CĂLĂTORIA APOSTOLICĂ A SFÂNTULUI PĂRINTE FRANCISC
ÎN THAILANDA ŞI JAPONIA
(19-26 noiembrie 2019)
Întâlnirea cu liderii creştini şi ai altor religii
Chulalongkorn University, Bangkok
Vineri, 22 noiembrie 2019
Domnule cardinal,
Fraţi în episcopat,
Stimaţi reprezentanţi ai diferitelor confesiuni religioase,
Reprezentanţi ai comunităţii universitare,
Dragi prieteni!
Mulţumesc pentru salutul vostru cordial de bun-venit. Sunt recunoscător episcopului Sisirut şi lui dr. Bundit Eua-arporn pentru cuvintele lor respectuoase. Apreciez şi invitaţia de a vizita această vestită Universitate, studenţii, profesorii şi personalul care dau viaţă acestei case de studii, precum şi pentru oportunitatea pe care mi-o oferiţi să mă întâlnesc cu reprezentanţii diferitelor comunităţi creştine şi cu responsabilii celorlalte religii care ne onorează cu prezenţa lor. Vă exprim recunoştinţa mea pentru prezenţa voastră aici, cu stimă specială şi recunoştinţă pentru moştenirea culturală preţioasă şi tradiţiile spirituale ale căror fii şi martori sunteţi.
În urmă cu o sută douăzeci şi doi de ani, în 1897, regele Chulalongkorn, de la care ia numele această primă Universitate, a vizitat Roma şi a avut o audienţă cu papa Leon al XIII-lea: era prima dată când un şef de stat necreştin era primit în Vatican. Amintirea acelei întâlniri importante, precum şi a perioadei sale de domnie, caracterizată printre multele merite de abolirea sclaviei, ne interpelează şi ne încurajează să asumăm un protagonism hotărât pe calea dialogului şi a înţelegerii reciproce. Şi asta ar trebui să se facă într-un spirit de implicare fraternă, care să ajute ca să se pună capăt atâtor sclavii care persistă în zilele noastre, mă gândesc în special la flagelul traficului de persoane.
Necesitatea recunoaşterii şi a stimei reciproce, precum şi cooperarea între religii, este şi mai urgentă pentru omenirea contemporană; lumea de astăzi se află în faţa unor problematici complexe, precum globalizarea economico-financiară şi consecinţele grave în dezvoltarea societăţilor locale; progresele rapide - care aparent promovează o lume mai bună - convieţuiesc cu persistenţa tragică a conflictelor civile: conflicte cu privire la migranţi, la refugiaţi, datorită foametei şi conflictelor războinice; şi convieţuiesc cu degradarea şi distrugerea casei noastre comune.
Toate aceste situaţii ne avertizează şi ne amintesc că nicio regiune şi nici sector al familiei noastre umane nu se poate crede sau realiza străină sau imună faţă de celelalte. Toate sunt situaţii care, la rândul lor, cer ca să ne aventurăm să împletim noi moduri de a construi istoria prezentă fără a trebui să denigrăm sau să fim lipsiţi de respect faţă de alţii. S-au terminat timpurile în care logica insularităţii putea să predomine drept concepţie despre timp şi despre spaţiu şi să se impună ca instrument valabil pentru rezolvarea conflictelor. Astăzi este timpul de a imagina, cu curaj, logica întâlnirii şi a dialogului reciproc drept cale, colaborarea comună drept conduită şi cunoaşterea reciprocă drept metodă şi criteriu; şi, în această manieră, a oferi o nouă paradigmă pentru rezolvarea conflictelor, a contribui la înţelegerea între persoane şi la salvgardarea creaţiei. Cred că în acest domeniu religiile, precum şi universităţile, fără a fi nevoie să se renunţe la propriile caracteristici speciale şi la propriile daruri particulare, au mult de adus şi de oferit; tot ceea ce facem în acest sens este un pas semnificativ pentru a garanta generaţiilor mai tinere dreptul lor la viitor şi va fi şi un serviciu adus dreptăţii şi păcii. Numai aşa le vom furniza instrumentele necesare, pentru ca ei să fie protagoniştii în modul de a genera stiluri de viaţă sustenabile şi inclusive.
