Papa în Irak. Younan al III-lea (patriarh siro-catolic): "Mesager de pace şi reconciliere într-o ţară marcată de sectarism"
de Daniele Rocchi
"Vizita papei este un eveniment foarte semnificativ pentru ţara care-l primeşte, pentru creştinii locali şi pentru Biserica Universală. Speranţa este ca prezenţa pontifului să aducă încurajare creştinilor irakieni care au suferit aşa de mult şi al căror număr a scăzut dramatic cu 60% în ultimele trei decenii. O hemoragie provocată de conflictele sectare, de radicalismul islamic şi de haosul care a urmat după instabilitatea politică".
În ajunul plecării Papei Francisc în Irak (5-8 martie), prima vizită istorică a unui pontif în ţara lui Abraham, vorbeşte la agenţia SIR Ignace Youssif al III-lea Younan, patriarh siro-catolic de Antiohia. Chiar patriarhul siro-catolic îl va primi pe Papa Francisc, mai întâi în Catedrala "Stăpâna Noastră a Eliberării" din Bagdad, imediat după sosirea sa în Irak (5 martie), şi după două zile, în oraşul siro-catolic Qaraqosh, ai cărui locuitori au fost constrânşi să fugă de invazia miliţiilor din Statul Islamic în 2014.
Conform ultimului dosar de la Kirche in Not populaţia creştină din Irak era în 2003 (înainte de invazia SUA şi a căderii lui Saddam Hussein) 1.400.000 de credincioşi (6% din populaţie). În 2015 erau circa 300.000, în 2020 mai puţin de 300.000. Confesiunea creştină mai numeroasă este cea caldeeană catolică (67%), siro-catolicii sunt 6,5%. Biserica siro-catolică, în Irak, reuneşte circa 45.000 de credincioşi aproape toţi în câmpia Ninive, subîmpărţiţi în 4 dieceze: Bagdad, Bassora şi Golf, Mosul şi Hadiab-Erbil. Biserica siriacă din Irak susţine şi 4 comunităţi călugăreşti, situate în general la Qaraqosh (Câmpia Ninive) şi împrejurimi. Sunt prezente şi riturile armean, melchit şi latin. Cu privire la vizita Papei Francisc în Irak agenţia SIR l-a intervievat pe patriarhul Youssif al III-lea Younan.
Preafericirea Voastră, suntem în ajunul unei vizite voite puternic de papa. La audienţa generală de miercuri pontiful a reafirmat asta: "De mult timp doresc să întâlnesc acel popor care a suferit aşa de mult, acea Biserică martiră. Nu se poate dezamăgi un popor pentru a doua oară". Este clară referinţa la călătoria programată în 1999 a lui Ioan Paul al II-lea din păcate nerealizată vreodată...
Creştinii ar fi voit să-l primească pe papa într-o atmosferă mai liniştită în termeni de siguranţă şi cu mai puţine riscuri din cauza pandemiei, în aşa fel încât să-l poată întâlni şi să se roage cu el. Orientul Mijlociu are nevoie de această vizită pentru a asculta cuvintele Capului Bisericii Universale care apără adevărul în caritate şi care aminteşte drepturile creştinilor şi ale celorlalte minorităţi, în cadrul unei majorităţi musulmane care nu recunoaşte separarea între religie şi politică.
Tema vizitei, "Toţi sunteţi fraţi", vorbeşte despre pace unui Irak lovit dur de războaie, conflicte sectare şi atacuri mortale. Ce anume cere papei această ţară martirizată?
Marea majoritate a poporului irakian aspiră la reconcilierea, la stabilitatea şi la reconstrucţia ţării atât sub profilul uman şi social, cât şi infrastructural. Aspiră la un sistem de conducere bazat pe instituţii democratice. Aşadar, papa ar putea să fie un mesager de pace, de speranţă şi de reconciliere într-o ţară marcată de sectarism. Va fi primit "în mod ceremonial" cu tot respectul. Ne dorim ca mesajul de "fraternitate" să fie cu adevărat înţeles de cel care-l primeşte.
Va fi o vizită la Biserica irakiană, vie, dar suferindă din cauza persecuţiilor suferite din partea Daesh, din cauza violenţelor şi atentatelor îndurate în timpul ciocnirilor sectare din 2003, cu credincioşii săi care aşteaptă să fie consideraţi cetăţeni cu titlu deplin ai Irakului. Care sunt aşteptările creştinilor irakieni pentru această vizită?
Creştinii din Irak au fost victime nevinovate ale unui teribil masacru nemaivăzut vreodată în atâtea secole. Asupriri de tot genul, răpiri, ucideri, dezrădăcinări. Toate acestea îl fac să pară un genocid. Biserica mea siro-catolică a îndurat relativ daunele cele mai mari. La Qaraqosh, în Câmpia Ninive, unde se află cea mai mare concentrare creştină în Irak, comunitatea noastră se pregăteşte să-l primească pe Sfântul Părinte cu entuziasm şi afect. În schimb, la Bagdad participarea credincioşilor creştini este minimă, pentru că programul vizitei papale este limitat la întâlnirile instituţionale şi la adunări restrânse. La Erbil, în Kurdistan, sunt aşteptaţi mii de credincioşi pentru Liturghia de pe stadion, dacă va permite Covid-19.
