Călătoria apostolică a Sfântului Părinte Francisc
în Indonezia, Papua Noua Guinee, Timorul de Est şi Singapore
(2-13 septembrie 2024)
Întâlnirea cu autorităţile, cu societatea civilă şi corpul diplomatic
(Sala din Palatul Prezidenţial, Dili, 9 septembrie 2024)
Domnule preşedinte,
domnule prim-ministru,
stimaţi membri ai guvernului şi ai corpului diplomatic,
domnule cardinale, fraţi episcopi,
reprezentanţi ai societăţii civile,
doamnelor şi domnilor!
|
| © Vatican Media |
Aici Asia şi Oceania se desfăşoară şi, într-un anumit sens, întâlnesc Europa, departe geografic, şi totuşi aproape datorită rolului pe care ea l-a avut la aceste latitudini în ultimele cinci secole - nu mă refer la piraţii olandezi! De fapt, din Portugalia, în secolul al XVI-lea au ajuns primii misionari dominicani care au adus catolicismul şi limba portugheză; şi aceasta din urmă împreună cu limba tetum sunt astăzi cele două limbi oficiale ale statului.
Creştinismul, născut în Asia, a ajuns în aceste margini extreme ale continentului prin misionari europeni, mărturisind propria vocaţie universală şi capacitatea de a se armoniza cu cele mai diferite culturi, care, întâlnindu-se cu evanghelia, găsesc o nouă sinteză mai înaltă şi profundă. Creştinismul se înculturează, asumă culturile şi diferitele rituri orientale, ale diferitelor popoare. De fapt, una dintre dimensiunile importante ale creştinismului este înculturarea credinţei. Şi el, la rândul său, evanghelizează culturile. Acest binom este important pentru viaţa creştină: înculturarea credinţei şi evanghelizarea culturii. Nu este o credinţă ideologică, este o credinţă înrădăcinată în cultură.
Această ţară, împodobită cu munţi, păduri şi câmpii, înconjurată de o mare minunată, prin ceea ce am putut vedea, bogată în atâtea lucruri, în atâtea roade şi lemn... Cu toate acestea, această ţară a străbătut în trecutul recent o fază dureroasă. A cunoscut convulsiile şi violenţele, care adesea se înregistrează atunci când un popor se arată spre independenţa deplină şi căutarea sa de autonomie este negată sau contrastată.
De la 28 noiembrie 1975 la 20 mai 2002, adică de la independenţa declarată la cea restaurată definitiv, Timorul de Est a trăit anii pătimirii sale şi ai celei mai mari încercări ale sale. A suferit. Ţara a ştiut însă să învie, regăsind un drum de pace şi de deschidere spre o nouă fază, care vrea să fie de dezvoltare, de îmbunătăţire a condiţiilor de viaţă, de valorizare la toate nivelurile strălucirii necontaminate din acest teritoriu şi ale resurselor sale naturale şi umane.
Să-i aducem mulţumire lui Dumnezeu, pentru că, în traversarea unei perioade atât de dramatice din istoria voastră, voi nu aţi pierdut speranţa, şi pentru faptul că, după zile întunecate şi dificile, au apărut în sfârşit zori de pace şi de libertate.
În obţinerea acestor importante rezultate a fost de mare ajutor înrădăcinarea voastră în credinţă, aşa cum a evidenţiat Sfântul Ioan Paul al II-lea în vizita sa în ţara voastră. El, în omilia de la Tasi-Tolu, a amintit că credincioşii catolici din Timorul de Est au "o tradiţie în care viaţa familială, cultura şi obiceiurile sociale sunt profund înrădăcinate în evanghelie"; o tradiţie "bogată în învăţături şi în spiritul fericirilor", în "umilă încredere în Dumnezeu, în iertare şi milostivire şi, atunci când este necesar, în suferinţă răbdătoare în încercare" (12 octombrie 1989). Şi traducând asta în ziua de azi, eu aş spune că voi sunteţi un popor care a suferit, dar înţelept în suferinţă.
În această privinţă, doresc îndeosebi să amintesc şi să laud angajarea voastră asiduă pentru a ajunge la o reconciliere deplină cu fraţii din Indonezia, atitudine care a avut primul şi cel mai curat izvor al său în învăţăturile evangheliei. Aţi menţinut trainică speranţa voastră şi în suferinţă şi, graţie naturii poporului vostru şi graţie credinţei voastre, aţi transformat durerea în bucurie. Să dea Dumnezeu ca şi în alte conflicte în diferite părţi ale lumii să prevaleze dorinţa păcii. De fapt, unitatea este superioară conflictului, mereu; pacea unităţii este superioară conflictului. Şi pentru aceasta se cere şi o anumită purificare a memoriei, pentru a vindeca rănile, a combate ura cu reconcilierea, ciocnirea cu colaborarea. Este frumos de a vorbi despre "politica mâinii întinse", este foarte înţeleaptă, nu este nesăbuită, nu, pentru că atunci când mâna întinsă se simte trădată, ştie să lupte, ştie să ducă înainte lucrurile.
