Papa Francisc: Discurs adresat participanţilor la întâlnirea promovată de Consiliul Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizări despre "Cateheză şi cateheţi pentru noua evanghelizare" (17 septembrie 2021)
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua şi bine aţi venit!
Vă primesc cu plăcere, în această ocazie în care aţi avut oportunitatea de a vă confrunta, ca responsabili pentru cateheză din Bisericile particulare din Europa, despre primirea noului Directoriu pentru cateheză, publicat anul trecut. Îi mulţumesc ES Mons. Rino Fisichella pentru această iniţiativă, care sunt sigur că se va extinde şi la Conferinţele Episcopale din celelalte continente, pentru ca drumul catehetic comun să fie îmbogăţit de atâtea experienţe locale.
M-am întors de la celebrarea Congresului Euharistic Internaţional, desfăşurat la Budapesta în zilele trecute, iar ocazia este favorabilă pentru a verifica modul în care marea angajare a catehezei poate să fie eficace în opera de evanghelizare dacă îşi îndreaptă privirea spre misterul euharistic. Nu putem uita că locul privilegiat al catehezei este tocmai celebrarea euharistică, unde fraţii şi surorile se întâlnesc împreună pentru a descoperi tot mai mult modurile diferite ale prezenţei lui Dumnezeu în viaţa lor.
Îmi place să mă gândesc la acel text din Evanghelia lui Matei unde discipolii îl întreabă pe Isus: "Unde vrei să-ţi pregătim ca să mănânci Paştele?" (26,17). Răspunsul lui Isus manifestă clar că el deja predispusese toate: cunoştea parcursul pe care îl va face un om cu urciorul cu apă, ştia despre sala mare deja pregătită la etajul casei (cf. Lc 22,10-12); şi, fără a o spune, simţea pe deplin ce era în inimile prietenilor săi pentru ceea ce se va întâmpla în zilele următoare.
Cuvintele iniţiale cu care îi trimite sunt: "Mergeţi în cetate" (Mt 26,18). Acest amănunt - gândindu-mă la voi şi la slujirea voastră - ne face să recitim drumul catehezei ca moment prin care creştinii, care se pregătesc să celebreze culmea misterului credinţei, sunt invitaţi să meargă mai întâi "în cetate", pentru a întâlni persoane ocupate în activităţile lor zilnice. Cateheza - cum subliniază noul Directoriu, nu este o comunicare abstractă de cunoştinţe teoretice de memorat ca şi cum ar fi formule de matematică sau de chimie. Este mai degrabă experienţa mistagogică a celor care învaţă să-i întâlnească pe fraţi acolo unde trăiesc şi lucrează, pentru că ei înşişi l-au întâlnit pe Cristos, care i-a chemat să devină discipoli misionari. Trebuie să insistăm pentru a indica inima catehezei: Isus Cristos înviat te iubeşte şi nu te abandonează niciodată! Această primă vestire nu poate să ne găsească niciodată obosiţi nici repetitivi în diferitele faze ale drumului catehetic.
Pentru aceasta am instituit slujirea de catehet. Pregătesc ritualul pentru "crearea" - între ghilimele - a cateheţilor. Pentru ca să simtă comunitatea creştină exigenţa de a ridica această vocaţie şi de a experimenta slujirea unor bărbaţi şi femei care, trăind din celebrarea euharistică, să simtă mai vie pasiunea de a transmite credinţa ca evanghelizatori. Catehetul şi cateheta sunt martori care se pun în slujba comunităţii creştine, pentru a susţine aprofundarea credinţei în concretul vieţii zilnice. Sunt persoane care vestesc fără încetare evanghelia milostivirii; persoane capabile să creeze legăturile necesare de primire şi apropiere care permit să se guste mai bine cuvântul lui Dumnezeu şi să se celebreze misterul euharistic oferind roade de fapte bune.
Îmi amintesc cu iubire de cele două catehete care m-au pregătit pentru Prima Împărtăşanie şi am continuat raportul cu ele ca preot precum şi, cu una dintre ele care încă trăieşte, ca episcop. Simţeam un mare respect, precum şi un sentiment de mulţumire, fără a-l explica, dar se simţea ca o veneraţie. De ce? Pentru că erau femeile care m-au pregătit pentru Prima Împărtăşanie, împreună cu o soră. Această experienţă vreau să v-o spun deoarece pentru mine a fost un lucru frumos, să le însoţesc până la sfârşitul vieţii lor, pe amândouă. Şi sora, care m-a pregătit la partea liturgică a Împărtăşaniei: a murit şi eu am fost acolo, cu ea, însoţind-o. Există o apropiere, o legătură foarte importantă cu cateheţii.
Aşa cum am spus lunea trecută în catedrala din Bratislava, evanghelizarea nu este simplă repetare a trecutului, niciodată. Marii sfinţi evanghelizator, precum Ciril şi Metodiu, precum Bonifaciu, au fost creativi, cu creativitatea Duhului Sfânt. Au deschis drumuri noi, au inventat limbaje noi, "alfabete" noi, pentru a transmite evanghelia, pentru înculturarea credinţei. Asta cere să ştim să ascultăm oamenii, să ascultăm popoarele cărora le vestim: să ascultăm cultura lor, istoria lor; să ascultăm nu superficial, gândindu-ne deja la răspunsurile pre-confecţionate pe care le avem în valiză, nu! Să ascultăm cu adevărat, şi să punem în confruntare acele culturi, acele limbaje, mai ales ceea ce nu este spus, ceea ce nu este exprimat, cu cuvântul lui Dumnezeu, cu Isus Cristos evanghelie vie. Şi repet întrebarea: nu aceasta este misiunea cea mai urgentă a Bisericii în rândul popoarelor din Europa? Marea tradiţie creştină a continentului nu trebuie să devină un obiect istoric, altminteri nu mai este "tradiţie"! Tradiţia ori este vie, ori nu este. Şi cateheza este tradiţie, este tradere, dar tradiţie vie, de la inimă la inimă, de la minte la minte, de la viaţă la viaţă. Aşadar: pasionaţi şi creativi, cu stimulentul Duhului Sfânt. Am folosit cuvântul "pre-confecţionat" pentru limbaj, dar îmi este frică de cateheţii cu inima, atitudinea şi faţa "pre-confecţionate". Nu. Ori catehetul este liber, ori nu este catehet. Catehetul se lasă lovit de realitatea pe care o găseşte şi transmite evanghelia cu o creativitate mare, ori nu este catehet. Gândiţi-vă bine la acest lucru.
Preaiubiţilor, prin voi aş vrea să ajungă mulţumirea mea personală la miile de catehete şi cateheţi din Europa. Mă gândesc îndeosebi la cei care, începând de săptămânile următoare, vor dedica mare angajare copiilor şi tinerilor care se pregătesc să completeze parcursul lor de iniţiere creştină. Dar mă gândesc la toţi şi la fiecare. Fecioara Maria să mijlocească pentru voi, ca să fiţi mereu asistaţi de Duhul Sfânt. Vă însoţesc cu rugăciunea mea şi cu binecuvântarea apostolică. Şi voi, vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Mulţumesc!
[Binecuvântare]
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