Programul călătoriei îl va vedea pe papa la Bagdad, Ur, Najaf, Mosul, Qaraqosh, Erbil. Îndeosebi dumneavoastră veţi avea privilegiul de a-l primi pe papa, la 5 martie, în Catedrala "Stăpâna Noastră a Eliberării" din Bagdad, unde au murit martiri 48 de credincioşi şi după aceea, la 7 martie, la Qaraqosh, ai cărui locuitori au fost dezrădăcinaţi de către Daesh în 2014. Ce veţi spune pontifului?
Prima întâlnire a Papei Francisc va fi cu clerul catolic în Catedrala noastră "Stăpâna Noastră a Mântuirii" la Bagdad unde voi avea privilegiul de a-l primi cu un scurt salut. Aş vrea să amintesc cuvintele Sfântului Ignaţiu din Antiohia, patron al sediului nostru patriarhal, care în scrisoarea sa către romani scrie: "Biserica din Roma prezidează caritatea". Un alt pasaj spune: "Sunt un grâu măcinat de dinţii fiarelor". Pentru creştinii din Irak, martiriul celor 48 de copii şi adulţi cu doi preoţi tineri şi circa o sută de răniţi, petrecut la 31 octombrie 2010 în această catedrală, reprezintă o icoană care identifică Biserica noastră ca martoră a evangheliei şi ca martiră din iubire faţă de Cristos Răscumpărătorul.
Unul din momentele cele mai aşteptate ale călătoriei va fi întâlnirea interreligioasă la Ur a caldeenilor, patria lui Abraham, părinte al credinţelor monoteiste. Visul lui Ioan Paul al II-lea de a fi pelerin la Ur va fi realizat acum de Papa Francisc: în ce mod această întâlnire este în continuitate cu Abu Dhabi (Documentul despre fraternitatea umană) şi cu enciclica "Fratelli tutti"?
Îmi pare rău să spun că marea majoritate a creştinilor irakieni, ca şi cei din Orientul Mijlociu, au interes scăzut pentru reuniunile şi ceremoniile de la nivel înalt. Ei nu cred în dialogul teoretic al religiilor, care din păcate rămâne un monolog cu intenţii bune din partea creştinilor. Oamenii pot dialoga, religiile se studiază pentru a se înţelege. Trebuie să insistăm cu claritate şi fermitate, evitând limbajul acelui "corect diplomatic", asupra unei convieţuiri bazate pe respectarea drepturilor civile, pentru că toţi cetăţenii trebuie să fie egali, chiar şi în ţările cu majoritate musulmană, aşa cum este stabilit de Carta Drepturilor a Naţiunilor Unite.
Rămânând la tema dialogului: cât de importantă este vizita Papei Francisc la marele ayatollah Sayyid Ali Al-Husayni Al-Sistani la Najaf? Dumneavoastră credeţi că din această vizită se poate naşte un drum asemănător cu acela care a dus la semnarea documentului din Abu Dhabi (Papa Francisc şi Al Tayyeb)?
Nu trebuie uitat că islamul nu separă religia şi politica. Declaraţiile pot să fie văzute ca un mod pentru a reafirma că islamul este o religie deschisă tuturor. Însă mai este mult drum de parcurs. Pentru a evolua spre adevărata tolerare a celorlalţi aşa-numiţi "necredincioşi", trebuie trăită fraternitatea, nu este suficientă o declaraţie!
Ce roade speraţi dumneavoastră că va putea aduce Irakului şi Orientului Mijlociu această vizită?
Sperăm "contra spem" ca vizita Sfântului Părinte să aibă loc în toată siguranţa şi ca un mare număr de creştini să-l poată întâlni, chiar şi la distanţă, în pofida epidemiei. Activităţile pastorale au început deja în parohiile noastre, îndeosebi din partea tinerilor care sunt foarte entuziaşti de ideea de a-l primi pe Suveranul Pontif ca părinte şi păstor. Sunt încrezători că Papa Francisc va şti să-i inspire cu darul tăriei, pentru a rămâne tari în credinţă şi înrădăcinaţi în ţara strămoşilor lor. Pentru noi, păstori ai Bisericilor, astăzi provocarea cea mai mare este să-i convingem pe tinerii noştri să rămână, reînnoind încrederea lor în viitorul Irakului, ca ţară de pace şi de adevărată fraternitate. Contribuţia lor este foarte importantă pentru supravieţuirea Bisericilor apostolice orientale.
(După agenţia SIR, 4 martie 2021)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
