În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.
Pacea să fie cu voi!
Bună ziua tuturor și bine ați venit! Aceasta este un pic o întâlnire familială.
Iubiți frați și surori,
Mă bucur să vă întâlnesc și să însoțesc primii pași ai inițiativei Ordinului Augustinian de a promova un Centru Internațional de Studii care să-mi poarte numele. Sunt deosebit de recunoscător pentru aceasta, având în vedere importanța reflecției și a gândirii critice în construirea unei civilizații a iubirii, căreia Doctrina Socială a Bisericii îi are multe de oferit.
Încă de la început, am apreciat disponibilitatea centrului de a se angaja într-un dialog amplu cu universități, instituții academice, organisme publice, organizații ale societății civile, organisme ecleziale și rețele asociative, promovând relații de colaborare și schimburi la nivel național și internațional. Această angajare este evident în colaborarea cu Facultatea de Teologie a Italiei Centrale și Institutul Pontifical Patristic Augustinianum, menționat și în decretul de înființare al Centrului. Secretul este să mergem mereu împreună, fără a exclude întâlnirile chiar și cu cei care sunt diferiți și par să gândească, să vorbească sau să acționeze diferit.
Alegerea Florenței ca loc al acestei noi realități este extrem de sugestivă: este o invitație de a ne inspira din valorile umanismului, o viziune deschisă Creatorului și, prin urmare, constructor de relații fraterne. Nu războaiele, ci țeserea păcii și a echilibrelor juste produce civilizație, cu participarea activă a tuturor componentelor sociale și culturale ale unei societăți deschise.
„Contribuția Doctrinei Sociale a Bisericii are și această rădăcină populară care nu trebuie uitată: reinterpretarea Revelației creștine în cadrul circumstanțelor sociale, profesionale, economice și culturale moderne ar fi de neimaginat fără creștinii laici care se confruntă cu provocările timpului lor. Alături de ei au lucrat călugărițe și călugări, martori ai unei Biserici care se îndepărta de căile deja parcurse. Schimbarea epocală cu care ne confruntăm astăzi face și mai necesară interacțiunea continuă dintre botezați și Magisteriu, dintre cetățeni și experți, dintre oameni și instituții” (Exortația apostolică Dilexi te, 82). Fie ca centrul vostru de studii să încurajeze acest exercițiu, care necesită pionieri și facilitatori, mai ales atunci când riscă să prevaleze forme de neîncredere și resemnare.
Cu riscul de a înota împotriva curentului, misiunea voastră de speranță constă în promovarea, în Italia și în întreaga lume, a unei educații în viața publică și politică înțeleasă ca slujire a binelui comun, responsabilitate față de comunitate și construirea de relații bazate pe solidaritate, dreptate și pace. Prin urmare, opusul resemnării! Mai mult, așa cum a subliniat Papa Francisc vorbind la Florența, „nu există umanism autentic care să nu contemple iubirea ca o legătură între ființele umane, fie ea interpersonală, intimă, socială, politică sau intelectuală” (Discurs la a V-a Întâlnire Națională a Bisericii Italiene, 10 noiembrie 2015). Reflecția augustiniană care stă la baza inițiativei voastre are multe de oferit în acest sens în contextul internațional de astăzi, pentru o înțelegere a iubirii ca principiu de reînnoire în viața personală, economică și politică. Iubirea leagă pentru a elibera, unește pentru a genera și angajează pentru a construi.
Preaiubiților, „privim istoria în lumina Celui Răstignit și Înviat [...]. Nu interpretăm prezentul ca pe un destin închis, ci ca pe un câmp deschis convertirii personale și colective. Și credem în puterea Împărăției, care crește din micimea unui grăunte de muștar [...]. După cum spune profetul: «Iată, fac un lucru nou; acum răsare, nu-l știți?» (Is 43,19)” (Scrisoarea enciclică Magnifica humanitas, 210). Da, fiți experți în noutatea lui Dumnezeu: nu aceea care orbește prin viteza și eficiența sa, ci aceea pe care el o lucrează în tăcere, eliberând lumea veche de fundăturile ei și deschizând căi pe care putem înainta împreună, spre cetatea sa.
Domnul să vă răsplătească angajarea cu roade abundente și să vă însoțească Binecuvântarea Apostolică, pe care v-o împart tuturor din inimă. Vă mulțumesc.
LEO PP. XIV
Traducere de pr. Mihai Pătrașcu
