Călătoria apostolică a Sfântului Părinte Francisc
în Indonezia, Papua Noua Guinee, Timorul de Est şi Singapore
(2-13 septembrie 2024)
Sfânta Liturghie
(Stadionul Naţional "Singapore Sports Hub", 12 septembrie 2024)
|
| © Vatican Media |
Noi le ascultăm în timp ce îi mulţumim împreună Domnului pentru Biserica din Singapore, şi ea bogată cu daruri, vie, în creştere şi în dialog constructiv cu diferitele alte confesiuni şi religii cu care împărtăşeşte această ţară minunată.
Tocmai de aceea aş vrea să comentez aceleaşi cuvinte, inspirându-mă din frumuseţea acestui oraş şi din arhitecturile mari şi temerare care contribuie la a-l face aşa de vestit şi fascinant, începând de la complexul impresionant National Stadium în care ne aflăm. Şi aş vrea să fac asta amintind că, în ultimă analiză, la originea acestor construcţii impunătoare, ca a oricărei alte realizări care lasă un semn pozitiv în această lume, nu sunt, aşa cum cred mulţi, banii înainte de toate, nici tehnica şi nici măcar ingineria - toate mijloace utile, foarte utile -, ci este iubirea: "iubirea care edifică", întocmai.
Poate că vreunul ar putea crede că aceasta este o afirmaţie naivă, dar dacă reflectăm bine nu este aşa. De fapt, nu există operă bună, în spatele căreia să nu fie persoane eventual geniale, puternice, bogate, creative, dar întotdeauna femei şi bărbaţi fragili, ca şi noi, pentru care fără iubire nu există viaţă, nici elan, nici motiv pentru a acţiona, nici forţă pentru a construi.
Iubiţi fraţi şi surori, dacă există ceva bun şi rămâne în această lume, este numai pentru că, în circumstanţe infinite şi diferite, iubirea a prevalat asupra urii, solidaritatea asupra indiferenţei, generozitatea asupra egoismului. Fără aceasta, şi aici nimeni n-ar fi putut să facă să crească o metropolă aşa de mare, arhitecţii n-ar fi proiectat, muncitorii n-ar fi lucrat şi nimic nu s-ar fi putut realiza.
Aşadar, ceea ce noi vedem este un semn, şi în spatele fiecăreia dintre operele care se află în faţa noastră există atâtea istorii de iubire de descoperit: de bărbaţi şi femei uniţi unii cu alţii într-o comunitate, de cetăţeni dedicaţi ţării lor, de mame şi taţi atenţi faţă de familiile lor, de profesionişti şi lucrători de orice gen şi grad, angajaţi cu onestitate în diferitele lor roluri şi îndeletniciri. Şi ne face bine să le citim, aceste istorii, scrise pe faţadele caselor noastre şi pe traseele străzilor noastre, şi a transmite amintirea lor, pentru a ne aminti că nimic durabil nu se naşte şi nu creşte fără iubire.
Uneori se întâmplă că măreţia şi neputinţa proiectelor noastre pot să ne facă să uităm asta, înşelându-ne că putem, singuri, să fim autori de noi înşine, ai bogăţiei noastre, ai bunăstării noastre, ai fericirii noastre, dar la sfârşit viaţa ne duce mereu la o unică realitate: fără iubire nu suntem nimic.
Apoi, credinţa ne întăreşte şi ne luminează şi mai mult cu privire la această certitudine, deoarece ne spune că la rădăcina capacităţii noastre de a iubi şi de a fi iubiţi este însuşi Dumnezeu, care cu inimă de Tată ne-a dorit şi ne-a adus la existenţă în mod complet gratuit (cf. 1Cor 8,6) şi care în mod la fel de gratuit ne-a răscumpărat şi ne-a eliberat de păcat şi de moarte, cu moartea şi învierea Fiului său unul născut. În el, în Isus, are origine şi împlinire tot ceea ce suntem şi ceea ce putem deveni.
Astfel, în iubirea noastră vedem o reflexie a iubirii lui Dumnezeu, cum spunea Sfântul Ioan Paul al II-lea, cu ocazia vizitei sale în această ţară (cf. Sf. Ioan Paul al II-lea, Omilie de la Sfânta Liturghie în Stadionul Naţional din Singapore, 20 noiembrie 1986), adăugând o frază importantă, şi anume că "pentru aceasta iubirea este caracterizată de un respect profund faţă de toţi oamenii, făcând abstracţie de rasa lor, de crezul lor sau de orice lucru care îi face diferiţi de noi" (ivi).
Fraţilor şi surorilor, acesta este un cuvânt important pentru noi, deoarece, dincolo de uimirea pe care o simţim în faţa operelor făcute de om, ne aminteşte că există o uimire şi mai mare, de îmbrăţişat cu şi mai mare admiraţie şi respect: şi anume, fraţii şi surorilor pe care-i întâlnim în fiecare zi pe drumul nostru, fără preferinţe şi fără diferenţe, aşa cum mărturisesc bine societatea şi Biserica singaporeze, etnic aşa de diferite şi în acelaşi timp aşa de unite şi solidare!
