
Vă mulţumesc foarte mult.
LEO PP. XIV
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
