Papa Francisc la Veneţia: Întâlnirea cu artiştii
Biserica "Magdalena" (Insula Giudecca)
duminică, 28 aprilie 2024
Domnule cardinal, Excelenţe,
Domnule ministru,
Domnule preşedinte,
Stimaţi responsabili,
Dragi artiste şi dragi artişti!
Am dorit mult să vin la Bienalul de Artă din Veneţia pentru a întoarce o vizită, aşa cum este obişnuinţă bună între prieteni. De fapt, în iunie anul trecut, am avut bucuria să primesc un grup numeros de artişti în Capela Sixtină. Acum sunt eu cel care vin "în casa voastră" pentru a vă întâlni personal, pentru a mă simţi şi mai aproape de voi şi, în acest mod, să vă mulţumesc pentru ceea ce sunteţi şi ceea ce faceţi. Şi în acelaşi timp de aici aş vrea să trimit tuturor acest mesaj: lumea are nevoie de artişti. O demonstrează multitudinea de persoane de orice vârstă care frecventează locuri şi evenimente de artă; îmi place să amintesc între aceştia Vatican Chapels, prim Pavilion al Sfântului Scaun realizat în urmă cu şase ani în Insula "Sfântul Gheorghe", în colaborare cu Fundaţia Cini, în cadrul Bienalului de Arhitectură.
Vă mărturisesc că alături de voi nu mă simt un străin: mă simt acasă. Şi cred că în realitate acest lucru este valabil pentru fiecare fiinţă umană, pentru că, în toate aspectele, arta îmbracă statutul de "oraş refugiu", o entitate care nu ascultă de regimul de violenţă şi discriminare pentru a crea forme de apartenenţă umană capabile să recunoască, să includă, să protejeze, să îmbrăţişeze pe toţi. Toţi, începând de la cei din urmă.
Oraşele refugiu sunt o instituţie biblică, menţionată deja în codul deuteronomic (cf. Dt 4,41), destinată să prevină vărsarea de sânge nevinovat şi să modereze dorinţa oarbă de răzbunare, pentru a garanta tutelarea drepturilor umane şi a căuta forme de reconciliere. Ar fi important dacă diferitele practici artistice ar putea să se constituie peste tot ca un soi de reţea de oraşe refugiu, colaborând pentru a elibera lumea de antinomii nesăbuite şi de acum golite, dar care încearcă să se impună în rasism, în xenofobie, în inegalitate, în dezechilibrul ecologic şi al aporofobiei, acest neologism teribil care înseamnă "fobie de săraci". În spatele acestor antinomii este mereu refuzarea celuilalt. Este egoismul care ne face să funcţionăm ca insule solitare în loc de arhipelaguri colaboratoare. Vă implor, prieteni artişti, imaginaţi oraşe care încă nu există pe harta geografică: oraşe în care nicio fiinţă umană nu este considerată un străin. Pentru aceasta atunci când spunem "străini pretutindeni", propunem "fraţi pretutindeni".
Titlul pavilionului în care ne aflăm este "Cu ochii mei". Toţi avem nevoie să fim priviţi şi să îndrăznim să privim noi înşine. În asta, Isus este Învăţătorul peren: El îi priveşte pe toţi cu intensitatea unei iubiri care nu judecă, ci ştie să fie aproape şi să încurajeze. Şi aş spune că arta ne educă la acest tip de privire, nu posesivă, nu una care obiectivizează, dar nici indiferentă, superficială; ne educă la o privire contemplativă. Artiştii sunt în lume, dar sunt chemaţi să meargă mai departe. De exemplu, astăzi mai mult ca oricând este urgent ca să ştie să distingă clar arta de piaţă. Desigur, piaţa promovează şi canonizează, dar există mereu riscul ca "să vampirizeze" creativitatea, să fure nevinovăţia şi, în sfârşit, să instruiască cu răceală despre ce este de făcut.
Astăzi am ales să ne întâlnim toţi împreună aici, în închisoarea pentru femei de la Giudecca. Este adevărat că nimeni nu are monopolul durerii umane. Dar există o bucurie şi o suferinţă care se unesc în feminin într-o formă unică şi pe care trebuie să le ascultăm, pentru că au ceva important să ne înveţe. Mă gândesc la artiste precum Frida Khalo, Corita Kent sau Louise Bourgeois şi atâtea altele. Îmi doresc cu toată inima ca arta contemporană să poată deschide privirea noastră, ajutându-ne să valorizăm în mod adecvat contribuţia femeilor, drept co-protagoniste ale aventurii umane.
Dragi artiste şi dragi artişti, amintesc întrebarea adresată de Isus mulţimilor, cu privire la Ioan Botezătorul: "Ce aţi ieşit să vedeţi în pustiu? O trestie legănată de vânt? Sau ce altceva aţi ieşit să vedeţi?" (Mt 11,7-8). Să păstrăm această întrebare în inimă, în inima noastră. Ea ne împinge spre viitor.
Mulţumesc! Vă port în rugăciune. Şi vă rog, rugaţi-vă pentru mine. Mulţumesc.
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
