|
| © Vatican Media |
Iubiţi fraţi şi surori,
Mă bucur să fiu alături de voi la celebrarea primelor vespere, în cadrul sărbătorii patronale "Sfânta Fecioară Maria a Rozariului din Pompei". Într-adevăr, această devoţiune faţă de Preasfânta noastră Mamă ocupă un loc special în inima mea, aşa că sunt bucuros să împărtăşesc această ocazie cu comunitatea australiană prezentă pentru această binecuvântare solemnă a imaginii restaurate a Maicii Domnului din Pompei. Speranţa mea este ca această imagine, care a fost dăruită pentru această capelă cu multe decenii în urmă de către viitorul sfânt Bartolo Longo, să inspire o devoţiune tot mai mare faţă de ea în rândul locuitorilor din Domus şi al celor care vizitează ca pelerini, precum şi al membrilor comunităţii locale.
În mod providenţial, suntem adunaţi împreună în timpul acestui An Jubiliar, care se concentrează pe virtutea teologică a speranţei. Într-un mod deosebit, Maria a întrupat această virtute prin încrederea ei că Dumnezeu îşi va împlini promisiunile. Această speranţă, la rândul ei, i-a dat puterea şi curajul de a-şi petrece viaţa de bunăvoie pentru evanghelie şi de a se abandona în întregime voinţei lui Dumnezeu. S-a spus adesea că Întruparea a avut loc mai întâi în inima Mariei, înainte de a avea loc în sânul ei. Aceasta subliniază fidelitatea ei zilnică faţă de Dumnezeu.
Desigur, Maria nu ştia exact cum sau când Dumnezeu va mântui poporul său, totuşi a trăit abandonată voinţei lui Dumnezeu, având încredere că el va mântui poporul său conform planului său. Dumnezeu nu întârzie niciodată, noi suntem cei care trebuie să învăţăm să avem încredere, chiar dacă acest lucru necesită răbdare şi perseverenţă. Timpul lui Dumnezeu este întotdeauna perfect. Astfel, am auzit în pasajul din Scriptură de la Sfântul Paul: "Când a venit vremea hotărâtă, Dumnezeu l-a trimis pe Fiul său ca să-i răscumpere pe cei supuşi legii".
|
| © Vatican Media |
Acum, prin darul botezului, ne naştem sub legea harului ca fii ai lui Dumnezeu. În cuvintele Cântării, Dumnezeu Tatăl nostru "ne-a ales în Cristos înainte de întemeierea lumii... ne-a rânduit în dragoste să fim fii şi fiice ale lui prin Isus Cristos, după scopul voinţei sale". Scopul voinţei sale este să ne ducă la viaţa veşnică. În acest sens, Sfântul Augustin a scris că "Dumnezeu ne-a creat fără noi, dar nu ne va mântui fără noi". Prin urmare, suntem chemaţi să cooperăm cu el trăind o viaţă de har ca fii şi fiice ai săi, aducând propria noastră contribuţie la planul mântuirii. Acest lucru este adevărat chiar dacă nu ştim ce ne rezervă viitorul. Cu toate acestea, asemenea Mariei, putem fi întotdeauna încrezători şi recunoscători pentru lucrarea sa de mântuire.
Dragi prieteni, într-o clipă vom cânta Magnificat. Făcând aceasta, să reflectăm asupra modului în care Maria, adevărata Fiică a Sionului, s-a bucurat în Dumnezeu, Mântuitorul ei, pentru că a văzut harurile revărsate asupra ei şi cum Dumnezeu a fost întotdeauna credincios lui Abraham şi urmaşilor săi.
În timp ce o veneraţi pe Fecioara Maria din Pompei la Domus Australia, mă rog ca şi voi să fiţi întăriţi de Duhul Sfânt în propria slujire adusă Domnului şi Bisericii sale şi să puteţi aduce mult rod, rod care să dureze.
LEO PP. XIV
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
