Papa în Ţara Sfântă: o călătorie "în direcţia întâlnirii"
O călătorie "în direcţia întâlnirii" a definit-o cardinalul Pietro Parolin, Secretar de Stat, şi în acest sens trebuie văzut pelerinajul care de mâine îl va avea pe papa Francisc în Ţara Sfântă. O vizită în primul rând sub semnul ecumenismului, dat fiind faptul că vrea să comemoreze cei 50 de ani de la îmbrăţişarea istorică dintre Paul al VI-lea şi patriarhul ecumenic Atenagora, care a avut loc chiar la Ierusalim, reînnoită în cele patru întâlniri prevăzute cu actualul patriarh Bartolomeu, cu momentele puternice al semnării unei declaraţii comunie şi al unei rugăciuni ecumenice în bazilica Sfântului Mormânt, prevăzute pentru duminică.
Al patrulea papă care merge în regiunea în care a trăit Isus, Francisc, ca predecesorii săi, va încerca, sunt tot cuvintele cardinalului Parolin, "să-i ajute pe toţi responsabilii şi toate persoanele de bunăvoinţă să ia decizii curajoase pe calea păcii". Obiectiv deosebit de dificil, după eşecul medierii Statelor Unite pentru a reluare a colocviilor de pace dintre israelieni şi palestinieni, însă pentru care Papa cu siguranţă se va implica în întâlnirile prevăzute cu preşedintele palestinian Mahmoud Abbas (duminică), preşedintele izraelian Shimon Peres şi primul ministru Benjamin Netanyahu (luni).
În aceeaşi direcţie, chiar dacă mai ales în aceea a dialogului interreligios, trebuie văzute întâlnirile cu marele muftiu de Ierusalim şi cu cei doi mari rabini ai Israelului şi vizitele la Zidul Occidental, la Yad Vashem şi la Muntele Herzl, unde este mormântul fondatorului sionismului, programate toate luni, înainte de întoarcerea la Roma. Semnificativă, în optica dialogului interreligios, alegerea papei Francisc de a include printre cei care îl însăţesc în călătorie, Abraham Skorka, rector al Seminarului rabinic latinoamerican din Buenos Aires şi Omar Abboud de la Centrul islamic argentinian.
Ultimul, dar desigur nu prin importanţă, călătoria papei Francisc vrea să-i "întărească în credinţă" pe catolicii şi în general pe creştinii care trăiesc în regiune. Sunt actual circa jumătate de milion, fiind exclus Libanul. În Iordania, prima etapă a vizitei papale, trăiesc circa 200 de mii de creştini, la fel de despărţiţi între catolici şi ortodocşi, la care trebuie adăugaţi, dar lipsesc cifre credibile, refugiaţi sirieni şi irakieni. În Cisiordania sunt circa 50 de mii, dintre care aproape jumătate catolici. Sunt îndeosebi la Betleem şi Ramallah. În Fâşia Gaza, luarea puterii din partea lui Hamas, în 2007, a început o continuă diminuare a numărului creştinilor, acum doar 1.550, dintre care 130 sunt catolici. În sfârşit, în Israel creştinii sunt circa 160.000, dintre care jumătate catolici. La ei trebuie adăugaţi circa 60.000 de muncitori imigraţi, aproape toţi catolici, care nu au naţionalitate israeliană.
În toată regiunea, creştinii sunt o minoritate în descreştere, victimă a ultimilor ani a violenţei sistematice a grupurilor extremiste islamice din Irak şi Siria şi, în parte, şi în Fâşia Gaza, marginalizaţi în Israel. Islamismul care a dat conotaţie religioasă deşi în mod fals "Primăverii arabe" face în aşa fel încât creştinii din regiune - în cea mai mare majoritate arabi - sunt într-un anumit mod consideraţi de ceilalţi arabi "străini" de ţinuturile în care trăiesc de două mii de ani. O ghetoizare la care contribuie şi Israelul cu decizia recentă de a deschide numai creştinilor de naţionalitate israeliană posibilitatea de a se înrola în armată. În acelaşi Israel, dacă apariţia de scrieri ameninţătoare pe biserici şi locuri creştine poate să fie expresie de extremism ebraic marginal, populaţia creştină a fost mereu marginalizată.
(După AsiaNews, 23 mai 2014)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
