Iubiţi fraţi şi surori!
Sunt bucuros să mă întâlnesc cu marea familie a Inspectoratului de Siguranţă Publică "Vatican", care aminteşte a 75-a aniversare a instituirii. Vă salut pe toţi cu afect: conducători, funcţionari, agenţi, cu familiile voastre. Adresez un gând respectuos ministrului de interne, căreia îi mulţumesc pentru cuvintele sale, precum şi domnului şef al poliţiei. Şi aş vrea să vă mulţumesc şi pentru că a fost frumos pentru mine să intru în sală cu nostalgia toamnei de la Buenos Aires [se referă la o melodie cântată de orchestra poliţiei). Mulţumesc!
Amintind întemeierea acestui Inspectorat, vine spontan să mulţumim Domnului pentru 75 de ani de istorie şi pentru lucrarea atâtor bărbaţi şi femei de la Poliţia Italiană de Stat. Pe urma legăturii profunde care există între Sfântul Scaun şi Italia, ei au desfăşurat, cu competenţă şi pasiune, o misiune care-şi trage originea din Pactele Laterane din 1929. De fapt, acele acorduri în stabilirea naşterii statului Cetatea Vaticanului prevedeau pentru Piaţa "Sfântul Petru" un regim special, cu acces liber pentru pelerini şi turişti şi sub supravegherea autorităţilor italiene.
Privind în urmă, se vede cum originea Inspectoratului de Siguranţă Publică "Vatican" se situează într-un context de precaritate şi urgenţă naţională, când forţele politice şi sociale erau angajate în reluarea democratică. În martie 1945 s-a concretizat proiectul de a da autonomie şi configurare juridică acestui serviciu de poliţie. Ministerul de Interne, condus de însuşi preşedintele Consiliului de Miniştri, Ivanoe Bonomi, a instituit Oficiul Special de Siguranţă Publică "Sf. Petru".
În acest mod s-a întărit şi a devenit mai eficace serviciul pe care forţele de poliţie îl desfăşurau de mult timp în Piaţa "Sfântul Petru" şi în zonele limitrofe ale Vaticanului. Ocuparea Romei din partea trupelor germane în 1943 a creat multe dificultăţi şi preocupări: s-a pus problema respectării din partea soldaţilor germani a neutralităţii şi suveranităţii Cetăţii Vaticanului, precum şi a persoanei papei. Timp de nouă luni, graniţa dintre statul italian şi Cetatea Vaticanului, trasat pe pavimentul din Piaţa "Sfântul Petru", a fost loc de tensiuni şi de temeri. Credincioşii nu puteau să aibă acces în mod liber la bazilică pentru a se ruga, de aceea mulţi renunţau.
În sfârşit, la 4 iunie 1944, Roma a fost eliberată, însă războiul a lăsat răni adânci în conştiinţe, moloz pe străzi, sărăcie şi suferinţe în familii. Rodul războiului este acesta. Romanii, şi acei pelerini care puteau ajunge în capitală, veneau tot mai numeroşi la "Sfântul Petru", şi pentru a exprima recunoştinţă Papa Pius al XII-lea, proclamat "defensor Civitatis". Noul Oficiu al Poliţiei de Stat în Vatican era astfel în măsură să răspundă în mod adecvat la noile exigenţe şi de a face un serviciu important fie Italiei fie Sfântului Scaun.
Din ziua instituirii acelui Oficiu, care treptat a asumat alte denumiri până la cea actuală, s-a parcurs un drum sub semnul colaborării rodnice dintre Italia şi Sfântul Scaun, şi dintre Inspectorat şi organismele vaticane care se ocupă de ordinea publică şi de siguranţa papei. Chiar şi cu schimbarea scenariilor naţionale şi internaţionale şi a exigenţelor de siguranţă, nu s-a schimbat spiritul cu care bărbaţii şi femeile din Inspectorat au realizat lucrarea lor apreciată.
Dragi funcţionari şi agenţi, vă mulţumesc mult pentru slujirea voastră preţioasă, caracterizată de dinamism, profesionalism şi spirit de sacrificiu. Mai ales admir răbdarea pe care o exercitaţi în a trebui să trataţi cu persoane de provenienţă şi culturi diferite şi - îmi permit să spun - în a trebui să trataţi cu preoţii! Recunoştinţa mea se extinde şi la angajarea voastră de a mă însoţi în călătoriile în Roma şi în vizitele în dieceze sau comunităţi din Italia. O muncă dificilă, care cere discreţie şi echilibru, pentru a face în aşa fel încât itinerarele papei să nu piardă caracterul lor specific de întâlnire cu poporul lui Dumnezeu. Pentru toate acestea, încă o dată vă sunt recunoscător.
Fie ca Inspectoratul de Siguranţă Publică "Vatican" să continue să acţioneze conform istoriei sale luminoase, ştiind să scoată din ea roade noi şi îmbelşugate. Sunt sigur că a lucra în acest loc constituie pentru voi o referinţă constantă la valorile cele mai înalte: la acele valori umane şi spirituale care cer să fiţi în fiecare zi primiţi şi mărturisiţi. Doresc ca truda voastră, făcută adesea cu sacrificiu şi riscuri, să fie însufleţită de o credinţă creştină vie: ea este cel mai preţios tezaur spiritual, pe care familiile voastre vi l-au încredinţat şi pe care voi sunteţi chemaţi să-l transmiteţi copiilor voştri.
Domnul să vă răsplătească aşa cum El ştie să facă. Patronul vostru, Sfântul Arhanghel Mihail, să vă ocrotească şi Sfânta Fecioară să vegheze asupra voastră şi asupra familiilor voastre. Şi să vă însoţească şi binecuvântarea mea. Şi vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Mulţumesc.
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
