|
| © Vatican Media |
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Astăzi, evanghelia relatează parabola despre un negustor care caută mărgăritare preţioase. Acesta, spune Isus, "când găseşte un mărgăritar de mare valoare, merge, vinde tot ce are şi îl cumpără" (Mt 13,46). Să ne oprim un pic asupra gesturilor acestui negustor, care mai întâi caută, apoi găseşte şi, în sfârşit, cumpără.
Primul gest: a căuta. Este vorba de un negustor întreprinzător, care nu stă pe loc, ci iese din casă şi merge în căutarea mărgăritarelor preţioase. Nu spune: "Îmi sunt suficiente cele pe care le am", caută mărgăritare mai frumoase. Şi aceasta este o invitaţie pentru noi să nu ne închidem în obişnuinţa, în mediocritatea celui care se mulţumeşte, ci să reînsufleţim dorinţa, pentru ca dorinţa de a căuta, de a merge înainte să nu se stingă; să cultivăm vise de bine, să căutăm noutatea Domnului, pentru că Domnul nu este repetitiv, aduce mereu noutate, noutatea Duhului, face mereu noi realităţile vieţii (cf. Ap 21,5). Şi noi trebuie să avem această atitudine: a căuta.
Al doilea gest al negustorului este a găsi. El este o persoană pricepută, care "are ochi" şi ştie să recunoască un mărgăritar de mare valoare. Acest lucru nu este uşor. Să ne gândim, de exemplu, la fascinantele bazaruri orientale, unde tarabele, pline de mărfuri, sunt îngrămădite de-a lungul pereţilor de pe străzile pline de oameni; sau la unele tarabe care se văd în atâtea oraşe, pline de cărţi şi de diferite obiecte. Uneori, în aceste pieţe, dacă ne oprim ca să privim bine, se pot descoperi comori: lucruri preţioase, volume rare care, amestecate cu tot restul, la prima vedere nu se observă. Dar negustorul din parabolă are un ochi atent şi ştie să găsească, ştie "să discearnă" pentru a găsi mărgăritarul. Şi aceasta este o învăţătură pentru noi: în fiecare zi, acasă, pe stradă, la locul de muncă, în vacanţă, avem posibilitatea de a percepe binele. Şi este important să ştim să găsim ceea ce contează: să ne antrenăm să recunoaştem bijuteriile preţioase ale vieţii şi să le distingem de nimicuri. Să nu irosim timpul şi libertatea pentru lucruri de nimic, fleacuri care ne lasă goi înăuntru, în timp ce viaţa ne oferă, în fiecare zi, mărgăritarul preţios al întâlnirii cu Dumnezeu şi cu ceilalţi. Este necesar să ştim să-l recunoaştem: să discernem pentru a-l găsi.
Şi ultimul gest al negustorului: cumpără mărgăritarul. Dându-şi seama de valoarea sa imensă, vinde tot, sacrifică orice bine numai să-l aibă. Schimbă radical inventarul depozitului său; nu mai există nimic decât acel mărgăritar: este singura sa bogăţie, sensul prezentului său şi al viitorului său. Şi aceasta este o invitaţie pentru noi. Dar ce este acest mărgăritar pentru care se poate renunţa la tot, cel despre care vorbeşte Domnul? Acest mărgăritar este el însuşi, este Domnul! A-l căuta pe Domnul şi a-l găsi pe Domnul, a-l întâlni pe Domnul, a trăi cu Domnul. Mărgăritarul este Isus: el este mărgăritarul preţios al vieţii, de căutat, de găsit şi de însuşit. Merită de investit totul pe el, pentru că, atunci când este întâlnit Cristos, viaţa se schimbă. Dacă îl întâlneşti pe Cristos, viaţa ţi se schimbă.
Aşadar, să reluăm cele trei gesturi ale negustorului - a căuta, a găsi, a cumpăra - şi să ne punem câteva întrebări. A căuta: eu, în viaţa mea, sunt în căutare? Mă simt în ordine, sosit, mă mulţumesc sau antrenez dorinţa mea de bine? Sunt la "pensie spirituală"? Câţi tineri sunt la pensie! Al doilea gest, a găsi: mă străduiesc să discern ceea ce este bun şi vine de la Dumnezeu, ştiind să renunţ la ceea ce, în schimb, îmi lasă puţin sau nimic? În sfârşit, a cumpăra: ştiu să mă dedic pentru Isus? El este pentru mine pe primul loc, este binele cel mai mare al vieţii? Ar fi frumos să-i spun astăzi: "Isuse, tu eşti binele meu cel mai mare". Fiecare în inimă să spună asta acum: "Isuse, tu eşti binele meu cel mai mare". Maria să ne ajute să-l căutăm, să-l găsim şi să-l îmbrăţişăm pe Isus cu întreaga noastră fiinţă.
________________
După Angelus
Iubiţi fraţi şi surori!
Astăzi se celebrează două Zile Mondiale convocate de ONU: Ziua Prieteniei şi Ziua împotriva Traficului de Fiinţe Umane. Prima promovează prietenia între popoare şi culturi; a doua combate delictul care face din persoane o marfă. Traficul de persoane este o realitate teribilă, care se referă la prea multe persoane: copii, femei, muncitori..., atâtea persoane exploatate; toţi trăiesc în condiţii inumane şi îndură indiferenţa şi rebutarea din partea societăţii. Există atâta trafic de persoane în lume astăzi. Dumnezeu să-i binecuvânteze pe aceia care se implică în lupta împotriva traficului de persoane.
Să nu încetăm să ne rugăm pentru martirizata Ucraina, unde războiul distruge tot, chiar şi grâul. Aceasta este o mare ofensă împotriva lui Dumnezeu, pentru că grâul este dar al său pentru a sătura omenirea; şi strigătul milioanelor de fraţi şi surori care îndură foamea se ridică până la cer. Fac apel la fraţii mei, autorităţile Federaţiei Ruse, ca să fie restabilită iniţiativa din Marea Neagră şi grâul să poată fi transportat în siguranţă.
La 4 august se vor împlini trei ani de la explozia devastatoare din portul din Beirut. Reînnoiesc rugăciunea mea pentru victime şi pentru familiile lor, care sunt în căutarea adevărului şi a dreptăţii, şi doresc ca această criză complexă din Liban să poată găsi o soluţie demnă de istoria şi de valorile acelui popor. Să nu uităm că Libanul este şi un mesaj.
Vă cer să mă însoţiţi cu rugăciunea în călătoria în Portugalia, pe care o voi face începând de miercurea viitoare, cu ocazia Zilei Mondiale a Tineretului. Foarte mulţi tineri, din toate continentele, vor experimenta bucuria întâlnirii cu Dumnezeu şi cu fraţii, conduşi de Fecioara Maria, care, după Buna-Vestire, "ridicându-se, a mers în grabă" (Lc 1,39). Ei, stea luminoasă a drumului creştin, atât de venerată în Portugalia, îi încredinţez pe pelerinii de la ZMT şi pe toţi tinerii din lume.
Şi acum vă salut pe voi, romani şi pelerini din Italia şi din atâtea ţări. Îndeosebi salut corul copiilor din Veliko Tarnovo, din Bulgaria, şi grupul de tineri mexicani; precum şi adolescenţii din Biadene şi Caonada. Şi salut tinerii Neprihănitei.
Şi urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
