|
| © Vatican Media |
Dragi tineri şi tinere, fraţilor şi surorilor, bună ziua şi bine aţi venit! Cântaţi bine, felicitări!
Îl salut pe preşedintele vostru, maestrul Jean Henric, pe preşedinţii naţionali prezenţi, pe cei care vă însoţesc şi pe voi toţi, corişti, care m-aţi primit cu un cântec foarte frumos şi care, cu prezenţa voastră, umpleţi această aulă. Ceea ce faceţi este foarte important, pentru că voi cu vocile voastre ajutaţi comunităţile să se roage, să deschidă inima la Domnul, şi acest lucru este fundamental pentru viaţa Bisericii. Vă mulţumesc mult şi aş vrea să vă încredinţez trei cuvinte-cheie pentru slujirea voastră: bucurie, rugăciune şi umilinţă.
Să pornim de la bucurie. Cântarea este bucurie, în special când este făcută în cor. Şi bucuria cântării voastre este un cadou pe care l-aţi primit de la cel care a compus melodiile pe care le interpretaţi, de la cel care vi le învaţă şi de la cel care vi le-a transmis, uneori chiar de-a lungul secolelor. Gândiţi-vă la câţi alţi copii şi tineri au cântat notele pe care le intonaţi! Erau copii, tineri, ca voi, plini de viaţă şi de vise, cărora le plăcea să se joace şi să stea împreună şi care au dedicat cu generozitate, asemenea vouă, timp şi trudă pentru a învăţa, a interpreta şi astfel a ne încredinţa şi nouă ceea ce au primit. Aceasta este "tradiţia" cântării! Şi acest lucru este foarte frumos: a primi un dar preţios şi a-l transmite îmbogăţit cu propria bucurie. Aşa cum spune Biblia: "Dumnezeu îl iubeşte pe cel care dă cu bucurie" (cf. 2Cor 9,7). De aceea, atunci când puneţi entuziasmul vostru în cântare, voi oferiţi un dar mare celor care vă ascultă. Este atâta nevoie de bucurie în lume! Multe persoane, şi tineri, sunt prizoniere ale angoasei sau ale plictiselii; cântarea şi muzica pot să atingă inimile, să dăruiască frumuseţe, să redea gust şi speranţă pentru viaţă. Aceasta este bucuria.
Al doilea cuvânt: rugăciunea. Voi nu sunteţi artişti oarecare, nu faceţi spectacol. Ajutaţi pe alţii să se roage cu rugăciunea voastră, rugăciunea reprezentaţie. Aşadar, este important pentru fiecare dintre voi să ţineţi inima aproape de Isus nu numai atunci când cântă, ci întotdeauna, şi asta se face în rugăciune, în fiecare zi. Dacă inima voastră este plină de iubire faţă de Isus, asta transpare în voci şi este ca o săgeată care loveşte în plin semnul, ajungând la inima persoanelor. Sfântul Augustin învăţa că "faptul de a cânta este propriu al celui care iubeşte" (Sermo 336, 1: PL 38, 1472) şi că acela care cântă se roagă de două ori. Este adevărat: a cânta este un act de iubire, şi făcând asta ne rugăm prin cuvintele şi cu muzica, cu inima şi cu vocea, cu devoţiunea şi cu arta. Astfel, atunci când, de exemplu, cântaţi "Doamne, miluieşte-ne", sau "Sfânt, sfânt, sfânt", sau "Domnul este păstorul meu", voi simţiţi cu inima ceea ce spuneţi, pentru că l-aţi întâlnit pe Dumnezeu care este generos în iertare, este Sfânt, este bun şi atent la toate nevoile noastre şi merge mereu cu noi. Dar nu numai atât. Cântând şi rugându-vă împreună, în armonie, ascultându-vă, aşteptându-vă, inserând ritmurile fiecăruia în ritmul tuturor, voi ajutaţi comunitatea să facă la fel şi învăţaţi cât de frumos este a merge toţi împreună.
În sfârşit, umilinţa. Cântarea este o şcoală de umilinţă, deoarece cântăreţul, şi în părţile de solist, este inserat mereu într-un cor, care este mai mare decât el şi în care toţi sunt în slujba tuturor, chiar şi maestrul care dirijează. Apoi, cântarea voastră este şi mai umilă, pentru că este în slujba lui Dumnezeu, aşadar, în timp ce îi ajută pe ceilalţi să-l întâlnească pe Domnul, ştie să se dea deoparte la momentul just, pentru a lăsa spaţiu tăcerii, unde fiecare poate asculta în ascuns cuvintele pe care numai Isus ştie să le spună fiecăruia dintre noi. Un corist care caută să se pună în centru pe sine însuşi sau să prevaleze asupra celorlalţi nu este un bun corist, dimpotrivă, adesea riscă să ruineze munca tuturor, şi asta se simte imediat. De aceea, nu încercaţi să apăreţi: mai degrabă străduiţi-vă să vă contopiţi împreună, pentru că în unitate, care vine din umilinţă, cântarea voastră să exprime adevărată prietenie, cu Dumnezeu, cu ceilalţi şi între voi înşivă.
Şi aş vrea să vă spun un ultim lucru. Sunteţi mulţi aici prezenţi, şi totuşi atunci când cântaţi, puţin mai devreme, păreaţi una: este frumos acest lucru! Asta nu s-a petrecut din întâmplare, ci pentru că aţi studiat părţile, aţi făcut repetiţiile, v-aţi angajat, şi acesta este un mesaj important pentru toţi. A cânta bine împreună cere trudă, aşa cum cere trudă a trăi bine împreună. Însă voi, cu armonia interpretărilor voastre, cu lumina feţelor voastre şi cu frumuseţea vocilor voastre, ne ajutaţi să înţelegem că merită!
Dragi tineri şi tinere, câte lucruri ne învaţă muzica! Şi cu atât mai mult muzica sacră, al cărei suflet este cuvântul lui Dumnezeu. Sunteţi norocoşi că aţi primit acest dar şi sunt norocoşi cei care vă ascultă atunci când îl împărtăşiţi cu ei. Mulţumesc pentru slujirea voastră! Continuaţi s-o desfăşuraţi cu pasiune, sub conducerea educatorilor voştri. Vă binecuvântez din inimă. Şi vă recomand, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Mulţumesc. Şi drum bun în noul an!
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
