Papa Francisc: Discurs adresat participanţilor la Congresul Internaţional al Cateheţilor (10 septembrie 2022)
Dragi cateheţi şi dragi catehete, bună ziua!
Pentru mine este motiv de bucurie să vă întâlnesc, deoarece cunosc foarte bine angajarea voastră în transmiterea credinţei. Aşa cum a spus Mons. Fisichella - căruia îi mulţumesc pentru această întâlnire -, veniţi din atâtea ţări diferite şi sunteţi semnul responsabilităţii Bisericii faţă de atâtea persoane: copii, tineri şi adulţi care cer să parcurgă un drum de credinţă.
Vă salut pe toţi în calitate de cateheţi. Am făcut asta în mod intenţionat. Văd în mijlocul vostru mulţi episcopi, atâţia preoţi şi persoane consacrate: şi ei sunt cateheţi. Ba chiar, aş spune, sunt înainte de toate cateheţi, pentru că Domnul ne cheamă pe toţi să facem să răsune evanghelia sa în inima fiecărei persoane. Vă mărturisesc că mie îmi place mult întâlnirea de miercuri, când în fiecare săptămână întâlnesc atâtea persoane care vin pentru a participa la cateheză. Acesta este un moment privilegiat pentru că, reflectând asupra cuvântului lui Dumnezeu şi a tradiţiei Bisericii, noi mergem ca popor al lui Dumnezeu şi suntem chemaţi să găsim şi formele necesare pentru a mărturisi evanghelia în viaţa zilnică.
Vă rog: nu încetaţi niciodată să fiţi cateheţi. Nu să "faceţi lecţia" de cateheză. Cateheza nu poate să fie ca o oră de la şcoală, ci este o experienţă vie a credinţei pe care fiecare dintre noi simte dorinţa de a o transmite noilor generaţii. Desigur, trebuie să găsim modalităţile cele mai bune pentru ca transmiterea credinţei să fie adecvată vârstei şi pregătirii persoanelor care ne ascultă; şi totuşi, este decisivă întâlnirea personală pe care o avem cu fiecare dintre ei. Numai întâlnirea interpersonală deschide inima ca să primească prima vestire şi ca să dorească să crească în viaţa creştină cu dinamismul propriu pe care cateheza le permite s-o realizeze. Noul Directoriu pentru Cateheză, care v-a fost înmânat în lunile trecute, vă va fi foarte util pentru a înţelege în ce mod să parcurgeţi acest itinerar şi cum să reînnoiţi cateheza în dieceze şi în parohii.
Nu uitaţi niciodată că scopul catehezei, care este o etapă privilegiată a evanghelizării, este acela de a ajunge la întâlnirea lui Isus Cristos şi a permite ca el să crească în noi. Şi aici intrăm direct în specificul acestei a treia întâlniri internaţionale, care a luat în considerare a treia parte din Catehismul Bisericii Catolice. Există un pasaj din Catehism care mi se pare important să vi-l înmânez referitor la angajarea voastră de a fi "Martori ai vieţii noi". Spune aşa: "Când credem în Isus Cristos, ne împărtăşim din tainele lui şi păzim poruncile lui, Mântuitorul însuşi vine să-l iubească în noi pe Tatăl său şi pe fraţii săi, pe Tatăl nostru şi pe fraţii noştri. Persoana sa devine, mulţumită Duhului, regula vie şi lăuntrică a acţiunii noastre" (nr. 2074).
Înţelegem pentru ce Isus ne-a spus că porunca sa este aceasta: Să vă iubiţi unii pe alţii aşa cum eu v-am iubit (cf. In 15,12). Adevărata iubire este aceea care provine de la Dumnezeu şi pe care Isus a revelat-o cu misterul prezenţei sale în mijlocul nostru, cu predica sa, cu minunile sale şi mai ales cu moartea şi învierea sa. Iubirea lui Cristos rămâne ca adevărata şi unica poruncă a vieţii noi, pe care creştinul, cu ajutorul Duhului Sfânt, şi-o însuşeşte zi de zi pe un drum care nu se opreşte.
Dragi cateheţi şi catehete, voi sunteţi chemaţi să faceţi vizibilă şi tangibilă persoana lui Isus Cristos, care îl iubeşte pe fiecare dintre voi şi pentru aceasta devine regulă a vieţii noastre şi criteriu de judecată a acţiunii noastre morale. Nu vă îndepărtaţi niciodată de acest izvor de iubire, pentru că este condiţia pentru a fi fericiţi şi plini de bucurie mereu şi în pofida a orice. Aceasta este viaţa nouă care a izvorât în noi în ziua Botezului şi pe care avem responsabilitatea de a o împărtăşi cu toţi, aşa încât să poată creşte în fiecare şi să aducă rod.
Sunt sigur că acest drum îi va conduce pe mulţi dintre voi să descoperiţi pe deplin vocaţia de a fi catehet, aşadar de a cere să fie primit la slujirea de catehet. Am instituit această slujire cunoscând marele rol pe care el îl poate desfăşura în comunitatea creştină. Nu vă fie teamă: dacă Domnul vă cheamă la această slujire, urmaţi-l! Veţi fi părtaşi de aceeaşi misiune a lui Isus de a vesti evanghelia sa şi de a introduce la raportul filial cu Dumnezeu Tatăl.
Şi n-aş vrea să termin - îl consider un lucru bun şi drept - fără a-i aminti pe cateheţii mei. Există o soră care conducea grupul catehetelor; uneori preda ea, alteori două doamne bune, amândouă se numeau Alicia, le amintesc mereu. Şi această soră a pus temeliile vieţii mele creştine, pregătindu-mă pentru Prima Împărtăşanie, în anul '43-'44... Cred că niciunul dintre voi nu era născut în acel timp. Domnul mi-a dat şi un har foarte mare. Era foarte în vârstă, eu eram student, studiam în afară, în Germania, şi după ce am terminat studiile m-am întors în Argentina, şi ziua următoare ea a murit. Eu am putut s-o însoţesc în ziua aceea. Şi când eram acolo, rugându-mă în faţa sicriului, îi mulţumeam Domnului pentru mărturia acestei surori care şi-a petrecut viaţa aproape numai făcând cateheză, să-i pregătească pe copii şi pe adolescenţi pentru Prima Împărtăşanie. Se numea Dolores. Îmi permit asta pentru a da mărturie că, atunci când există un catehet bun, lasă o urmă; nu numai urma a ceea ce seamănă, ci urma persoanei care a semănat. Vă urez ca tinerii voştri, copiii voştri, adulţii voştri, cei pe care voi îi însoţiţi în cateheză, să vă amintească mereu în faţa Domnului ca o persoană care a semănat lucruri frumoase şi bune în inimă.
Vă însoţesc pe toţi cu binecuvântarea mea. Vă încredinţez mijlocirii Fecioarei Maria şi a martirilor cateheţi: sunt mulţi - este important -, şi în timpurile noastre, sunt mulţi! Şi vă cer cu rugăminte să nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Mulţumesc!
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
