Călătoria apostolică a Sfântului Părinte Francisc
în Indonezia, Papua Noua Guinee, Timorul de Est şi Singapore
(2-13 septembrie 2024)
Întâlnire cu tinerii
("Centro de Convenções", Dili, 11 septembrie 2024)
Dadeer di'ak! (Bună ziua!)
|
| © Vatican Media |
[Tânăra] "Îl vestesc pe Cristos".
Foarte bine. Ce altceva fac tinerii? Ce altceva?
[Un alt tânăr] "Proclamă Cuvântul lui Dumnezeu".
Foarte bine. Ce altceva fac tinerii?
[Un alt tânăr] "Se iubesc unii pe alţii".
A iubi, iar tinerii au o mare capacitate de a iubi. Ce altceva fac tinerii?
[Un al tânăr] "Trebuie să cultivăm pacea în ţara noastră".
Asta să nu uitaţi niciodată! Foarte bine, foarte bine. Dar există un lucru pe care tinerii îl fac mereu, tinerii de diferite naţionalităţi, tinerii de diferite religii. Ştiţi ce fac tinerii mereu? Tinerii fac gălăgie, tinerii fac hărmălaie. Sunteţi de acord? Sunteţi de acord despre asta? [răspund: "Da!"]
Vă mulţumesc pentru saluturi, mărturii şi întrebări. Vă mulţumesc pentru dansuri. Pentru că ştiţi că a dansa înseamnă a exprima un sentiment cu tot corpul. Cunoaşteţi vreun tânăr care nu ştie să danseze? Viaţa vine cu dansul. Şi voi sunteţi o ţară cu oameni tineri.
Există un lucru pe care-l spuneam în această dimineaţă unui episcop: nu voi uita niciodată zâmbetele voastre. Nu încetaţi să zâmbiţi! Şi voi tinerii sunteţi majoritatea populaţiei din această ţară, iar prezenţa voastră umple de viaţă această ţară, o umple de speranţă şi o umple de viitor. Nu pierdeţi entuziasmul credinţei! Imaginaţi-vă un tânăr fără credinţă, cu o faţă tristă. Dar voi ştiţi ce-l descurajează pe un tânăr? Viciile. Fiţi atenţi. pentru că vin aceia care se definesc vânzători de fericire. Şi îţi vând droguri, îţi vând atâtea lucruri care îţi dau fericire pentru jumătate de oră şi gata. Ştiţi asta mai bine decât mine, este adevărat? Voi cunoaşteţi această situaţie mai bine decât mine. O cunoaşteţi sau nu?... Nu "aud"... ["Da"] Bine, foarte bine, mulţumesc.
Vă urez să mergeţi înainte cu bucuria tinereţii. Dar nu uitaţi un lucru: voi sunteţi moştenitorii celor care v-au precedat în întemeierea acestei naţiuni. Prin urmare, nu pierdeţi amintirea! Amintirea celor care v-au precedat şi cu atâta sacrificiu au construit această naţiune.
Şi există două lucruri care mi-au atins inima în timp ce mergeam pe străzi. Cu adevărat mi-au atins inima. Tineretul din această ţară şi zâmbetul. Sunteţi un popor care ştie să zâmbească! Să continuaţi aşa! Nu uitaţi asta.
Un tânăr trebuie să viseze. "Şi cum se face, părinte, pentru a visa?". Se bea alcool? ["Nu!"] Nu! Dacă faci asta, vei avea coşmaruri! Vă invit să visaţi, să visaţi lucruri mari. Un tânăr care nu visează este un pensionar al vieţii. Şi vreunul dintre aceşti tineri, dintre voi, este un pensionar? ["Nu!"] Tinerii trebuie să facă hărmălaie, pentru a arăta viaţa pe care o au. Dar un tânăr este în mijlocul drumului vieţii, este la jumătate, în mijlocul drumului vieţii. Printre tineri şi cei mari. Şi ştiţi care este una din cele mai frumoase bogăţii ale unei societăţi? Ştiţi? Bătrânii, bunicii! Voi tinerii, şi celălalt vârf sunt bătrânii. Dar bunicii, bătrânii sunt cei care dau tinerilor înţelepciunea. Voi îi respectaţi pe bătrâni? ["Da!"] Bătrânii ne preced mereu pe noi tinerii în istorie, nu este adevărat? Bătrânii sunt o comoară: cele două comori ale unui popor sunt copiii şi bătrânii. Aţi înţeles? Să vedem, repetaţi asta voi. Care sunt cele două comori mai mari ale unui popor? ["Copiii şi bătrânii!"] Copiii şi bătrânii. Iată pentru ce o societate care are atâţia copii ca a voastră trebuie să se îngrijească de ei. Şi una care are atâţia bătrâni care sunt amintirea trebuie să-i respecte şi se îngrijească de ei.
