Iubiţi fraţi şi surori,
Sunt bucuros să adresez salutul meu vouă care participaţi la a 4-a Întâlnire internaţională despre muzică, organizată de Consiliul Pontifical al Culturii în colaborare cu Institutul Pontifical de Muzică Sacră şi Institutul Liturgic Pontifical al Ateneului "Sfântul Anselm". Îi mulţumesc cardinalului Gianfranco Ravasi, promotor al iniţiativei.
Doresc ca reflecţiile voastre, care au ca temă "Texte şi contexte", să poată îmbogăţi comunităţile ecleziale şi pe cei care lucrează în domeniul muzical, un domeniu care este foarte important pentru liturgie şi pentru evanghelizare.
În cartea profetului Isaia găsim acest îndemn:
"Cântaţi Domnului un cântec nou,
cântaţi laudă lui până la marginile pământului" (42,10).
Aşa cum se ştie, Biblia a inspirat nenumărate exprimări muzicale, între care pagini fundamentale în istoria muzicii: să ne gândim la cântul gregorian, la Palestrina, la Bach...; a inspirat o mare varietate de compoziţii în cele cinci continente; precum şi diferiţi autori contemporani s-au confruntat cu textele sacre. Multe comunităţi ecleziale, în ultimele decenii, au ştiut să interpreteze aceste texte fie urmând noile forme muzicale, fie valorizând patrimoniul antic. De fapt, moştenirea muzicală a Bisericii este destul de variată şi poate susţine, în afară de liturgie, şi executarea în concert, la şcoală şi în cateheză, precum şi în teatru.
Însă ştim că încă de la începutul pandemiei de Covid, activitatea în domeniul muzical a fost puternic redimensionată. Gândul meu se îndreaptă spre toţi cei care au resimţit acest lucru: spre muzicieni, care au văzut răsturnate vieţile lor şi profesia lor de exigenţele distanţării; spre cei care şi-au pierdut locul de muncă şi contactul social; spre cei care au trebuit să înfrunte, în contexte dificile, momentele necesare de formare, educaţie şi viaţă comunitară. Mulţi au dedicat eforturi semnificative pentru a continua să ofere un serviciu muzical înzestrat cu nouă creativitate. Este vorba de o angajare validă nu numai pentru Biserică, ci şi pentru orizontul public, pentru "reţeaua" însăşi, pentru cei care lucrează în sălile de concert şi în alte locuri unde muzica este în slujba comunităţii.
Îmi doresc ca şi acest aspect al vieţii sociale să se poată renaşte, ca să se cânte şi să se interpreteze din nou şi să ne bucurăm împreună de muzică şi de cântare. Miguel Cervantes în Don Quijote afirma: "Donde hay música, no puede haber cosa mala" (Partea a II-a, c. 34): "Unde este muzică, nu poate exista nimic rău". Multe texte şi compoziţii, prin forţa muzicii, stimulează conştiinţa personală a fiecăruia şi creează şi o fraternitate universală.
Profetul Isaia, în acelaşi text, continua:
"Am tăcut din totdeauna,
am rămas în tăcere şi m-am stăpânit" (42,14).
Un bun muzician cunoaşte valoarea tăcerii, valoarea pauzei. Alternanţa între sunet şi tăcere este rodnică şi permite ascultarea, care are un rol fundamental în orice dialog. Dragi muzicieni, provocarea comună este să ne ascultăm reciproc. În liturgie suntem invitaţi la ascultarea cuvântului lui Dumnezeu. Cuvântul este "textul" nostru, textul principal; comunitatea este "contextul" nostru. Cuvântul este izvor de sens, luminează şi conduce drumul comunităţii. Ştim cât de necesar este să se relateze istoria mântuirii în limbi şi limbaje care să se poată înţelege bine. Şi muzica poate ajuta textele biblice să "vorbească" în noi şi diferite contexte culturale, aşa încât cuvântul divin să poată ajunge în mod eficace la minţi şi la inimi.
La întâlnirea voastră aţi ales să daţi atenţie formelor muzicale cele mai diferite: ele exprimă varietatea culturilor şi a comunităţilor locale, fiecare cu propriul ethos. Mă gândesc îndeosebi la civilizaţiile indigene, în care apropierea de muzică este integrată cu celelalte elemente rituale ale dansului şi sărbătorii. În acest context pot reieşi naraţiuni care implică în slujba evanghelizării. De fapt, experienţa integrală a artei muzicale include şi dimensiunea corporalităţii. În tradiţia populară se găseşte adesea un paralelism: "Faptul de a se simţi bine este pentru a cânta bine şi faptul de a cânta bine este pentru a se simţi bine!"
Şi aş vrea să închei cu o întrebare, care vine spontan în situaţia în care ne aflăm, provocată de pandemie: tăcerea pe care o trăim este goală sau suntem în fază de ascultare? Este goală sau suntem în fază de ascultare? Vom permite, după aceea, apariţia unui cântec nou? Textul şi contextul, prezente de acum într-o formă nouă, să ne stimuleze să reluăm drumul nostru împreună, pentru că "unitatea inimilor este făcută mai profundă de unitatea vocilor" (Instrucţiunea Musicam sacram, 5). Voci, instrumente muzicale şi compoziţii să continue să exprime, în contextul actual, armonia vocii lui Dumnezeu, conducând spre "simfonie", adică fraternitatea universală.
Încredinţez lui Dumnezeu angajarea voastră pentru ca s-o susţină şi pentru ca s-o facă rodnică. Şi vă cer vouă tuturor să vă rugaţi pentru mine. Spor la muncă. Mulţumesc!
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