Aceste timpuri cer de la noi ca să construim baze solide, ancorate în respect şi în recunoaşterea demnităţii persoanelor, în promovarea unui umanism integral capabil să recunoască şi să pretindă apărarea casei noastre comune; într-o administrare responsabilă care să tuteleze frumuseţea şi exuberanţa naturii ca un drept fundamental la existenţă. Marile tradiţii religioase din lume dau mărturie despre un patrimoniu spiritual, transcendent şi împărtăşit pe larg, care poate să ofere contribuţii solide în acest sens, dacă suntem capabili să riscăm să ne întâlnim fără frică.
Noi toţi suntem chemaţi nu numai să fim atenţi la glasul săracilor din jurul nostru: marginalizaţii, cei asupriţi, popoarele indigene şi minorităţile religioase, ci să nu ne fie frică nici să generăm instanţe, aşa cum încet deja să se dezvolte în mod timid, unde să ne putem uni şi să lucrăm împreună. În acelaşi timp, ni se cere să ne asumăm obligaţia de a apăra demnitatea umană şi de a respecta drepturile de conştiinţă şi de libertate religioasă, de a crea spaţii în care să se ofere un pic de aer proaspăt având certitudinea că "nu totul este pierdut, pentru că fiinţele umane, capabile să se degradeze până la extrem, pot să se şi depăşească, să aleagă din nou binele şi să se regenereze, dincolo de orice condiţionare psihologică şi socială care să le fie impusă" (Enciclica Laudato si', 205).
Aici în Thailanda, ţară cu mare frumuseţe naturală, aş dori să subliniez o caracteristică distinctivă pe care o consider esenţială, şi într-o anumită măsură, parte din bogăţiile de "exportat" şi de împărtăşit cu celelalte regiuni ale familiei noastre umane. Voi apreciaţi şi aveţi grijă de bătrânii voştri - este o mare bogăţie! -, îi respectaţi şi le daţi un loc preferenţial, pentru ca să vă asigure rădăcinile necesare şi astfel poporul vostru să nu se corupă urmând anumite sloganuri, care ajung să golească şi să ipotecheze sufletul noilor generaţii. Cu tendinţa crescândă de a discredita valorile şi culturile locale, prin impunerea unui model unic, "asistăm la o tendinţă de «a omogeniza» tinerii, de a dizolva diferenţele proprii ale locului lor de origine, de a-i transforma în subiecţi manipulabili făcuţi în serie. Astfel se produce o distragere culturală, care este tot atât de gravă ca dispariţia speciilor animale şi vegetale" (Exortaţia apostolică post-sinodală Christus vivit, 186). Continuaţi să faceţi cunoscut celor mai tineri bagajul cultural al societăţii în care trăiesc. A-i ajuta pe tineri să descopere bogăţia vie a trecutului, să întâlnească propriile rădăcini comemorând, să întâlnească bătrânii, este un adevărat act de iubire faţă de ei, în vederea creşterii lor şi a deciziilor pe care vor trebui să le ia (cf. ibid., 187).
Toată această perspectivă implică în mod necesar rolul instituţiilor educative ca această Universitate. Cercetarea, cunoaşterea ajută la deschiderea de noi căi pentru a reduce inegalitatea dintre persoane, a întări dreptatea socială, a apăra demnitatea umană, a căuta formele de rezolvare paşnică a conflictelor şi a ocroti resursele care dau viaţă pământului nostru. Recunoştinţa mea se îndreaptă, în mod special, spre educatorii şi spre academicienii din această ţară, care lucrează pentru a asigura generaţiilor prezente şi viitoare capacităţile şi, mai ales, înţelepciunea de rădăcină ancestrală, care le va permite să participe la promovarea binelui comun al societăţii.
Iubiţi fraţi, toţi suntem membri ai familiei umane şi fiecare, în locul pe care-l ocupă, este chemat să fie actor şi coresponsabil direct în construirea unei culturi bazate pe valorile împărtăşite, care să conducă la unitate, la respectul reciproc şi la convieţuirea armonioasă.
Încă o dată vă mulţumesc pentru invitaţia voastră şi pentru atenţia voastră. Ofer rugăciunea mea şi cele mai bune urări ale mele pentru eforturile voastre, orientate să slujească dezvoltarea Thailandei în prosperitate şi în pace. Asupra voastră celor prezenţi aici, asupra familiilor voastre şi asupra celor care se bucură de slujirea voastră, invoc binecuvântarea divină. Şi vă cer, cu rugăminte, să faceţi asta pentru mine. Mulţumesc!
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
* * *
www.popevisitthailand.com - site dedicat vizitei papei Francisc în Thailanda
www.facebook.com/popevisitthailand - pagina de Facebook dedicată vizitei papei Francisc în Thailanda
