Papa Francisc: Angelus (18 decembrie 2022)
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Astăzi, a patra şi ultima duminică din Advent, liturgia ne prezintă figura Sfântului Iosif (cf. Mt 1,18-24). Este un om drept, care urmează să se căsătorească. Ne putem imagina ce visează pentru viitor: o familie frumoasă, cu o soţie afectuoasă şi mulţi copii buni, şi o muncă demnă: vise simple şi bune, vise ale oamenilor simpli şi buni. Însă, pe neaşteptate, aceste vise se izbesc de o descoperire descumpănitoare: Maria, logodnica sa, aşteaptă un copil şi acest copil nu este al său! Oare ce a simţit Iosif? Descumpănire, durere, rătăcire, poate şi iritare şi dezamăgire... A experimentat că lumea cade peste el! Şi ce poate să facă?
Legea îi dă două posibilităţi. prima este s-o denunţe pe Maria şi s-o facă să plătească preţul unei presupuse infidelităţi. A doua este să anuleze logodna lor în secret, fără a o expune pe Maria scandalului şi consecinţelor grele, luând însă asupra sa povara ruşinii. Iosif alege această a doua cale, calea milostivirii. Şi iată că, în inima crizei, chiar în timp ce se gândeşte şi evaluează toate acestea, Dumnezeu aprinde în inima sa o lumină nouă: în vis îl anunţă că maternitatea Mariei nu vine dintr-o trădare, ci este lucrare a Duhului Sfânt, iar pruncul care se va naşte este Mântuitorul (cf. v. 20-21); Maria va fi mama lui Mesia şi el va fi păzitorul său. Când se trezeşte, Iosif înţelege că visul cel mai mare al oricărui israelit pios - să fie tatăl lui Mesia - se realizează pentru el în mod absolut neaşteptat.
De fapt, pentru a-l realiza, nu-i va fi suficient să aparţină descendenţei lui David şi să fie un credincios care respectă legea, ci va trebui să se încreadă în Dumnezeu dincolo de toate, s-o primească pe Maria şi pe fiul său în mod complet diferit de modul în care se aştepta, diferit de modul în care s-a făcut mereu. Cu alte cuvinte, Iosif va trebui să renunţe la certitudinile sale asiguratoare, la planurile sale perfecte, la aşteptările sale legitime şi să se deschidă la un viitor de descoperit în întregime. Şi în faţa lui Dumnezeu, care strică planurile şi cere încredere, Iosif răspunde da. Curajul lui Iosif este eroic şi se realizează în tăcere: curajul său este încrederea, are încredere, primeşte, este disponibil, nu cere garanţii ulterioare.
Fraţilor, surorilor, ce ne spune nouă astăzi Iosif? Şi noi avem visele noastre, şi poate că la Crăciun ne gândim mai mult, vorbim împreună despre asta. Eventual regretăm unele vise neîmplinite şi vedem că aşteptările cele mai bune trebuie să se confrunte adesea cu situaţii neaşteptate, descurajante. Şi atunci când se întâmplă asta, Iosif de arată calea: nu trebuie să cedăm în faţa sentimentelor negative, cum ar fi furia şi închiderea, aceasta este calea greşită! În schimb trebuie primite surprizele, surprizele vieţii, chiar şi crizele, cu o atenţie: că atunci când suntem în criză nu trebuie să alegem în grabă după instinct, ci să ne lăsăm trecuţi prin sită, aşa cum a făcut Iosif, "să luăm în considerare toate lucrurile" (cf. v. 20) şi să ne bazăm pe criteriul de fond: milostivirea lui Dumnezeu. Când se locuieşte în criză fără a ceda în faţa închiderii, a furiei şi a fricii, ci ţinând deschisă uşa pentru Dumnezeu, el poate să intervină. El este expert în a transforma crizele în vise: da, Dumnezeu deschide crizele la perspective noi, pe care noi nu ni le imaginam înainte, eventual nu aşa cum ne aşteptăm, ci aşa cum ştie el. Şi acestea sunt, fraţilor şi surorilor, orizonturile lui Dumnezeu: surprinzătoare, dar infinit mai ample şi frumoase decât orizonturile noastre! Fecioara Maria să ne ajute să trăim deschişi la surprizele lui Dumnezeu.
________________
După Angelus
Iubiţi fraţi şi surori!
Mă îngrijorează situaţia care s-a creat în Coridorul Lachin, în Caucazul de Sud. Îndeosebi sunt îngrijorat pentru condiţiile umanitare precare ale populaţiilor, care riscă să se deterioreze ulterior în cursul anotimpului de iarnă. Cer tuturor care sunt implicaţi să se angajeze pentru a găsi soluţii paşnice pentru binele persoanelor.
În afară de asta să ne rugăm pentru pacea în Peru, pentru ca să înceteze violenţele în ţară şi să se întreprindă calea dialogului pentru a depăşi criza politică şi socială care chinuieşte populaţia.
Vă salut cu afect pe voi toţi, care aţi venit din Roma, din Italia şi din atâtea părţi ale lumii. Îndeosebi salut credincioşii din California şi cei din Madrid; precum şi grupurile din Praia a mare, Catania, Caraglio şi din parohia romană "Sfinţii Protomartiri".
Fecioarei Maria, pe care liturgia ne invită s-o contemplăm în această a patra duminică din Advent, să-i cerem să atingă inimile celor care pot să oprească războiul din Ucraina. Să nu uităm suferinţa acelui popor, în special a copiilor, a bătrânilor, a persoanelor bolnave. Să ne rugăm, să ne rugăm!
Urez tuturor o duminică frumoasă şi un drum bun în ultima etapă a Adventului. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere.
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
