Vă adresez bun-venit cordial vouă tuturor, membri ai delegaţiei ecumenice din Finlanda, care pentru sărbătoarea Sfântul Henric aţi venit în pelerinaj la Roma. Mulţumesc din inimă, episcop Keskitalo, frate, pentru darul pe care mi l-aţi oferit şi pentru cuvintele dumneavoastră despre umilinţă, despre căinţă şi despre iertare. Pentru vreunul par cuvinte negative, dar sunt cuvintele cele mai pozitive pentru a merge înainte. Cu bucurie deosebită primesc şi salut reprezentanţii Sami. Dumnezeu să vă însoţească pe drumul spre reconciliere şi spre vindecarea amintirii, şi să facă pe toţi creştinii liberi şi determinaţi în căutarea sinceră a adevărului! Este o plăcere să-l primesc pe episcopul emerit Teemu Sippo, care şi-a revenit dintr-un grav accident şi cu prezenţa sa ne aminteşte că adevăratul curaj se află în ridicare şi în a merge înainte. Vă cer să duceţi salutul meu fratern şi mitropolitului ortodox Arseni de Kuopio şi Carelia, care n-a putut să vă însoţească.
Iubiţi fraţi şi surori, vizita voastră plăcută vine în ajunul Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor. Tema din acest an este luată din Evanghelia lui Matei: "În răsărit am văzut apărând steaua sa şi am venit aici pentru a-l adora" (cf. Mt 2,2). Se referă la magii care, după o lungă călătorie, îl găsesc pe Isus şi îl adoră. Magii ajung la ţintă pentru că au căutat-o. Dar o caută pentru că Domnul cel dintâi, cu semnul stelei, a pornit în căutarea lor. Îl găsesc pentru că ei caută, şi caută pentru că au fost căutaţi. Este frumos să înţelegem viaţa astfel, ca un drum de căutare, care nu porneşte de la noi, ci de la Acela care cel dintâi a pornit în căutarea noastră şi ne atrage cu harul său. Totul se naşte din harul lui Dumnezeu care ne atrage. Şi răspunsul nostru nu poate decât să fie asemenea cu acela al magilor: un drum parcurs împreună.
A merge împreună. Cel care a fost atins de harul lui Dumnezeu nu se poate închide şi să trăiască din autoconservare, este mereu pe cale, mereu îndreptat să meargă înainte. Şi înainte împreună: peregrinarea voastră aici este un frumos exemplu al acestui lucru. Tradiţia eclezială a recunoscut în magi pe reprezentanţii culturilor şi popoarelor diferite: şi pentru noi, în special în aceste timpuri, provocarea este aceea de a-l lua de mână pe fratele, cu istoria sa concretă, pentru a înainta împreună. Dragi prieteni, suntem pe cale conduşi de lumina blândă a lui Dumnezeu, care risipeşte întunericul diviziunii şi orientează drumul spre unitate. Suntem pe cale ca fraţi spre o comuniune tot mai deplină. Să ne ajutăm, în pelerinajul nostru ecumenic, să înaintăm "tot mai mult spre Dumnezeu", "magis ac magis in Deum", cum spune Regula Sfântului Benedict (LXII,4). Lumea are nevoie de lumina sa şi această lumină străluceşte numai în iubire, în comuniune, în fraternitate.
Există etape ale drumului care sunt mai uşoare şi în care suntem chemaţi să înaintăm rapizi şi zvelţi. De exemplu, mă gândesc la atâtea parcursuri de caritate care, în timp ce ne apropie de Domnul, prezent în cei săraci şi în cei nevoiaşi, ne unesc între noi. Însă uneori drumul este mai obositor şi, în faţa ţintelor care par încă îndepărtate şi greu de ajuns la ele, poate mări oboseala şi să apară ispita descurajării. În acest caz să ne amintim că suntem pe cale nu ca posesori, ci nişte căutători ai lui Dumnezeu. De aceea trebuie să mergem înainte cu răbdare umilă şi mereu împreună, pentru a ne susţine reciproc, pentru că aşa doreşte Cristos. Să ne ajutăm atunci când vedem că celălalt se află în nevoie. Şi în pelerinaj este necesară uneori o pauză pentru a relua energii şi a focaliza mai bine ţinta. Şi noi, căutători ai lui Dumnezeu pe cale spre comuniunea deplină cu el şi între noi, avem în faţa noastră două staţiuni importante.
În 2025 vom celebra a 1700-a aniversare a Conciliului din Niceea. Mărturisirea trinitară şi cristologică a acestui Conciliu, care îl recunoaşte pe Isus "Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat", "de o fiinţă cu Tatăl", ne uneşte cu toţi cei botezaţi. În vederea acestei aniversări să ne dispunem cu entuziasm reînnoit să mergem împreună pe calea lui Cristos, pe calea care este Cristos! Pentru că avem nevoie de el, de noutatea sa, de bucuria sa imparabilă. Numai strâns uniţi cu el vom parcurge până la capăt drumul unităţii depline. Şi tot pe el, chiar şi inconştient, îl caută oamenii din orice timp şi prin urmare şi de astăzi.
A doua staţiune: în 2030 - vom fi? nu vom fi? nu ştiu - vom comemora cei 500 de ani ai Confesiunii de la Augsburg. Într-un timp în care creştinii urmau să întreprindă căi diferite, cea a Confesiunii a încercat să protejeze unitatea. Ştim că n-a reuşit să împiedice diviziunea, dar aniversarea va putea să fie o ocazie rodnică pentru a ne confirma şi a ne întări pe drumul de comuniune, pentru a deveni mai docili faţă de voinţa lui Dumnezeu şi mai puţin faţă de logicile umane, mai dispuşi să punem înaintea ţintelor pământeşti ruta indicată de cer.
Şi cu privire la voi [se adresează reprezentanţilor poporului Sami], frate iubit, aş vrea să-ţi mulţumesc pentru că ai luat cele patru vise pe care le aveam cu Amazonia, şi tu le-ai luat cu aborigenii din ţinutul tău. Îmi vine în minte că un păstor trebuie să fie concret cu oamenii concreţi, cu poporul său concret, dar care nu trebuie să înceteze să viseze. Unui păstor care încetează să viseze, îi lipseşte ceva. Mulţumesc pentru că visaţi!
Şi după aceea, un alt lucru pe drumul ecumenic. Când se va face unitatea? Se întreabă, nu-i aşa? Un mare teolog ortodox specialist în escatologie a spus: "Unitatea va fi în eschaton". Dar important este drumul spre unitate. Este foarte bine ca teologii să studieze, să discute... Acest lucru este foarte bun. Sunt specialişti pentru aceasta. Dar este bun ca şi noi, popor credincios al lui Dumnezeu, să mergem împreună pe drum. Împreună. Şi să facem unitatea cu rugăciunea, cu faptele de caritate, cu munca împreună. Ştiu că tu mergi pe drumul acela şi îţi mulţumesc mult.
Dragi prieteni, repetarea pelerinajului vostru aici - mie îmi place mult - este un semn ecumenic frumos şi încurajator. Vă mulţumesc pentru asta. Să mergem înainte împreună în căutarea lui Dumnezeu, cu îndrăzneală şi concreteţe. Să ţinem privirea îndreptată spre Isus (cf. Evr 12,2) şi să fim strâns uniţi în rugăciune, unii pentru alţii. De aceea vă invit să ne rugăm împreună Tatăl Nostru, fiecare în propria limbă.
[Recitarea rugăciunii Tatăl Nostru]
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
*
Pe ercis.ro există o pagină specială dedicată Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creştinului, în meniul Biblioteca > Ecumenism.
