|
| © Vatican Media |
Iubiţi fraţi şi surori, bine aţi venit!
Îl salut pe cardinalul Tagle şi pe voi toţi şi vă mulţumesc pentru slujirea pe care o oferiţi în aceste zile. Aţi venit la Roma din toate continentele pentru a reflecta asupra identităţii, misiunii, aşteptărilor şi viitorului Universităţii Pontificale Urbaniana. Există unele proiecte de "a o dizolva" cu celelalte universităţi: nu, asta nu merge. Felicitări şi pentru modalitatea sinodală pe care aţi adoptat-o, adunând mai întâi contribuţiile care provin de la Conferinţele Episcopale din ţările de competenţa Dicasterului.
Doresc să ofer şi eu câteva consideraţii în această privinţă, pornind de la perspectiva cu care Universitatea Urbaniana răspunde autorităţii şi activităţii Dicasterului pentru Evanghelizare, în configuraţia stabilită de constituţia apostolică Praedicate Evangelium. Urbaniana are o identitate proprie.
Mă opresc mai întâi asupra binomului identitate-misiune. Vocaţia acestei instituţii academice face în aşa fel încât identitatea sa să coincidă dintotdeauna cu misiunea sa. Formarea, învăţământul, cercetarea şi vitalitatea universităţii sunt parte din mandatul pe care l-am primit de a anunţa vestea bună tuturor neamurilor (cf. Mc 16,15) şi realizarea lor nu poate fi considerată niciodată definitivă - mereu în mişcare. Sunt dimensiuni deschise, care trebuie să se lase conduse constant de suflul Duhului Sfânt care conduce istoria şi ne cheamă să interpretăm timpul pe care-l trăim. Şi să facem asta şi cu criterii proprii.
Intuiţia şi valorile fundamentale ale instituţiei rămân valabile mereu, precum şi drumul de patru sute de ani pe care de la vechiul Colegiu Urban se ajunge la Universitatea Urbaniana. Totuşi, este necesar ca acest patrimoniu să se traducă în răspunsuri adecvate la problemele pe care realitatea de astăzi le pune Bisericii şi lumii: "Studiile ecleziastice nu se pot limita să transfere cunoştinţe, competenţe, experienţe bărbaţilor şi femeilor din timpul nostru, [...] ci trebuie să dobândească misiunea urgentă de a elabora instrumente intelectuale în măsură să se propună ca paradigme de acţiune şi de gândire, utile pentru vestire într-o lume marcată de pluralismul etico-religios" (Constituţia apostolică Veritatis gaudium, 5). Nu trăim într-o societate creştină, dar suntem chemaţi să trăim ca nişte creştini în societatea pluralistă actuală. Ca nişte creştini, dar şi deschişi.
În privinţa celuilalt binom aşteptări-viitor, reflecţia se altoieşte în discernământul cerut instituţiilor universitare din Roma care cu titlul special sunt dependente de Scaunul Apostolic.
Aici trebuie să conveargă exigenţa de a mări calitatea ofertei formative şi a cercetării şi necesara raţionalizare a resurselor umane şi economice. Pentru aceasta este necesară o viziune capabilă să privească dincolo de ziua de azi, care să ştie să ia în considerare situaţia eclezială şi socială, vitalitatea structurilor ecleziastice şi sustenabilitatea lor, exigenţele Bisericilor locale, vocaţiile la Preoţie şi la viaţa consacrată, indicele demografice din diferitele regiuni. Ştim bine că "o găsire a scopurilor fără o căutare comunitară adecvată a mijloacelor pentru a le obţine este condamnată să se traducă în simplă fantezie" (Exortaţia apostolică Evangelii gaudium, 33). Este nevoie de o creativitatea sănătoasă pentru a găsi parcursurile adecvate. Să nu ne fie frică de creativitate: este nevoie de ea, de această creativitate sănătoasă. Indicaţia de "a face cor", dată la întâlnirea cu toate universităţile şi instituţiile academice pontificale din Roma, în februarie anul trecut, nu se epuizează într-o soluţie tehnică; ea exprimă preocuparea ca un model reînnoit de universitate, drept comunitate de ştiinţă şi cunoaştere, să evite riscul ca studiile să fie reduse la simpla împlinire de cursuri, credite şi examene.
A face o instituţie academică atractivă şi competitivă cere profesori dedicaţi, investigaţie ştiinţifică şi capacitate de a da un aport semnificativ doctrinei. A folosi bine resursele înseamnă a unifica parcursuri egale, a împărtăşi profesorii din cele şase instituţii, a elimina risipele, a programa în mod prudent activităţile, a abandona practici şi proiecte care sunt de acum depăşite. Şi pentru aceasta vreau să-i mulţumesc domnului cardinal şi secretarului, care fac o adevărată lucrare pentru a evita aceste lucruri urâte, murdare pe care le-am spus acum. Mulţumesc pentru ceea ce faceţi.
În cazul specific al Universităţii Urbaniana este important ca, în calitatea ofertei formative, să se evidenţieze şi mai mult specificul său misionar şi intercultural, pentru ca aceia care se formează să fie în măsură să medieze cu originalitate mesajul creştin în relaţia cu celelalte culturi şi religii. Câtă nevoie avem de păstori, de consacraţi şi de laici care să ştie să întrupeze un elan misionar pentru a evangheliza culturile şi astfel pentru a încultura evanghelia! Aceste două lucruri merg împreună mereu: evanghelizarea culturii şi înculturarea evangheliei.
Doresc ca, aşa cum s-a întâmplat deja pentru zona asiatică şi chineză, să se poată constitui mai multe centre de cercetare pentru diferitele regiuni geografice şi culturale şi întări cele existente. În afară de asta, să se favorizeze afilierea seminariilor şi a institutelor de teologie prezente în circumscripţiile ecleziastice misionare; atunci când ea nu este posibilă, să se garanteze o însoţire diferită, dar constantă.
Iubiţi fraţi şi surori, vă mulţumesc mult pentru munca pe care o faceţi în aceste zile. Şi mulţumesc pentru angajarea pe care o depuneţi în diferitele contexte ecleziale în care exercitaţi slujirea voastră. Duhul Sfânt, cu darul înţelepciunii, să inspire reflecţiile voastre. Fecioara Maria, Regina Misiunii, să vă însoţească prin mijlocirea sa maternă. Eu mă rog pentru voi, dar vă rog şi voi să vă rugaţi pentru mine, pentru că această muncă este distractivă, dar nu este uşoară!
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
