Spre călătoria papei în Irak. Interviu luat cardinalului secretar de stat Pietro Parolin
Papa Francisc duce speranţa dialogului şi a reconcilierii
de Massimiliano Menichetti
Irakul îl aşteaptă pe Papa Francisc care reia călătoriile alegând să ducă întărire unui popor care a suferit în aceşti ani din cauza persecuţiilor, a războiului şi a violenţelor provocate de Isis, dar şi pentru a continua să construiască drumul fraternităţii şi marea punte a dialogului. Pentru prima dată în istorie un papă va vizita Irakul. Ţara care a dat naştere lui Abraham şi în care locuieşte una din cele mai vechi comunităţi creştine are încă foarte vizibile rănile războiului şi înfruntă plăgile sărăciei, terorismului şi acum al Covid-19. Secretarul de stat, cardinalul Pietro Parolin, remarcă importanţa călătoriei, evidenţiind urgenţa colaborării pentru a reconstrui ţara şi a vindeca toate "rănile, pentru a reîncepe o etapă nouă": "Papa reia pelerinajele sale apostolice după această perioadă destul de lungă de suspendare datorată urgenţei sanitare din cauza lui Covid-19. Le reia îndreptând atenţia spre o ţară deosebit de suferindă, o ţară care poartă în trupul său rănile războiului, terorismului, violenţei, ciocnirilor. Aşadar, papa vrea să manifeste o atenţie deosebită, o apropiere deosebită, acestei ţări, Irakului. Călătoria are ca scop şi ca semnificaţie tocmai aceea de a manifesta apropierea papei de Irak şi de irakieni; şi să lanseze un mesaj important: că trebuie să se colaboreze, trebuie să fie împreună pentru a reconstrui ţara, pentru a vindeca toate aceste răni, şi pentru a reîncepe o etapă nouă".
În urmă cu trei ani, vizitând Irakul, dumneavoastră aţi spus: "Creştinii şi musulmanii sunt chemaţi să lumineze întunericul fricii şi al nonsensului". Ce semnificaţie au aceste cuvinte în ajunul călătoriei papei?
Cred că aceste cuvinte îşi păstrează toată actualitatea lor. Îmi amintesc că le-am rostit într-un context chiar bucuros, pentru că era noaptea de Crăciun în catedrala caldeeană din Bagdad, plină de oameni, plină de cântece şi plină de lumină, în pofida climatului sumbru care se trăia în exterior. Cred că îşi păstrează actualitatea lor. Mai ales, sunt în sintonie cu ceea ce este motoul călătoriei Sfântului Părinte: "Sunteţi cu toţii fraţi". Or, această fraternitate se naşte din faptul de a fi copii ai aceluiaşi tată. Are o referinţă şi la Abraham, care s-a născut chiar în Irak. De acolo a pornit aventura sa după chemarea Domnului: Abraham la care fac referinţă fie creştinii fie musulmanii. Apoi trebuie să se traducă şi într-o angajare comună. Iată, pentru asta spuneam că sunt chemaţi împreună să fie lumină în întuneric şi să risipească întunecimile, multele întunecimi care existau atunci, în urmă cu doi ani, şi care, deşi a existat un efort pentru a le depăşi, în mare parte încă mai rămân.
Va fi o vizită de patru zile foarte intensă. Papa va îmbrăţişa Biserica locală şi va participa la o întâlnire interreligioasă chiar la Ur, cetatea lui Abraham, va vizita locuri de persecuţie, martiriu şi de reconstrucţie. Care este centrul acestei călătorii?
Centrul se află tocmai în faptul că papa vrea să lanseze un mesaj spre viitor: acesta este centrul. Există situaţii şi realităţi care trăiesc o anumită suferinţă, aparte tocmai unde a fost persecuţia, martiriul. Biserica însăşi trăieşte o situaţie de dificultate, dialogul interreligios are nevoie să fie promovat. Însă dificultăţile se pot depăşi, dacă există bunăvoinţa şi angajarea din partea tuturor, de a fi împreună, de a colabora pentru a reconstrui. Cred că mesajul, centrul, va fi acesta: să nu ne lăsăm blocaţi de tot ceea ce s-a întâmplat, oricât de negativ poate să fi fost - şi a fost foarte negativ - ci să privim înainte cu speranţă şi cu curaj pentru a reconstrui această realitate a Irakului.
