Papa Francisc în vizită la parohia romană "Sfinţii Elisabeta şi Zaharia" (26 mai 2013)
[Biserica "Sfinţii Elisabeta şi Zaharia" este o biserică din Roma în zona Prima Poartă, pe via Sulbiate. Biserica este o construcţie recentă. Prima piatră a fost pusă la 30 septembrie 2007 şi construcţia a fost terminată la sfârşitul anului 2009. A fost consacrată de cardinalul vicar Agostino Vallini la 6 februarie 2011. Biserica este sediu al parohiei cu acelaşi nume, înfiinţată la 28 octombrie 1985 cu decretul "A tutti ? nota" al cardinalului Ugo Poletti şi încredinţată clerului diecezan roman. Parohul actual, numit la data de 1 septembrie 2012, este pr. Benoni Ambăruş, născut în 1974 în localitatea Somuşca, jud. Bacău, hirotonit preot la 29 iunie 2000 de Preasfinţitul Petru Gherghel pentru Dieceza de Iaşi. La 21 septembrie 2007, părintele Benoni s-a încardinat în Dieceza de Roma. A activat ca vicar, iar acum este paroh în parohia "Sfinţii Elisabeta şi Zaharia"].
Sfântul Părinte la începutul celebrării euharistice, după salutul parohului, a improvizat următoarele cuvinte:
Dragă primă santinelă, dragă a doua santinelă, preaiubite santinele, îmi place ceea ce tu ai spus: că periferie are un sens negativ, dar şi un sens pozitiv. Tu ştii de ce? Pentru că realitatea împreună se înţelege mai bine nu din centru, ci din periferii. Se înţelege mai bine. Şi acest lucru l-ai spus: a deveni santinele, nu-i aşa?
Vă mulţumesc pentru această funcţie, pentru această muncă de a fi santinele. Mulţumesc şi pentru primire, în această zi de sărbătoare. Aici sunt preoţii pe care voi îi cunoaşteţi bine, care sunt cei doi secretari ai Papei, Papa care este în Vatican, nu-i aşa? Astăzi a venit aici Episcopul. Şi aceştia doi lucrează bine. Însă unul dintre ei, părintele Alfred, astăzi are aniversarea hirotonirii sale sacerdotale: 29 de ani. Să-l aplaudăm! Să ne rugăm pentru el şi să cerem măcar alţi 29 de ani. Este adevărat? Astfel începem Liturghia, cu spirit de evlavie, în tăcere, rugându-ne cu toţii împreună pentru toţi.
_______________
Sfântul Părinte a ţinut omilia, dezvoltând un dialog cu băieţii şi fetele de la Prima Împărtăşanie.
Iubiţi fraţi şi surori,
Parohul, în cuvintele sale, mi-a făcut să-mi amintesc despre un lucru frumos despre Sfânta Fecioară Maria. Când Sfânta Fecioară Maria, imediat după ce a primit vestea că avea să fie mama lui Isus, de asemenea şi vestea că verişoara sa Elisabeta era însărcinată - spune Evanghelia - a plecat în grabă; n-a aşteptat. N-a spus: "Dar acum eu sunt însărcinată, trebuie să mă îngrijesc de sănătate. Verişoara mea va avea prietene care probabil o vor ajuta". Ea a simţit ceva şi "a plecat în grabă". Este frumos să credem asta despre Sfânta Fecioară Maria, despre Mama noastră, care merge în grabă, pentru că are acest lucru înlăuntrul ei: să ajute. Merge pentru a ajuta, nu pentru a se lăuda şi a-i spune verişoarei: "Ascultă, acum comand eu, pentru că sunt Mama lui Dumnezeu!". Nu, n-a făcut asta. A mers ca să ajute! Şi Sfânta Fecioară Maria este aşa mereu. Este Mama noastră, care mereu vine în grabă atunci când noi avem nevoie. Ar fi frumos să se adauge la Litaniile Sfintei Fecioare Maria o invocaţie care să sune aşa: "Stăpână care mergi în grabă, roagă-te pentru noi!". Este frumos acest lucru, nu-i adevărat? Pentru că ea mereu merge în grabă, ea nu uită de copiii săi. Şi atunci când copiii săi sunt în dificultăţi, au o nevoie şi o invocă, ea merge în grabă. Şi acest lucru ne dă o siguranţă, o siguranţă că avem o Mamă lângă noi, alături mereu. Se merge mai bine în viaţă atunci când o avem pe mama aproape. Să ne gândim la acest har al Sfintei Fecioare Maria, acest har pe care ni-l dă: de a fi aproape de noi, dar fără a ne face să aşteptăm. Mereu! Ea este - să avem încredere în asta - pentru a ne ajuta. Sfânta Fecioară Maria care mereu merge în grabă, pentru noi.
