de Salvatore Cernuzio
Nonviolenţă, migranţi, ambient, raport cu bătrânii şi noile tehnologii. Şi o rugăciune iniţială către Maria, Regina păcii, pentru ca să protejeze Ucraina, familiile, tinerii, victimele atacurilor pornite noaptea trecută. [Joi, 24 februarie 2022] Papa Francisc dialoghează virtual timp de peste o oră cu universitarii din toată America pentru întâlnirea sinodală "A construi punţi Nord Sud" creată şi organizată de Departamentul de Teologie de la Loyola University, ateneu al iezuiţilor la Chicago, în colaborare cu Comisia Pontificală pentru America Latină. "Bună ziua, bună seara, bună noapte", începe Papa Francisc cu referinţă la diferitele fusuri orare.
De la 19.00 la 20.45 rămâne conectat din salonul de la Casa "Sfânta Marta" pentru dialogul rapid cu Lorena, Leo, Paco, Alejandro, Priscilla, Jefferson şi alţi tineri şi tinere. Provin din locuri diferite - brazilieni, canadieni, nord-americani, argentinieni -, unii sunt migranţi, fugiţi dintr-o ţară în alta sau transferaţi de la periferia la centrul propriilor oraşe în căutarea de oportunităţi mai bune de viaţă. Conectaţi de la smartphone, tablet şi computer, împărţiţi în patru blocuri, relatează pe scurt papei propria istorie, denunţă urgenţele din ţările lor sau prezintă proiecte dezvoltate în aceşti ani.
A construi punţi, parte a identităţii creştine
A împărtăşi idei şi iniţiative dezvoltate în diferite latitudini ale Americii este modul pentru a construi acele "punţi" pe care le propune titlul întâlnirii. Şi papa vorbeşte tocmai despre "punţi" în primele afirmaţii ale intervenţiei sale, precedată de salutul cardinalului de Chicago, Blaise Cupich, şi de secretara CAL, Emilce Cuda. "A construi punţi este parte integrantă a identităţii creştine. Cristos vine pentru a construi punţi între Tatăl şi noi. Un creştin care nu ştie să construiască punţi, a uitat Botezul său", evidenţiază pontiful.
Nonviolenţă activă
De-a lungul tuturor întrebărilor tinerilor, Papa Francisc ia notiţe pe foi de hârtie. Mai întâi îi lasă pe tineri să vorbească apoi intervine oferind sugestii şi indicaţii pentru viitor. Spune că ar fi frumos ca acest spaţiu sinodal să poată deveni constant între tinerii studenţi şi pontifi. Şi apoi răspunde unei tinere braziliene care denunţă "violenţa dură şi sălbatică" pe care a trăit-o şi pe care o trăieşte ţara sa. La violenţă, subliniază papa, trebuie răspuns cu "nonviolenţa activă": "Aceasta este cea mai mare provocare care se aşteaptă de la voi, denunţarea violenţei", le spune tinerilor. "Violenţa distruge, violenţa nu construieşte, şi vedem asta în dictaturile militare şi non-militare în decursul istoriei. Avem nevoie de profeţia nonviolenţei, este mult mai uşor a da o palmă atunci când se primeşte o palmă, în loc de a întoarce obrazul celălalt", afirmă el, amintind exemplul lui Gandhi. "Gentileţea - adaugă papa - este unul din cele mai frumoase lucruri, se naşte din duioşie". Papa Francisc avertizează şi cu privire la "jocul ipocriziei": "Otrăveşte viaţa ta. Sinceritatea costă şi te duce înainte în convertire la armonia cu lumea".
Natura nu iartă niciodată
Episcopul de Roma vorbeşte despre armonie şi cu privire la creaţie, problemă pe care mai mulţi studenţi o propune în intervenţiile lor. Se citează date dramatice: 20 de milioane de persoane pe an fug din propria ţară din cauza schimbărilor climatice; o previziune de 1,4 miliarde de refugiaţi climatici până în 2060. Papa Francisc reafirmă apoi invitaţia la îngrijirea casei comune şi aminteşte o vorbă spaniolă: "Domnul iartă mereu, noi iertăm uneori, natura nu iartă niciodată".
A primi şi a integra migranţii
În dialog este dedicat spaţiu amplu temei migraţiilor. Este emoţionantă intervenţia unei tinere sud-americane emigrate cu familia care denunţă tratamentul primit: "Nu suntem violatori, asasini, dependenţi de droguri... Suntem visători harnici care oferă acestei ţări ceea ce este mai bun din noi înşine". Papa răspunde reafirmând teorema făcută din patru verbe, utile pentru a înfrunta ceea ce descrie ca "una din dramele cele mai grave" din secolul nostru. "Vedem persoane care părăsesc ţara lor din cauza problemelor politice, războaielor, problematicilor economice, culturale. Principiul este foarte clar: migrantul trebuie primit, trebuie însoţit, promovat, integrat".
Ca şi în alte ocazii, papa repetă că ţările trebuie să spună "cu onestitate" câte persoane pot să primească, aşa încât alte ţări să poată interveni. Pontiful spune că este bine de insistat asupra temei migraţiilor pentru că îi priveşte pe toţi, dat fiind că atâţia sunt "copii de migranţi". "Eu însumi - aminteşte el - sunt fiu de migranţi", membru al unei familii plecate din Piemont când "tatăl meu era un tânăr contabil de 22 de ani". Statele Unite înseşi sunt "o ţară de migranţi: irlandezi, italieni..." şi "chiar ţara mea, Argentina, este un cocktail de migranţi". Aşadar, problema interpelează pe fiecare dintre noi, îndeosebi pe universitari care, subliniază papa, trebuie să trateze, să studieze şi să se ocupe de problemă prin cele trei limbaje "al capului, al inimii, al mâinilor", fără să cadă în riscul de a deveni "reci, fără inimă".
A se îngriji de rădăcini
Nu lipseşte în colocviu o referinţă la dialogul dintre generaţii. "Rădăcini" este cuvântul, rostit de un tânăr, care-l inspiră pe Jorge Mario Bergoglio: "Unul din lucrurile sinucigaşe pentru o societate este atunci când neagă rădăcinile sale. Fiecare trebuie să se îngrijească de propriile rădăcini, pentru aceasta insist asupra dialogului între bătrâni şi tineri. Bătrânii sunt rădăcinile, toate roadele vin din rădăcini". Şi migranţii, e adevărat, trebuie să se integreze în ţările de primire, dar să nu uite propriile rădăcini, altminteri "vor trăi cu vina aceasta".
O Biserică "pe stradă"
În sfârşit, reflectând asupra temei sinodalităţii, papa nu evită să adreseze un apel întregii Biserici să fie o Biserică "pe stradă", "în ieşire", nu o "Biserică de muzeu static", unde totul este curat şi în ordine, dar totul nu funcţionează. Aşadar, o Biserică ce se pune în discuţie. În această privinţă, Papa Francisc relatează o anecdotă personală de când, în urmă cu mulţi ani, într-un barrio din Buenos Aires a văzut un preot care, la Crăciun şi Paşti, a transformat parohia într-o sală de mese deschisă imigraţilor şi celor care nu aveau pe nimeni cu care să petreacă sărbătorile: "M-a scandalizat. Dar aceea a fost o palmă pe faţa mea care a schimbat inima mea".
(După Vatican News, 24 februarie 2022)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