Care este semnificaţia întâlnirii cu marele ayatollah Al-Sistani. Un alt pilon pentru puntea fraternităţii?
Da, cred cu siguranţă că da, ţinând cont şi că Al-Sistani este una din personalităţile cele mai simbolice, mai semnificative, din lumea şiită; şi, apoi, ţinând cont că Al-Sistani s-a pronunţat mereu în favoarea unei convieţuiri paşnice în interiorul Irakului, spunând că toate grupurile etnice, grupurile religioase, sunt parte a ţării. Acest lucru este foarte important pentru că merge în sensul şi în direcţia tocmai a construirii acestei fraternităţi între creştini şi musulmani, care ar trebui să caracterizeze ţara. Aşadar, este cu adevărat un moment important şi cred că va fi unul din momentele desigur mai semnificative ale vizitei papei în Irak.
În aceşti ultimi ani, din cauza violenţelor, peste un milion de creştini s-au expatriat din Irak. Călătoria papei aduce şi speranţa unei schimbări în acest sens?
Desigur, Biserica - creştinii, catolicii - din Irak îl aşteaptă cu mare dorinţă pe papa. Şi cu siguranţă au nevoie de a fi încurajaţi să trăiască propria vocaţie creştină în cadrul acestei realităţi aşa de dificile cum este Irakul, aş spune că aproape este o vocaţie în vocaţia creştină, aceea a creştinilor din Orientul Mijlociu, de a trăi în realitatea lor, în ambientul lor, în ţările lor. Aşadar, cu siguranţă papa va da o încurajare acestei Biserici să fie curajoasă, capabilă să mărturisească, şi va face şi o invitaţie de a rămâne chiar în acest loc pentru a da o mărturie a prezenţei. Am spus deja de atâtea ori că fără creştini Orientul Mijlociu nu ar mai fi astfel.
Guvernul irakian a salutat această călătorie ca "un mesaj de pace". Cum se construieşte stabilitatea, dialogul, convieţuirea, după atâţia ani de devastare şi violenţă?
Aceasta este o mare provocare, o mare provocare la care guvernul în mod normal, şi toată societatea, încearcă să dea un răspuns. Să ne întoarcem la ceea ce spuneam, adică spre unitate. Trebuie să fie împreună şi să colaboreze. Pentru a fi împreună pentru a colabora, pentru a construi această unitate, este nevoie desigur de iertare şi de reconciliere. Trebuie depăşit trecutul, privit înainte în acest sens, nou şi pozitiv. După aceea, în acelaşi timp există şi măsuri de luat, de exemplu, împotriva sectarismului, care din păcate caracterizează încă mari porţiuni ale societăţii, împotriva corupţiei, a inegalităţilor şi a discriminărilor, pentru ca fiecare să poată avea locul său şi fiecare să se simtă cetăţean al ţării, cu aceleaşi drepturi, cu aceleaşi obligaţii şi cu aceeaşi angajare şi responsabilitate de a contribui la construirea ei. Mi se pare că acestea ar trebui să fie căile conducătoare pentru a încerca să se reconstruiască ţara.
Eminenţă, care este urarea dumneavoastră pentru această călătorie?
Urarea mea este ca într-adevăr acest moment, această prezenţă a Sfântului Părinte, atât de aşteptată, atât de îndelung sperată şi dorită, să poată constitui un moment de renaştere, de renaştere materială, de renaştere spirituală pentru poporul irakian, pentru ca acesta să poată avea şi o repercusiune în toată regiunea care are nevoie de exemple bune. Şi ca asta să aibă loc sub semnul fraternităţii: "Sunteţi cu toţii fraţi", este motoul cu care se desfăşoară această călătorie a papei.
(După L'Osservatore Romano, 2 martie 2021)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