Edificiul cel mai frumos, comoara cea mai preţioasă, investiţia cea mai profitabilă în ochii lui Dumnezeu, care este? Suntem noi, suntem noi toţi: fii iubiţi ai aceluiaşi Tată (cf. Lc 6,36), chemaţi la rândul nostru să răspândim iubire. Ne vorbesc despre asta în diferite moduri lecturile de la această Sfântă Liturghie, care din diferite puncte de vedere descriu aceeaşi realitate: caritatea, care este delicată în respectarea vulnerabilităţii celui care este slab (cf. 1Cor 8,13), providenţială în cunoaşterea şi însoţirea celui care este nesigur pe drumul vieţii (cf. Ps 138), mărinimoasă, binevoitoare, în a ierta dincolo de orice calcul şi de orice măsură (cf. Lc 6,27-38).
Iubirea pe care Dumnezeu ne-o demonstrează, şi care ne invită s-o practicăm la rândul nostru, este aşa: "răspunde cu generozitate la necesităţile săracilor, este marcată de mila faţă de cei care suferă, gata să ofere ospitalitate, fidelă în timpurile dificile, mereu dispusă să ierte, să spere", a ierta şi a spera, până acolo încât "să se răspundă la un blestem cu o binecuvântare este culmea evangheliei" (cf. Sf. Ioan Paul al II-lea, Omilie de la Sfânta Liturghie în Stadionul Naţional din Singapore, 20 noiembrie 1986).
Putem vedea asta în atâtea figuri de sfinţi: bărbaţi şi femei cuceriţi de Dumnezeul milostivirii, până acolo încât să devină reflexie, ecou, imagine vie a sa. Şi eu aş vrea, în concluzie, să amintesc două.
Prima este Maria, a cărei comemorare a Numelui Preasfânt o celebrăm astăzi. Câtor persoane le-au dat şi le dau speranţă sprijinul său şi prezenţa sa, pe câte buze a apărut şi apare numele său în momente de bucurie, precum şi de durere! Şi asta pentru că în ea, în Maria, noi vedem iubirea Tatălui manifestându-se în unul dintre cele mai frumoase şi totale moduri: cel al duioşiei - să nu uităm duioşia! -, duioşia unei mame, care înţelege tot, care iartă tot şi care nu ne abandonează niciodată. Pentru aceasta ne adresăm ei!
Al doilea este un sfânt îndrăgit de această ţară, care aici a găsit ospitalitate de atâtea ori în timpul călătoriilor sale misionare. Vorbesc despre Sfântul Francisc Xaveriu, primit în această ţară în multe ocazii, ultima la 21 iulie 1552.
De la el ne-a rămas o scrisoare foarte frumoasă adresată Sfântului Ignaţiu şi primilor însoţitori, în care manifestă dorinţa sa de a merge în toate universităţile din timpul său ca să "strige peste tot ca un nebun şi să-i zguduie pe cei care au mai multă ştiinţă decât caritate", ca să se simtă determinaţi să devină misionari din iubire faţă de fraţi, "spunând din adâncul inimii lor: «Doamne, iată-mă; ce vrei ca eu să fac?»" (Scrisoare de la Chochín, ianuarie 1544).
Am putea şi noi să ne însuşim aceste cuvinte, după exemplul său şi al Mariei: "Doamne, iată-mă; ce vrei ca eu să fac?", ca să ne însoţească nu numai în aceste zile, ci întotdeauna, ca angajare constantă de a asculta şi de a răspunde prompt la invitaţiile la iubire şi la dreptate, care continuă şi astăzi să vină la noi de la caritatea infinită a lui Dumnezeu.
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
* * *
Călătoria apostolică a Sfântului Părinte Francisc
în Indonezia, Papua Noua Guinee, Timorul de Est şi Singapore
(2-13 septembrie 2024)
Papa în Singapore: Sfânta Liturghie (Stadionul Naţional "Singapore Sports Hub", 12 septembrie 2024)
Papa în Timorul de Est: Întâlnire cu tinerii ("Centro de Convenções", Dili, 11 septembrie 2024)
Papa Francisc în colocviu cu iezuiţii din Dili, omagiu adus unui confrate de 103 ani
Papa în Timorul de Est: Sfânta Liturghie (Platoul Taci Tolu, Dili, 10 septembrie 2024)
Papa în Indonezia: Sfânta Liturghie (Stadionul "Gelora Bung Karno", Jakarta, 5 septembrie 2024)
Papa în Indonezia: Întâlnire interreligioasă (Moscheea "Istiqlal", Jakarta, 5 septembrie 2024)
Papa Francisc cu iezuiţii din Indonezia, Spadaro: impresionat de atâţia tineri
Cardinalul Lazăr: Papa în Asia, o cufundare în Bisericile "din afara centrului"
Mons. Budi Kleden: "Francisc să ne ajute pe noi, indonezienii, să apărăm armonia socială"
Papa în Asia şi Oceania. Cardinalul Tagle: Bisericile mici pot să ne înveţe
Cardinalul Bo: Papa va da impuls nou Bisericilor din Asia, vii în mijlocul provocărilor
Logourile şi motourile călătoriei papei în sud-estul asiatic şi în Oceania, de la 2 la 13 septembrie
