Discursul Sfântului Părinte Francisc adresat membrilor "Catholic Fraternity of Charismatic Covenant Communities and Fellowships" (31 octombrie 2014)
Iubiţi fraţi surori, bine aţi venit!
Vă mulţumesc pentru primirea voastră şi vă salut pe toţi cu afect. Ştiu că Catholic Fraternity a ţinut deja întâlnirea cu executivul şi consiliul şi că în această după-amiază veţi începe a XVI-a conferinţă internaţională cu dragul părinte Raniero.
Aţi avut gentileţea de a-mi trimit programul şi văd că fiecare întâlnire începe cu discursul pe care l-am adresat Reînnoirii Carismatice cu ocazia întâlnirii la Stadionul Olimpic în luna iunie.
Vreau înainte de toate să vă felicit pentru că aţi început ceea ce în acel moment era o dorinţă. De circa două luni Catholic Fraternity şi ICCRS au început deja să lucreze împărţind acelaşi birou în Palatul "Sfântul Calixt", în "Arca lui Noe". Sunt conştient că nu a fost uşor de luat această decizie şi vă mulţumesc din inimă pentru această mărturie de unite, a curentului de har, pe care o daţi întregii lumi.
Aş vrea să aprofundez câteva teme pe care le consider importante.
Unitate în diversitate. Uniformitatea nu este catolică, nu este creştină. Unitatea în diversitate. Unitatea catolică este diferită, dar este una. Este curios! Acelaşi care face diversitatea este acelaşi care face apoi unitatea: Duhul Sfânt. Face cele două lucruri: unitate în diversitate. Unitatea nu este uniformitate, nu înseamnă a face obligatoriu totul împreună, nici a gândi în acelaşi mod, nici a pierde identitatea. Unitatea în diversitate este exact contrariul, înseamnă a recunoaşte şi a accepta cu bucurie diferitele daruri pe care Duhul Sfânt le dă fiecăruia şi a le pune în slujba tuturor în Biserică.
Astăzi în textul din Evanghelie pe care l-am citit la liturghie era această uniformitate a acelor oameni alipiţi de literă: "Nu trebuie să se facă aşa...", până acolo încât Domnul a trebuit să întrebe: "Dar, spune-mi, se poate face bine sâmbăta sau nu se poate?". Acesta este pericolul uniformităţii. Unitatea înseamnă a şti să asculţi, a accepta diferenţele, a avea libertatea de a gândi diferit şi de a manifesta asta! Cu tot respectul faţă de celălalt care este fratele meu. Nu vă fie frică de diferenţe! Aşa cum am spus în exortaţia Evangelii gaudium: "Modelul nu este sfera, care nu este superioară părţilor, unde fiecare punct este echidistant de centru şi nu există diferenţe între un punct şi altul. Modelul este poliedrul, care reflectă confluenţa tuturor parţialităţilor care în el îşi menţin originalitatea" (236), dar fac unitatea.
Am văzut în broşură, unde sunt numele comunităţilor, că fraza care aţi ales-o ca s-o puneţi la început este aceea care spune: "... a împărtăşi cu toţi în Biserică botezul în Duhul Sfânt". Biserica are nevoie de Duhul Sfânt, desigur! Fiecare creştin, în viaţa sa, are nevoie să-şi deschidă inima la acţiunea sfinţitoare a Duhului Sfânt. Duhul, promis de Tatăl, este cel care ni-l revelează pe Isus Cristos, care ne dă posibilitatea de a spune: Isus! Fără Duhul Sfânt nu putem spune asta. El îl revelează pe Isus Cristos, ne conduce la întâlnirea personală cu El şi astfel schimbă viaţa noastră. O întrebare: Trăiţi această experienţă? Împărtăşiţi-o! Şi pentru a o împărtăşi, trebuie s-o trăiţi, să fiţi martori ai acestui lucru!
Tema pe care aţi ales-o pentru Congres este "Rugăciune şi adoraţie pentru o nouă evanghelizare". Despre aceasta va vorbi părintele Raniero, maestru de rugăciune. Rugăciunea este inspiraţia care ne dă viaţă, pentru că este intimitate cu Dumnezeu, care creşte cu rugăciunea în fiecare zi. În urmă cu ceva timp am ascultat acest exemplu care mi se pare foarte potrivit: respiraţia pentru fiinţa umană. Respiraţia este constituită din două faze: a inspira, adică a pune înăuntru aerul, şi a expira, a-l lăsa să iasă. Viaţa spirituală se alimentează, se hrăneşte în rugăciune şi se manifestă în misiune: inspiraţie, rugăciunea, şi expiraţie. Când inspirăm, în rugăciune, primim aerul nou al Duhului şi expirându-l îl vestim pe Isus Cristos provocat de acelaşi Duh.
Nimeni nu poate trăi fără să respire. Acelaşi lucru este pentru creştin: fără rugăciune şi fără misiune nu trăieşte ca un creştin. Şi cu rugăciunea, adoraţia. Se vorbeşte despre a adora, se vorbeşte puţin despre asta. "Ce anume se face în rugăciune?" - "Îi cer lucruri lui Dumnezeu, mulţumesc, se face mijlocire...". Adoraţia, a-l adora pe Dumnezeu. Aceasta este parte a respiraţiei: rugăciunea şi adoraţia.
