Papa Francisc: Angelus (31 octombrie 2021)
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
În liturgia de astăzi, Evanghelia relatează despre un cărturar care se apropie de Isus şi îl întreabă: "Care este prima dintre toate poruncile?" (Mc 12,28). Isus răspunde citând Scriptura şi afirmă că prima poruncă este a-l iubi pe Dumnezeu; după aceea, din aceasta, prin consecinţă naturală, derivă a doua: a-l iubi pe aproapele ca pe sine însuşi (cf. v. 29-31). Auzind acest răspuns, cărturarul nu numai că îl recunoaşte corect, dar făcând asta, recunoscându-l corect, aproape repetă aceleaşi cuvinte spuse de Isus: "Bine, învăţătorule, adevărat ai spus că a-l iubi pe el din toată inima, din tot cugetul şi din toată puterea şi a-l iubi pe aproapele ca pe tine însuţi este mai mult decât toate arderile de tot şi decât toate jertfele" (v. 32-33).
Putem să ne întrebăm: De ce, dându-şi asentimentul, acel cărturar simte nevoia să repete aceleaşi cuvinte ale lui Isus? Această repetare pare cu atât mai surprinzătoare dacă ne gândim că suntem în Evanghelia lui Marcu, care are un stil foarte concis. Aşadar, ce sens are această repetare? Această repetare este o învăţătură, pentru noi toţi care ascultăm. Deoarece cuvântul Domnului nu poate să fie primit ca o oricare ştire de cronică. Cuvântul Domnului trebuie repetat, însuşit, păstrat. Tradiţia monastică, a călugărilor, foloseşte un termen îndrăzneţ dar foarte concret. Spune aşa: cuvântul lui Dumnezeu trebuie "rumegat". "A rumega" cuvântul lui Dumnezeu. Putem spune că este aşa de hrănitor încât trebuie să ajungă în fiecare domeniu al vieţii: să implice, aşa cum spune Isus astăzi, toată inima, tot cugetul, toată puterea (cf. v. 30). Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să răsune, să aibă ecou, şi să sune înlăuntrul nostru. Când există acest ecou interior care se repetă, înseamnă că Domnul locuieşte în inimă. Şi ne spune nouă, ca şi acelui bun cărturar din Evanghelie: "Nu eşti departe de împărăţia lui Dumnezeu" (v. 34).
Iubiţi fraţi şi surori, Domnul nu caută atât comentatori abili ai Scripturilor, caută inimi docile care, primind cuvântul său, se lasă schimbate înăuntru. Iată pentru ce este aşa de important a avea familiaritate cu evanghelia, a o avea mereu la îndemână - chiar şi o mică Evanghelie în buzunar, în geantă pentru a o citi şi a o reciti, a fi pasionat de ea. Când facem asta, Isus, cuvântul Tatălui, ne intră în inimă, devine intim nouă şi noi aducem rod în el. Să luăm, de exemplu, evanghelia de astăzi: nu este suficient a o citi şi a înţelege că trebuie să-l iubim pe Dumnezeu şi pe aproapele. Este necesar ca această poruncă, "marea poruncă", să răsune în noi, să fie asimilat, să devină glas al conştiinţei noastre. Atunci nu rămâne literă moartă, în sertarul inimii, pentru că Duhul Sfânt face să încolţească în noi sămânţa acelui cuvânt. Şi cuvântul lui Dumnezeu acţionează, este mereu în mişcsare, este viu şi eficace (cf. Evr 4,12). Astfel fiecare dintre noi poate să devină o "traducere" vie, diferită şi originală. Nu este o repetare, ci o "traducere" vie, diferită şi originală, a unicului cuvânt de iubire pe care Dumnezeu ni-l dăruieşte. Asta o vedem în viaţa sfinţilor, de exemplu: niciunul nu este egal cu altul, toţi sunt diferiţi, dar toţi cu acelaşi cuvânt al lui Dumnezeu.
Aşadar, astăzi să luăm exemplu de la acest cărturar. Să repetăm cuvintele lui Isus, să facem ca să răsune în noi: "Să-l iubesc pe Dumnezeu cu toată inima, cu tot sufletul, cu tot cugetul şi cu toată puterea şi pe aproapele ca pe mine însumi". Şi să ne întrebăm: această poruncă orientează cu adevărat viaţa mea? Această poruncă are incidenţă în zilele mele? Ne va face bine în seara aceasta, înainte de a adormi, să facem cercetarea cugetului despre acest Cuvânt, să vedem dacă astăzi l-am iubit pe Domnul şi am dăruit un pic de bine, un pic de iubire, care vine din acest cuvânt. Fecioara Maria, în care cuvântul lui Dumnezeu s-a făcut trup, să ne înveţe să primim în inimă cuvintele vii ale evangheliei.
________________
După Angelus
Iubiţi fraţi şi surori,
În diferite părţi din Vietnam ploile puternice prelungite din aceste ultime săptămâni au provocat vaste inundaţii, cu mii de evacuaţi. Rugăciunea mea şi gândul meu se îndreaptă la multele familii care suferă, împreună cu încurajarea mea pentru cei care, autorităţi ale ţării şi Biserica locală, se angajează pentru a răspunde la urgenţă. Şi sunt aproape şi de populaţiile din Sicilia lovite de vreme rea.
Mă gândesc şi la populaţia din Haiti, care trăieşte în condiţii la limită. Cer responsabililor naţiunilor să susţină această ţară, să n-o lase singură. Şi voi, întorcându-vă acasă, căutaţi ştiri despre Haiti, şi rugaţi-vă, rugaţi-vă mult. Vedeam în programul "A Sua Immagine" mărturia acelui misionar camillian în Haiti, părintele Massimo Miraglio, lucrurile pe care le spunea... despre câtă suferinţă, câtă durere este în această ţară şi câtă abandonare. Să nu-i abandonăm!
Ieri la Tortosa, în Spania, au fost beatificaţi Francisco Sojo López, Millán Garde Serrano, Manuel Galcerá Videllet şi Aquilino Pastor Cambero, preoţi din Fraternitatea Preoţilor Muncitori Diecezani ai Inimii lui Isus, ucişi din ură faţă de credinţă. Păstori zeloşi şi generoşi, în timpul persecuţiei religioase din anii treizeci au rămas fideli slujirii chiar şi cu riscul vieţii. Mărturia lor să fie model în special pentru preoţi. Aplauze pentru aceşti noi fericiţi!
Astăzi la Glasgow, în Scoţia, începe întâlnirea Naţiunilor Unite despre schimbările climatice, COP26. Să ne rugăm pentru ca strigătul Pământului şi strigătul săracilor să fie ascultat; ca această întâlnire să poată da răspunsuri eficace oferind speranţă concretă generaţiilor viitoare. În acest context se inaugurează astăzi în Piaţa "Sfântul Petru" expoziţia fotografică Laudato si', operă a unui tânăr fotograf originar din Bangladesh. Mergeţi s-o vedeţi!
Vă salut pe voi toţi, credincioşi din Roma şi pelerini din diferite ţări, îndeosebi pe cei veniţi din Costa Rica. Salut grupurile din Reggio Emilia şi din Cosenza; pe tinerii de la mărturisirea de credinţă din Bareggio, Canegrate şi San Giorgio su Legnano; precum şi Asociaţia Serra International Italia, căreia îi mulţumesc pentru angajarea în favoarea vocaţiilor sacerdotale, şi pe tinerii Neprihănitei.
Urez tuturor o duminică frumoasă. Şi vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
