Călătoria apostolică a papei Francisc la Tirana (Albania)
Întâlnirea cu copiii din Centrul Betania şi reprezentanţi ai asistaţilor din alte centre caritative din Albania
Biserica din Centrul Betania, 21 septembrie 2014
Dragi prieteni din Centrul Betania,
Vă mulţumesc din inimă pentru primirea voastră bucuroasă! Şi mai ales vă mulţumesc pentru primirea care aici în fiecare zi se oferă atâtor copii şi adolescenţi care au nevoie de îngrijire, de duioşie, de un ambient senin şi de persoane prietene care să fie şi adevăraţi educatori, un exemplu de viaţă şi un sprijin.
În locuri ca acesta suntem cu toţii întăriţi în credinţă, cu toţii ajutaţi să credem, pentru că vedem credinţa devenind caritate concretă. O vedem aducând lumină şi speranţă în situaţii de gravă suferinţă; o vedem reaprinzându-se în inima persoanelor atinse de Duhul lui Isus care spunea: "Cine primeşte pe unul dintre aceşti copii în numele meu, pe mine mă primeşte" (Mc 9,37). Această credinţă care acţionează în caritate mişcă munţii indiferenţei, necredinţei şi apatiei şi deschide inimile şi mâinile ca să facă binele şi să-l răspândească. Prin gesturi umile şi simple de slujire a celor mici trece Vestea Bună că Isus a înviat şi trăieşte în mijlocul nostru.
În afară de asta, acest Centru mărturiseşte că este posibilă o convieţuire paşnică şi fraternă între persoane care aparţin la diferite etnii şi la diferite confesiuni religioase. Aici diferenţele nu împiedică armonia, bucuria şi pacea, ba mai mult devin ocazie pentru o mai profundă cunoaştere şi înţelegere reciprocă. Diferitele experienţe religioase se deschid la iubirea respectuoasă şi eficace faţă de aproapele; fiecare comunitate religioasă se exprimă cu iubire şi nu cu violenţă, nu se ruşinează de bunătate! Celui care o face să crească înlăuntrul său, bunătatea dăruieşte o conştiinţă liniştită, o bucurie profundă chiar şi în mijlocul dificultăţilor şi neînţelegerilor. Chiar şi în faţa ofenselor îndurate, bunătatea nu este slăbiciune, ci adevărată forţă, capabilă să renunţe la răzbunare.
Binele este răsplată pentru el însuşi şi ne apropie de Dumnezeu, binele suprem. Ne face să gândim ca El, ne face să vedem realitatea vieţii noastre în lumina planului său de iubire cu privire la fiecare dintre noi, ne face să gustăm micile bucurie de fiecare zi şi ne susţine în dificultăţi şi în încercări. Binele plăteşte infinit mai mult decât banul, care în schimb dezamăgeşte, pentru că am fost creaţi pentru a primi iubirea lui Dumnezeu şi a o dărui la rândul nostru şi nu pentru a măsura fiecare lucru pe baza banului sau a puterii, care este pericolul care ne ucide pe toţi.
Dragi prieteni, directoarea voastră, în salutul său, a amintit de etapele făcute de asociaţia voastră şi operele născute din intuiţia fondatoarei, doamna Antonietta Vitale - pe care o salut cordial şi îi mulţumesc pentru primirea sa - şi a scos în evidenţă ajutorul binefăcătorilor şi progresele diferitelor iniţiative. A citat pe copiii mulţi primiţi şi îngrijiţi cu iubire. Mirjan a mărturisit în schimb experienţa sa personală, uimirea şi recunoştinţa pentru o întâlnire care a transformat existenţa sa şi a deschis-o spre noi orizonturi, făcându-l să întâlnească noi prieteni şi un Prieten şi mai mare şi mai bun decât ceilalţi: Isus. El a spus un lucru foarte semnificativ cu privire la voluntarii care aici prestează lucrarea lor; a spus: "De 15 ani de jertfesc din iubire faţă de Isus şi din iubire faţă de noi". Este o frază care revelează că dăruirea din iubire faţă de Isus trezeşte bucurie şi speranţă şi că slujirea fraţilor se transformă în domnie împreună cu Dumnezeu. Aceste cuvinte ale lui Mirjan-Paul pot să pară paradoxale pentru mare parte din lumea noastră, cărora le este greu să le înţeleagă şi caută cu nesaţ în bogăţiile pământeşti, în posesie şi în distracţia scop în sine cheia propriei existenţe, găsind în schimb înstrăinare şi dezorientare.
Secretul unei existenţe reuşite este în schimb a iubi şi a se dărui din iubire. Atunci se găseşte forţa de "a se jertfi cu bucurie" şi angajarea cea mai implicatoare devine izvor al unei bucurii mai mari. Atunci nu mai provoacă frică alegeri definitive de viaţă, ci apar în adevărata lor lumină, ca un mod pentru a realiza pe deplin propria libertate.
Domnul Isus şi mama sa, Fecioara Maria, să binecuvânteze asociaţia voastră, acest Centru Betania şi celelalte centre pe care caritatea le-a făcut să se ridice şi Providenţa le-a făcut să crească. Să binecuvânteze pe toţi voluntarii, pe binefăcători şi pe toţi copiii şi adolescenţii primiţi. Patronul vostru, sfântul Anton de Padova, să vă însoţească pe acest drum. Continuaţi cu încredere să-l slujiţi în cei săraci şi în cei abandonaţi pe Domnul Isus şi să-l rugaţi pentru ca inimile şi minţile tuturor să se deschidă la bine, la caritatea activă, izvor de bucurie adevărată şi autentică. Vă cer, vă rog, să vă rugaţi pentru mine şi din inimă vă binecuvântez.
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
