|
| © Vatican Media |
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Salut cordial pe fiecare dintre voi care, şi în acest an, aţi venit la Roma ca delegaţie ecumenică pentru sărbătoarea Sfântului Henric. Adresez un salut deosebit noului conducător al Bisericii Ortodoxe Finlandeze, arhiepiscopul Ilie de Helsinki şi al întregii Finlande, precum şi episcopului Raimo Goyarrola al Diecezei de Helsinki, şi dumneavoastră, episcop Matti Salomäki.
Stimat frate în Cristos, sunt recunoscător pentru gândurile şi sentimentele pe care mi le-aţi manifestat în numele tuturor participanţilor luterani, catolici şi ortodocşi, şi pentru darul pe care l-aţi ales cu atâta grijă. Ca "pelerini ai speranţei", mergem împreună în acest An Sfânt 2025. În acest itinerar de credinţă suntem întăriţi de Scrisoarea către Evrei unde se spune: "Să ţinem cu neclintire mărturisirea speranţei, pentru că cel care a promis este demn de încredere!" (Evr 10,23). A merge în speranţă!
Sfântul Henric este, pentru a spune aşa, o icoană a acestei speranţe, care îşi află fundamentul său sigur şi trainic în Dumnezeu. Ca mesager de pace, Sfântul Henric ne îndeamnă să nu încetăm niciodată să înălţăm rugăciunile noastre pentru darul pe cât de preţios, pe atât de fragil al păcii. Trebuie să ne rugăm pentru pace! În acelaşi timp, sfântul patron al Finlandei este simbol al unităţii dăruite de Dumnezeu, pentru că sărbătoarea sa continuă să-i unească pe creştinii din diferite Biserici şi Comunităţi ecleziale în lăudarea împreună a Domnului.
Faptul că pelerinajul vostru la Roma este de coruri care îl onorează pe Dumnezeu Unul şi Întreit cu muzica lor este un semn frumos de ecumenism doxologic. Mulţumesc corului, mulţumesc! Cine cântă se roagă de două ori! Vă mulţumesc vouă, corişti de la Cappella Sanctae Mariae, pentru această preţioasă slujire!
Rămânând în tema muzicală, am putea spune că Crezul de la Niceea, pe care cu toţi îl împărtăşim, este o extraordinară "partitură" de credinţă. Şi această "simfonie a adevărului" este Isus Cristos însuşi, centrul simfoniei. El este adevărul făcut trup: Dumnezeu adevărat şi om adevărat, Domnul şi Mântuitorul nostru. Oricine ascultă această "simfonie a adevărului" - nu numai cu urechile, ci cu inima - va fi atins de misterul lui Dumnezeu care se apleacă spre noi, plin de iubire, în Fiul său. Şi pe această iubire fidelă se întemeiază speranţa care nu înşală! Să nu uităm niciodată asta: speranţa nu înşală. Pentru că "nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele prezente, nici cele viitoare, nici puterile, nici înălţimile, nici adâncurile şi nici vreo altă creatură nu va putea să ne despartă de iubirea lui Dumnezeu care este în Cristos Isus, Domnul nostru" (Rom 8,38-39).
A mărturisi această iubire întrupată este vocaţia noastră ecumenică, în comuniunea tuturor celor botezaţi. Pentru aceasta, aş vrea să vă invit acum să exprimăm cu încredere filială această vocaţie a noastră, recitând împreună Tatăl nostru, fiecare în propria limbă. Şi mulţumesc pentru vizita voastră.
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
* * *
Pe ercis.ro există o pagină specială dedicată Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creştinului, în meniul Biblioteca > Ecumenism.