Reînnoirea Carismatică a amintit Bisericii necesitatea şi importanţa rugăciunii de laudă. Când se vorbeşte despre rugăciune de laudă în Biserică vin în minte carismaticii. Când am vorbit despre rugăciunea de laudă în timpul unei liturghii la "Sfânta Marta" am spus că nu este numai rugăciunea carismaticilor, ci a întregii Biserici! Este recunoaşterea domniei lui Dumnezeu asupra noastră şi asupra întregii creaţii exprimată în dans, în muzică şi în cântare.
Acum aş vrea să reiau câteva pasaje din acea omilie: "Rugăciunea de laudă este o rugăciune creştină pentru noi toţi. La liturghie, în fiecare zi, când cântăm repetând "Sfânt, Sfânt, Sfânt...", aceasta este o rugăciune de laudă, îl lăudăm pe Dumnezeu pentru măreţia sa pentru că este mare. Şi îi spunem lucruri frumoase, pentru că nouă ne place ca să fie aşa... Rugăciunea de laudă ne face rodnici. Sara dansa în momentul mare al rodniciei sale la nouăzeci de ani! Rodnicia dă laudă Domnului. Bărbatul sau femeia care-l laudă pe Domnul, care se roagă lăudându-l pe Domnul - şi când fac asta sunt fericiţi s-o spună - şi se bucură când cântă Sanctus la liturghie, sunt un bărbat şi o femeie rodnici. Să ne gândim cât de frumos este să facem rugăciuni de laudă. Aceasta trebuie să fie rugăciunea noastră de laudă şi, când o înălţăm către Domnul, trebuie să spunem inimii noastre: «Ridică-te, inimă, pentru că eşti în faţa regelui gloriei»" (Liturghie la Sfânta Marta, 28 ianuarie 2014).
Împreună cu rugăciunea de laudă, rugăciunea de mijlocire este astăzi un strigăt către Tatăl pentru fraţii noştri creştini persecutaţi şi asasinaţi şi pentru pace în lumea noastră zbuciumată.
Lăudaţi-l mereu pe Domnul, nu încetaţi să faceţi asta, lăudaţi-l tot mai mult, neîncetat. Mi-au vorbit despre grupuri de rugăciune din Reînnoirea Carismatică în care se recită împreună Rozariul. Rugăciunea către Sfânta Fecioară Maria nu trebuie să lipsească niciodată, niciodată! Dar când voi vă reuniţi, lăudaţi-l pe Domnul!
Văd printre voi un prieten drag, pastorul Giovanni Traettino, pe care l-am vizitat în urmă cu câtva timp. Catholic Fraternity, nu uita originile tale, nu uita că Reînnoirea Carismatică este prin însăşi natura sa ecumenică. Despre această temă, fericitul Paul al VI-la, în exortaţia sa magnifică şi foarte actuală despre evanghelizare, spune: "... forţa evanghelizării va fi foarte diminuată dacă aceia care vestesc evanghelia sunt divizaţi între ei de atâtea specii de rupturi. Oare nu ar fi aici una dintre marile boli ale evanghelizării astăzi? Testamentul spiritual al Domnului ne spune că unitatea între cei care îl urmează nu este numai dovada că noi suntem ai săi, ci şi că el este trimisul Tatălui, criteriu de credibilitate a creştinilor şi a lui Cristos însuşi. Da, soarta evanghelizării este cu siguranţă legată de mărturia de unitate dată de Biserică. Acesta este un motiv de responsabilitate, dar şi de întărire" (Evangelii nuntiandi, 77). Până aici, fericitul Paul al VI-lea.
Ecumenism spiritual, a ne ruga împreună şi a vesti împreună că Isus este Domnul şi a interveni împreună în ajutorul săracilor, în toate sărăciile lor. Asta trebuie să se facă şi să nu se uite că astăzi sângele lui Isus, vărsat de mulţi martiri creştini ai săi în diferite părţi ale lumii, ne interpelează şi ne determină la unitate. Pentru persecutori, noi nu suntem divizaţi, nu suntem luterani, ortodocşi, evanghelici, catolici... Nu! Suntem una! Pentru persecutori suntem creştini! Nu contează altceva. Acesta este ecumenismul sângelui care se trăieşte astăzi.
Amintiţi-vă: căutaţi unitatea care este operă a Duhului Sfânt şi nu vă temeţi de diversităţi. Respiraţia creştinului care lasă să intre aerul mereu nou al Duhului Sfânt şi îl expiră în lume. Rugăciune de laudă şi misiune. Împărtăşiţi botezul în Duhul Sfânt cu oricine în Biserică. Ecumenism spiritual şi ecumenism al sângelui. Unitatea Trupului lui Cristos. Pregătirea Miresei pentru Mirele care vine! O singură Mireasă! Toţi (Ap 22,17).
În sfârşit, o menţionare specială, în afară de mulţumirea mea, se îndreaptă spre aceşti tineri muzicieni care vin din nordul Braziliei şi care au cântat la început, sper să continue să mai cânte un pic. M-au primit cu atât afect cu cântecul "Trăieşte Isus Domnul". Ştiu că au pregătit ceva mai mult şi vă invit pe toţi să-i ascultăm înainte de a ne saluta. Mulţumesc.
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
