Papa Francisc a efectuat sâmbătă, 5 iulie 2014, o vizită pastorală în regiunea italiană Molise, cu etape în oraşele Campobasso, Castelpetroso şi Isernia. Din agenda vizitei, au făcut parte: întâlnirea cu reprezentanţii din domeniul muncii şi industriei în aula mare a Universităţii din Campobasso, sfânta Liturghie la Campobasso, prânzul cu un grup de persoane ajutate de asociaţia catolică "Caritas", întâlnirea cu tinerii din regiunile Abruzzo şi Molise, vizita la penitenciarul din Isernia, întâlnirea cu mai mulţi bolnavi în catedrala din Isernia, întâlnirea cu autorităţile civile şi religioase din Isernia şi proclamarea Anului Jubiliar în cinstea sfântului Celestin al V-lea.
Papa Francisc în Molise (II): Omilia la sfânta Liturghie
Fostul stadion Romagnoli (Campobasso)
Sâmbătă, 5 iulie 2014
"Înţelepciunea i-a eliberat de suferinţe pe cei care o slujeau" (Înţ 10,9).
Prima lectură ne-a amintit caracteristicile înţelepciunii divine, care eliberează de rău şi de asuprire pe cei care sunt în slujba Domnului. El, de fapt, nu este neutru, ci cu înţelepciunea sa este de partea persoanelor fragile, a persoanelor discriminate şi asuprite care se abandonează încrezătoare Lui. Această experienţă a lui Iacob şi Iosif, relatată în Vechiul Testament, evidenţiază două aspecte esenţiale ale vieţii Bisericii: Biserica este un popor care-l slujeşte pe Dumnezeu; Biserica este un popor care trăieşte în libertatea dăruită de el.
Înainte de toate noi suntem un popor care-l slujeşte pe Dumnezeu. Slujirea lui Dumnezeu se realizează în diferite moduri, îndeosebi în rugăciune şi în adoraţie, în vestirea Evangheliei şi în mărturia carităţii. Şi mereu icoana Bisericii este Fecioara Maria, "slujitoarea Domnului" (Lc 1,38; cf. 1,48). Imediat după ce a primit vestea îngerului şi l-a zămislit pe Isus, Maria porneşte în grabă pentru a merge s-o ajute pe ruda în vârstă Elisabeta. Şi astfel arată că drumul privilegiat pentru a-l slujit pe Dumnezeu este slujirea fraţilor care au nevoie.
La şcoala Mamei, Biserica învaţă să devină în fiecare zi "slujitoare a Domnului", să fie gata să pornească pentru a merge în întâmpinarea situaţiilor de necesitate mai mare, să fie grijulie faţă de cei mici şi de cei excluşi. Însă slujirea carităţii suntem chemaţi cu toţii s-o trăim în realităţile obişnuite, adică în familie, în parohie, la locul de muncă, cu vecinii... Este caritatea de toate zilele, caritatea obişnuită.
Mărturia carităţii este calea maestră a evanghelizării. În aceasta Biserica a fost mereu "în prima linie", prezenţă maternă şi fraternă care împărtăşeşte dificultăţile şi fragilităţile oamenilor. În acest mod, comunitatea creştină încearcă să reverse în societate acel "supliment de suflet" care permite să se privească dincolo şi să se spere.
Este ceea ce şi voi, iubiţi fraţi şi surori din această dieceză, faceţi cu generozitate, susţinuţi de zelul pastorale al episcopului vostru. Vă încurajez pe toţi, preoţi, persoane consacrate, credincioşi laici, să perseveraţi pe acest drum, slujindu-l pe Dumnezeu şi slujirea fraţilor, şi răspândind peste tot cultura solidarităţii. Este atâta nevoie de această angajare, în faţa situaţiilor de lipsuri materiale şi spirituale, în special în faţa şomajului, o plagă care cere orice efort şi mult curaj din partea tuturor. Provocarea locului de muncă este una care interpelează în mod deosebit responsabilitatea instituţiilor, a lumii întreprinzătorilor şi a lumii financiare. Este necesar să se pună demnitatea persoanei umane în centrul oricărei perspective şi al oricărei acţiuni. Celelalte interese, chiar dacă sunt legitime, sunt secundare. În centru este demnitatea persoanei umane! De ce? Pentru că persoana umană este imagine a lui Dumnezeu, a fost creată după imaginea lui Dumnezeu şi noi toţi suntem imagine a lui Dumnezeu!
Aşadar, Biserica este poporul care-l slujeşte pe Domnul. Pentru aceasta este poporul care experimentează eliberarea sa şi trăieşte în această libertate pe care El i-o dăruieşte. Adevărata libertate o dă întotdeauna Domnul. Libertate înainte de toate de păcat, de egoism în toate formele sale: libertate de a se dărui şi de a face asta cu bucurie, ca Fecioara din Nazaret care este liberă de ea însăşi, nu se concentrează asupra condiţiei sale - şi ar fi avut motiv suficient! - ci se gândeşte la cel care în acel moment are mai mult nevoie. Este liberă în libertatea lui Dumnezeu, care se realizează în iubire. Şi aceasta este libertatea pe care ne-a dăruit-o Dumnezeu şi noi nu trebuie s-o pierdem: libertatea de a-l adora pe Dumnezeu, de a-l sluji pe Dumnezeu şi de a-l sluji şi în fraţii noştri.
Aceasta este libertatea pe care, cu harul lui Dumnezeu, o experimentăm în comunitatea creştină, când ne punem unii în slujba altora. Fără gelozii, fără partide, fără bârfe... Să ne slujim unii pe alţii, să ne slujim! Atunci Domnul ne eliberează de ambiţii şi rivalităţi, care ameninţă unitatea comuniunii. Ne eliberează de neîncredere, de plângeri. De fapt, şi în comunităţile noastre nu lipsesc atitudini negative, care fac persoanele autoreferenţiale, preocupate mai mult să se apere decât să se dăruiască. Însă Cristos ne eliberează de această negură existenţială, aşa cum am proclamat în Psalmul responsorial: "Tu eşti ajutorul meu şi scăparea mea". Pentru aceasta discipolii, noi discipoli ai Domnului, deşi rămânem mereu slabi şi păcătoşi - toţi suntem aşa! - dar deşi rămânem slabi şi păcătoşi, suntem chemaţi să trăim cu bucurie şi curaj credinţa noastră, comuniunea cu Dumnezeu şi cu fraţii, adorarea lui Dumnezeu şi să înfruntăm cu putere trudele şi încercările vieţii.
Iubiţi fraţi şi surori, Fecioara Sfântă, pe care o veneraţi îndeosebi cu titlul "Sfânta Fecioară Maria a Liberării", să vă dobândească bucuria de a-l sluji pe Domnul şi de a merge în libertatea pe care El ne-a dăruit-o: în libertatea adoraţiei, a rugăciunii şi a slujirii celorlalţi. Maria să vă ajute să fiţi Biserică maternă, Biserică primitoare şi grijulie faţă de toţi. Ea să fie mereu alături de voi, de bolnavii voştri, de bătrânii voştri, care sunt înţelepciunea poporului, de tinerii voştri. Pentru întregul vostru popor să fie semn de consolare şi de speranţă sigură. Fie ca "Sfânta Fecioară Maria a Liberării" să ne însoţească, să ne ajute, să ne consoleze, să ne dea pace şi să ne dea bucurie!
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