Este motiv de elogiu şi faptul că, în a douăzecea aniversare a independenţei ţării, aţi receptat ca document naţional Declaraţia despre Fraternitatea umană - sunt recunoscător pentru asta, domnule preşedinte - semnată de mine împreună cu marele imam de Al-Azhar la 4 februarie 2019 la Abu Dhabi. Şi aţi făcut asta pentru ca - aşa cum doreşte însăşi Declaraţia - ea să poată fi adoptată şi inclusă în programele şcolare, şi acest lucru este fundamental.
În acelaşi timp, vă îndemn să continuaţi cu încredere reînnoită în construirea înţeleaptă şi în consolidarea instituţiilor din republica voastră, în aşa fel încât cetăţenii să se simtă efectiv reprezentaţi şi ele să fie pe deplin capabile să slujească poporul din Timorul de Est.
Acum în faţa voastră s-a deschis un nou orizont, eliberat de nori negri, dar cu noi provocări de înfruntat şi noi probleme de rezolvat. Pentru aceasta vreau să vă spun: credinţa, care v-a luminat şi susţinut în trecut, să continue să inspire prezentul vostru şi viitorul vostru. "Que a vossa fé seja a vossa cultura!"; adică, să inspire criteriile, proiectele, alegerile conform evangheliei.
Printre multele probleme actuale, mă gândesc la fenomenul emigraţiei, care este mereu indice al unei valorizări insuficiente sau inadecvate a resurselor; precum şi al dificultăţii de a oferi tuturor un loc de muncă apt să producă un profit egal şi să garanteze familiilor un profit corespunzător exigenţelor lor de bază. Şi nu este întotdeauna un fenomen extern. De exemplu, în Italia există emigraţia din sud spre nord şi toţi avem o regiune din sud care se depopulează.
Mă gândesc la sărăcia prezentă în atâtea zone rurale şi la respectiva necesitate a unei acţiuni corale de largă respiraţie care să implice forţe multiple şi responsabilităţi distincte, civile, religioase şi sociale, pentru a aduce remediu şi pentru a oferi alternative valabile la emigraţie.
Şi, în sfârşit, mă gândesc la acelea care pot fi considerate plăgi sociale, cum sunt excesivul uz de alcoolice în rândul tinerilor. Vă rog, aveţi grijă de asta! Daţi idealuri tinerilor, ca să iasă din aceste capcane! Precum şi fenomenul constituirii de bande, care, întărite de cunoaşterea artelor marţiale, în loc să o folosească în slujba celor lipsiţi de apărare, o folosesc ca ocazie pentru a scoate în evidenţă puterea efemeră şi dăunătoare a violenţei. Şi să nu-i uităm pe atâţia copii şi adolescenţi ofensaţi în demnitatea lor - acest fenomen apare în toată lumea -: toţi suntem chemaţi să acţionăm cu responsabilitate pentru a preveni orice tip de abuz şi a garanta o creştere senină copiilor noştri.
Pentru soluţionarea acestor probleme, precum şi pentru o gestionare optimă a resurselor naturale ale ţării - în primul rând a rezervelor petrolifere şi a gazelor, care ar putea oferi posibilităţi inedite de dezvoltare - este indispensabil să se pregătească în mod adecvat, cu o formare corespunzătoare, cei care vor fi chemaţi să fie clasa conducătoare a ţării într-un viitor care nu este îndepărtat. Mi-a plăcut ceea ce mi-a spus domnul preşedinte cu privire la educaţie aici. Astfel, ei vor putea avea la dispoziţie toate instrumentele indispensabile pentru a schiţa un proiect de largă respiraţie, în interesul exclusiv al binelui comun.
Biserica oferă ca bază a acestui proces formativ doctrina sa socială. Ea constituie un pilastru indispensabil, pe care să se construiască specifice cunoştinţe şi de care trebuie să ne sprijinim mereu, pentru a verifica dacă ulterioare rezultate au fost cu adevărat în favoarea dezvoltării integrale sau nu sunt, în schimb, piedică, producând dezechilibre inacceptabile şi un nivel ridicat de rebutaţi, lăsaţi la margini. Doctrina socială a Bisericii nu este o ideologie, este bazată pe fraternitate. Este o doctrină care trebuie să favorizeze, care favorizează dezvoltarea popoarelor, în special a celor mai sărace.
