CĂLĂTORIA APOSTOLICĂ A SFÂNTULUI PĂRINTE FRANCISC
ÎN ECUADOR, BOLIVIA ŞI PARAGUAY
(5-13 iulie 2015)
Vizita la Spitalul General Pediatric "Niños de Acosta Ñu"
Asunción (Paraguay)
Sâmbătă, 11 iulie 2015
Domnule director,
Dragi copii,
Membrii ai personalului,
Dragi prieteni,
Mulţumesc pentru primirea voastră atât de călduroasă. Mulţumesc pentru acest timp pe care mi-l acordaţi pentru a fi cu voi.
Dragi copii, vreau să vă pun o întrebare, să vedem dacă mă ajutaţi. Mi-au spus că sunteţi foarte inteligenţi, pentru aceasta m-am hotărât. Isus s-a supărat vreodată? Vă amintiţi când? Ştiu că este o întrebare dificilă, de aceea vă voi ajuta. A fost atunci când au împiedicat ca să se apropie copiii de El. Este singura dată în care Evanghelia lui Marcu foloseşte această expresie (cf. 10,13-15). Ceva asemănător cu expresia noastră: s-a umplut de mânie. Voi v-aţi mâniat vreodată? Bine, în acelaşi mod a făcut Isus, când nu i-au permis să stea aproape de copii, aproape de voi. I-a venit multă mânie. Copiii sunt printre predilecţii lui Isus. Nu că nu-i iubeşte pe cei mari, dar se simţea fericit când putea să fie cu ei. Se bucura mult de prietenia şi compania lor. Dar nu numai că-i plăcea să-i aibă aproape, dar şi mai mult. Îi dădea ca exemplu. A spus discipolilor: "Dacă nu... veţi deveni ca pruncii nu veţi intra în împărăţia cerurilor" (Mt 18,3).
Copiii stăteau deoparte, cei mari nu-i lăsau să se apropie, dar Isus i-a chemat, i-a îmbrăţişat şi i-a pus în mijloc pentru ca toţi să învăţăm să fim ca ei. Astăzi ne-ar spune acelaşi lucru nouă. Ne priveşte şi spune: învăţaţi de la ei. Trebuie să învăţăm de la voi, de la încrederea, bucuria, duioşia voastră. De la capacitatea voastră de luptă, de la tăria voastră. De la imbatabila voastră capacitate de rezistenţă. Sunt adevăraţi luptători! E adevărat, mamelor? E adevărat, taţilor şi bunicilor? A vă vedea pe voi ne dă forţă, ne dă forţă pentru a avea încredere, pentru a merge înainte.
Mame, taţi, bunici, ştiu că nu este deloc uşor a sta aici. Există momente de mare durere, de incertitudine. Există momente de puternică angoasă care oprimă inima şi există momente de mare bucurie. Cele două sentimente convieţuiesc, sunt înlăuntrul nostru. Dar nu există remediu mai bun decât duioşia voastră, apropierea voastră. Şi îmi dă bucurie să ştiu că între voi, familii, vă ajutaţi, vă stimulaţi, vă susţineţi reciproc pentru a merge înainte şi a trece acest moment.
Puteţi conta pe sprijinul medicilor, al infirmierilor şi al întregului personal din această casă. Mulţumesc pentru această vocaţie de slujire, de a ajuta nu numai la îngrijire ci la însoţirea durerii fraţilor voştri.
Să nu uităm asta: Isus este aproape de fiii săi. Stă foarte aproape, în inimă. Nu ezitaţi să-l rugaţi, nu ezitaţi să vorbiţi cu El, să împărtăşiţi întrebările voastre, durerile. El este mereu, dar mereu, şi nu vă va lăsa să cădeţi.
Şi se un lucru să fim siguri şi încă o dată confirm asta. Unde este un copil este mama. Unde este Isus este Maria, Fecioara de Caacupé. Să-i cerem ei ca să vă ocrotească cu mantia sa, ca să mijlocească pentru voi şi pentru familiile voastre.
Şi nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Sunt sigur că rugăciunile voastră ajung la cer.
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