Sfânta Fecioară Maria ne ajută şi să-l înţelegem bine pe Dumnezeu, pe Isus, să înţelegem bine viaţa lui Isus, viaţa lui Dumnezeu, să înţelegem bine ce anume este Domnul, cum este Domnul, cine este Dumnezeu. Pe voi copii, vă întreb: "Cine ştie cine este Dumnezeu?". Să ridice mâna. Spune-mi? Iată! Creator al pământului. Şi câţi Dumnezei sunt? Unul? Dar mie mi-au spus că sunt trei: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh! Cum se explică asta? Există unul şi sunt trei? Unul? Unul? Şi cum se explică faptul că unul este Tatăl, celălalt este Fiul şi celălalt este Duhul Sfânt? Tare, tare! E bine aşa. Sunt trei în unul, trei persoane în unul. Şi ce face Tatăl? Tatăl este începutul, Tatăl care a creat toate, ne-a creat pe noi. Ce face Fiul? Ce face Isus? Cine ştie să spună ce face Isus? Ne iubeşte? Şi după aceea? Aduce Cuvântul lui Dumnezeu! Isus vine să ne înveţe Cuvântul lui Dumnezeu. Foarte bine! Şi după aceea? Ce a făcut Isus pe pământ? Ne-a mântuit! Şi Isus a venit ca să-şi dea viaţa pentru noi. Tatăl creează lumea; Isus ne mântuieşte. Şi Duhul Sfânt ce face? Ne iubeşte! Îţi dă iubirea! Toţi copiii împreună: Tatăl îi creează pe toţi, creează lumea; Isus ne mântuieşte; şi Duhul Sfânt? Ne iubeşte! Şi aceasta este viaţa creştină: a vorbi cu Tatăl, a vorbi cu Fiul şi a vorbi cu Duhul Sfânt. Isus ne-a mântuit, dar şi merge cu noi în viaţă. Este adevărat acest lucru? Şi cum merge? Ce face atunci când merge cu noi în viaţă? Acest lucru este dificil. Cine reuşeşte învinge derbiul! Ce face Isus când merge cu noi? Bine! Mai întâi: ne ajută. Ne conduce! Foarte bine! Merge cu noi, ne ajută, ne conduce şi ne învaţă să mergem înainte. Şi Isus ne dă şi forţa pentru a merge. Este adevărat? Ne susţine! Bine! În dificultăţi, e adevărat? Şi chiar la temele de la şcoală! Ne susţine, ne ajută, ne conduce ne susţine. Iată! Isus merge mereu cu noi. Bine. Dar, auzi, Isus ne dă forţa. Cum ne dă Isus forţa? Voi ştiţi asta cum ne dă forţă! Bine, nu aud! În Împărtăşanie ne dă forţa, chiar ne ajută cu forţa. El vine la noi. Dar când voi spune "ne dă Împărtăşania", o bucată de pâine dă atâta forţă? Nu este pâine aceea? Pare pâine! Nu este chiar pâine. Dar ce este? Este Trupul lui Isus. Isus vine în inima noastră. Iată, să ne gândim la asta, cu toţii: Tatăl ne-a dat viaţa; Isus ne-a dat mântuirea, ne însoţeşte, ne conduce, ne susţine, ne învaţă; şi Duhul Sfânt? Ne iubeşte! Ne dă iubirea. Să ne gândim astfel la Dumnezeu şi să-i cerem Sfintei Fecioare Maria, Mama noastră, mereu în grabă pentru a ne ajuta, ca să ne înveţe să înţelegem bine cum este Dumnezeu: cum este Tatăl, cum este Fiul şi cum este Duhul Sfânt. Aşa să fie.
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