Totuşi, dacă problemele nu lipsesc - cum este pentru fiecare popor şi pentru fiecare epocă -, vă invit să fiţi încrezători şi să menţineţi o privire plină de speranţă spre viitor. Şi există un lucru pe care aş vrea să vi-l spun, care nu este în discurs, pentru că îl port înăuntru. Aceasta este o ţară frumoasă, dar care este cel mai frumos lucru pe care-l are această ţară? Poporul. Aveţi grijă de popor, iubiţi poporul vostru, faceţi să crească poporul! Acest popor este minunat, este minunat. În aceste puţine ore de la venirea mea se vede cum se exprimă un popor, iar poporul vostru se exprimă cu demnitate şi cu bucurie. Este un popor bucuros.
Sunteţi un popor tânăr, nu prin cultura voastră şi prin intrarea în acest ţinut, care sunt, în schimb, foarte vechi, ci prin faptul că aproape 65% din populaţia Timorului de Est este sub 30 de ani. Mă gândesc la două ţări europene, unde vârsta medie este de 46 şi 48 de ani. Şi la voi, 65% au mai puţin de 30 de ani; putem să ne gândim că vârsta medie va fi în jur de 30 de ani, un pic mai puţin. Aceasta este o bogăţie. Această informaţie ne spune că primul domeniu în care trebuie investit este pentru voi educaţia. Sunt bucuros de ceea ce am aflat de la preşedinte şi ceea ce faceţi. Mergeţi înainte. Cred că există deja diferite universităţi, eventual şi prea multe, şi în plus diferite şcoli secundare, lucru care probabil că nu era în urmă cu douăzeci de ani. Acesta este un ritm de creştere foarte mare. Investiţi în educaţie, în educaţia în familie şi în şcoală. O educaţie care să pună în centru copiii şi tinerii şi să promoveze demnitatea lor. Am fost bucuros să văd copiii zâmbind, cu acei dinţi albi! Era plin de tineri în toate părţile. Entuziasmul, prospeţimea, proiecţia spre viitor, curajul, întreprinderea, tipice ale tinerilor, uniţi cu experienţa şi cu înţelepciunea bătrânilor, formează un amestec providenţial de cunoştinţe şi de elanuri generoase spre ziua de mâine. Şi aici îmi permit să dau un sfat: puneţi împreună copiii cu bunicii! Întâlnirea copiilor şi a bunicilor provoacă înţelepciune. Gândiţi-vă la asta. Împreună, acest entuziasm tineresc şi această înţelepciune sunt o mare resursă şi nu permit pasivitatea nici, cu atât mai puţin, pesimismul.
Biserica Catolică, doctrina sa socială, instituţiile sale pentru asistenţă şi caritate faţă de cei nevoiaşi, cele educative şi cele sanitare sunt în slujba tuturor şi sunt şi ele o resursă preţioasă, care permite să se privească spre viitor cu ochi plini de speranţă. Merită apreciere, în această privinţă, faptul că angajarea Bisericii în favoarea binelui comun se poate folosi de colaborarea şi de sprijinul statului, în cadrul relaţiilor cordiale dezvoltate între Biserică şi Republica Democrată Timorul de Est, receptate de Acordul între părţi intrat în vigoare la 3 martie 2016. Relaţii excelente.
Timorul de Est, care a ştiut să facă faţă momentelor de mare suferinţă cu determinare răbdătoare şi eroism, astăzi trăieşte ca ţară paşnică şi democrată, care se angajează în construirea unei societăţi care este fraternă, dezvoltând relaţii paşnice cu vecinii în cadrul comunităţii internaţionale. Privind la trecutul vostru recent şi la ceea ce a fost făcut până acum, există motive de a fi încrezători că naţiunea voastră va şti la fel să înfrunte cu inteligenţă şi claritate şi creativitate dificultăţile şi problemele de astăzi. Aveţi încredere în înţelepciunea poporului. Poporul are înţelepciunea sa, aveţi încredere în această înţelepciune.
Încredinţez Timorul de Est şi tot poporul său ocrotirii Neprihănitei Zămislite, patroană cerească invocată cu titlul de Virgem de Aitara. Ea să vă însoţească şi să vă ajute mereu în misiunea de a construi o ţară liberă, democrată, solidară şi bucuroasă, unde nimeni să nu se simtă exclus şi fiecare să poată trăi în pace şi demnitate. Deus abençoe Timor-Leste! Maromak haraik bênção ba Timor-Lorosa’e!
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