Vă relatez o istorie. Era o familie, tata, mama, copiii şi bunicul foarte bătrân mâncau împreună. Şi bunicul, sărmanul foarte bătrân, când mânca se murdărea şi răsturna mâncarea. Atunci tatăl a decis să pună o masă în bucătărie, în aşa fel încât bunicul să mănânce acolo singur. Şi a explicat familiei că astfel, dat fiind că bunicul nu era acolo, ar fi putut să invite oameni fără să fie ruşinaţi din cauza bunicului. Gândiţi-vă la asta. Trec câteva zile şi tatăl ajunge şi îl găseşte pe copilul de cinci ani care se joacă folosind nişte lemne. Tatăl îl întreabă: "Ce faci cu lemnul acela?" - "Fac o masă" - "De ce?" - "Pentru tine, când vei fi bătrân şi va trebui să mănânci singur".
Cele două comori mai mari ale unei societăţi sunt copiii şi bunicii. Împreună: care sunt cele două comori mai mari ale societăţii" ["Copiii şi bunicii"] Îngrijiţi-vă de copii şi de bunici, de acord? Şi acum să-i aplaudăm tare pe bunicii noştri!
Voi, în această ţară aşa de zâmbitoare, aveţi o istorie minunată, de eroism, de credinţă, de martiriu şi, mai ales, de iertare şi de reconciliere. Vă pun o întrebare: cine este persoana, în toată istoria, care a fost capabilă să ierte şi să vrea să reconcilieze? Gândiţi-vă bine, cine este această persoană? Cine este? ["Isus!"] Isus! Isus, fratele nostru, care ne iubeşte pe noi toţi, corect? Şi această reconciliere mă face să vă recomand vouă tinerilor trei lucruri: libertate, angajare, fraternitate.
În limba tetum există o zicală: "ukum rasik-an", adică a fi în măsură să ne conducem pe noi înşine. Un tânăr care nu este în măsură, o tânără, un tânăr care nu este în măsură să se conducă, unul care nu este în măsură să trăiască "ukum rasik-an", ce este? Ce spuneţi? Unul care depinde de ceilalţi. foarte bine. Şi un bărbat, o femeie, un tânăr, un copil care nu se conduce pe sine însuşi este sclav, este dependent, nu este liber. Şi sclavul cui poate să fie un tânăr? Să vedem, vreunul să răspundă... Sclavul cui? Al păcatului, al telefonului celular - după aceea vă povestesc ceva despre telefonul celular -, un alt lucru... Cui poate fi sclav? A fi sclav al propriei dorinţe, a se crede atotputernic. Cu altcuiva poate fi sclav un tânăr? [cineva răspunde] Desigur, al aroganţei: un tânăr mereu aşa este un tânăr arogant. În schimb, un tânăr angajat, un tânăr care lucrează, cum este? Spuneţi-mi, cum este un tânăr care lucrează? [cineva răspunde] Bine: unul care iubeşte simplitatea. Şi apoi? Care are responsabilitate. Un tânăr care iubeşte compania fraţilor, a surorilor, care are responsabilitate, este un tânăr care iubeşte ţara sa. Acest lucru este foarte important.
Şi există un alt lucru [au spus] Rogéria, Cecilia şi Efranio referindu-se la importanţa de a ne îngriji de casa comună şi de a cultiva unitatea familiei. Un tânăr trebuie să înţeleagă că a fi liber nu înseamnă a face ceea ce se vrea, ci că un tânăr este responsabil. Şi una din responsabilităţi este de a învăţa să se aibă grijă de casa comună. Şi pentru aceasta tânărul trebuie să se angajeze. Un proverb oriental spune: timpurile dificile creează oameni puternici. Priviţi-i pe părinţii voştri, pe bunicii voştri, care au trebuit să înfrunte timpuri dificile pentru a da ţării libertatea. Iată pentru ce trebuie să învăţaţi să gestionaţi momentele dificile.
