Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Adresez salutul meu cordial de bun venit vouă tuturor, membri ai delegaţiei ecumenice finlandeze: "Har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Cristos" (Rom 1,7).
Sunt bucuros că aţi venit şi anul acesta la Roma ca pelerini pentru a celebra împreună sărbătoarea Sfântului Henric, în forma ecumenică de acum obişnuită. Salut îndeosebi pe cei care participă pentru prima dată la acest pelerinaj; în timp ce pentru prima dată te primesc pe tine, iubit frate Raimo, ca nou episcop catolic de Helsinki: Domnul să binecuvânteze slujirea ta!
Dragă episcop Åstrand, vă mulţumesc din inimă pentru reflecţiile pe care dumneavoastră le împărtăşiţi bine mereu, bogate în referinţe la mărturiile sfinţilor şi în spirit ecumenic. Şi sunt recunoscător şi pentru daruri, foarte bine gândite.
M-au impresionat reflecţiile dumneavoastră despre valoarea drumului şi despre Biserica peregrină. Ca membri ai comunităţii celor botezaţi, suntem pe cale şi destinaţia noastră comună este Isus Cristos. Şi această destinaţie nu este departe, nu este imposibil de ajuns la ea, pentru că Domnul nostru ne-a venit în întâmpinare în milostivirea sa, s-a apropiat în Întrupare şi s-a făcut el însuşi Calea, aşa încât putem merge siguri, în mijlocul răscrucilor şi al indicaţiilor false ale lumii, adesea mincinoasă.
Sfinţii sunt fraţi şi surori care au parcurs până la capăt acest drum şi au ajuns la destinaţie. Ne însoţesc ca martori vii ai lui Cristos, Calea, Adevărul şi Viaţa noastră. Ne încurajează să rămânem pe cărarea uceniciei şi atunci când ne este greu, când cădem. Ca lumini aprinse de Dumnezeu, strălucesc în faţa noastră pentru ne face să nu pierdem din vedere destinaţia. "Încredeţi-vă în harul lui Dumnezeu! - ne spun ei. El vă iubeşte şi vă cheamă şi pe voi să fiţi sfinţi" (cf. Rom 1,7).
Auzindu-vă vorbind şi auzind vorbind despre realităţile voastre îi mulţumeam lui Dumnezeu, pentru că au fost momente în care venerarea sfinţilor părea mai degrabă să-i dezbine decât să-i unească pe credincioşii catolici şi ortodocşi, pe de o parte, şi cei evanghelici, pe de altă parte. Dar aşa nu trebuie să fie şi, în realitate, n-a fost niciodată în credinţa sfântului popor credincios al lui Dumnezeu. În liturgia euharistică noi aşa ne rugăm adresându-ne Tatălui ceresc: "În sfinţii din ceruri străluceşte mărirea ta, căci, dăruindu-le pentru meritele lor coroana răsplăţii, încununezi cu slavă darurile iubirii tale" (Prefaţa I pentru sfinţi). Şi în afară de asta, Confessio Augustana, în articolul 21, afirmă că "sfinţii trebuie să fie amintiţi, pentru a întări credinţa noastră, când vedem cum au primit harul şi cum au fost ajutaţi de credinţă; şi pentru a lua exemplu din faptele lor bune".
Iubiţi fraţi şi surori, voi aţi amintit câţiva mari sfinţi nordici: Brigitta, Henric şi Olaf. Asta ne face să ne gândim la ceea ce a scris Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea în enciclica Ut unum sint: "Aş vrea - citez - să amintesc acea întâlnire de rugăciune care m-a unit, în însăşi Bazilica Sfântul Petru, pentru celebrarea vesperelor, cu arhiepiscopii luterani, primaţi din Suedia şi din Finlanda, cu ocazia celui de-al VI-lea centenar al canonizării sfintei Brigitta. [...] Este vorba de un exemplu, deoarece conştiinţa obligaţiei de a ne ruga pentru unitate a devenit parte integrantă din viaţa Bisericii" (nr. 25). Dacă mileniul morţii Sfântului Olaf, în 2030, va putea să inspire şi să aprofundeze rugăciunea noastră pentru unitate, precum şi mersul nostru împreună, acesta va fi un dar pentru întreaga mişcare ecumenică.
Preaiubiţilor, vă mulţumesc, pentru că această întâlnire cu voi este un semn viu în contextul Săptămânii de rugăciune pentru unitatea creştinilor începută ieri. Să facem în aşa fel încât această întâlnire ecumenică să nu se reducă la o îndeplinire şi ca să nu devină autoreferenţială: să aibă mereu limfa vitală a Duhului Sfânt şi să fie deschisă pentru a-i primi pe fraţii mai săraci şi mai uitaţi, precum şi pe cei care se simt abandonaţi de Dumnezeu, care au rătăcit drumul credinţei şi al speranţei.
Şi acum aş vrea să vă invit să recităm împreună rugăciunea Domnului. Putem face asta fiecare în limba proprie. Să-l invocăm pe Tatăl nostru ceresc: "Tatăl nostru...".
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
* * *
Pe ercis.ro există o pagină specială dedicată Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creştinului, în meniul Biblioteca > Ecumenism.