Un ultimul lucru înainte de a pleca. Este o valoare pe care trebuie s-o învăţaţi: fraternitatea. A fi fraţi, a nu fi duşmani. Bătrânii voştri, părinţii şi bunicii voştri, eventual cu idei diferite, dar erau fraţi. Şi este bine ca tinerii să aibă idei diferite? ["Da!"] Şi asta pentru ce? Pentru a se certa cu ceilalţi? Sau pentru a ne respecta? [răspund] Eu cred că tu gândeşti asta: dacă eu sunt de această religie şi tu eşti de această altă religie, ne vom ciocni. Nu este aşa, trebuie să ne respectăm. Să repetăm acest cuvânt: să ne respectăm.
Şi o întrebare: ura este o atitudine bună? ["Nu!"] Iubirea şi slujirea, aceasta este atitudinea corectă. Acum să repetăm toţi împreună: ură nu, iubire şi slujire da [repetă] Încă o dată, nu am auzit bine [repetă] Şi dacă un tânăr, o tânără, se ceartă cu altul, ce trebuie să facă?... Nu aud, ce au spus? Să repetăm asta împreună: iubire şi reconciliere!... [repetă] Iubire şi reconciliere.
Există un lucru care nu ştiu dacă se întâmplă în această ţară, dar în alte ţări da: intimidarea. Există intimidare aici? Intimidarea este o atitudine care profită de cel mai slab. Pentru că este urât, pentru că este gras, pentru că merge rău... Dar este mereu o atitudine urâtă pentru că foloseşte slăbiciunea celorlalţi. Dar aici, în Timorul de Est, există intimidare? Vă rog, de acum înainte fără intimidare!
Dragi tineri, fiţi moştenitori ai istoriei atât de frumoase care v-a precedat! Fiţi moştenitori ai istoriei aşa de frumoase care v-a precedat. Şi duceţi-o înainte. Să aveţi curaj, să aveţi curaj pentru a duce înainte lucrurile. Şi dacă vă certaţi, reconciliaţi-vă. Vă mulţumesc pentru tot ceea ce faceţi pentru patrie, pentru poporul lui Dumnezeu. Şi să ne amintim ceea ce ne-a spus Ilham, care a vorbit un pic mai înainte: că trebuie să ne iubim dincolo de toate diferenţele etnice sau religioase. Aţi înţeles asta? ["Da!"] Reconciliere, convieţuire cu toate diferenţele. Este important. Suntem de acord? ["Da!"].
Şi înainte de a termina trebuie să vă dau un sfat: faceţi gălăgie, faceţi hărmălaie! Al doilea sfat al meu: respectaţi-i şi ascultaţi-i pe bătrâni, de acord? Primul sfat, care era? [răspund] Bine. Şi al doilea sfat? [răspund].
Dumnezeu să vă binecuvânteze mult. Mulţumesc pentru această prezenţă! Mulţumesc pentru cântare şi dans, foarte frumos. Şi cum era? Scuzaţi, eu uit. Care erau cele două sfaturi? Primul? Al doilea? Faceţi gălăgie, faceţi hărmălaie şi respectaţi-i pe bătrâni. Dumnezeu să vă păstreze această bucurie. Dumnezeu să vă păzească mereu!
La sfârşit, după saluturi, a adăugat:
Mulţumesc pentru bucuria voastră, mulţumesc pentru zâmbetul vostru!
Şi v-am dat două sfaturi, primul, care era? [răspund] Hărmălaie. Şi al doilea? [răspund] Tinerii trebuie să facă hărmălaie şi tinerii trebuie să-i respecte pe bătrâni, de acord? Toţi împreună, primul: hărmălaie. Al doilea: respect faţă de bătrâni.
Mulţumesc pentru prezenţa voastră. Las această ţară care este un zâmbet cu feţele voastre şi cu speranţele voastre. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi!
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
