© Vatican Media
Papa Francisc: Discurs adresat Asociaţiei Preoţilor Hispanici din Statele Unite ale Americii (16 noiembrie 2023)

Iubiţi fraţi,

Mulţumesc că aţi venit aici, aceasta este casa lui Petru, casa voastră, pentru că Biserica este o casă cu uşile deschise, la care toţi vin de la răsărit la apus pentru a sta la masa pe care Domnul ne-a pregătit-o (cf. Mt 8, 11). Şi când vrem să facem Biserica rafinată, este o casă cu uşile închise şi asta nu funcţionează. Feriţi-vă de rafinamentul ecleziastic! Am citit cu atenţie întrebările pe care le-aţi trimis - sunt multe - şi, gândindu-mă cum aş putea să răspund la ele, mi-am adus aminte de cuvintele pe care Domnul le-a spus Sfintei Tereza a lui Isus când i-au fost luate cărţile în care se încredea: "Îţi voi da cartea vie". Cristos este cartea pe care v-o recomand cu drag. Însă trebuie să-l căutăm în Scriptură şi în evanghelie, în adoraţie tăcută; am pierdut puţin simţul adoraţiei, trebuie să-l întâlnim pe Domnul în tăcerea adoraţiei. Dacă eu întreb acum - nu o să întreb ca să nu fac pe nimeni să roşească -, dar dacă aş întreba acum câte ore de adoraţie fac pe săptămână, ar fi un test bun. Am aruncat întrebarea, dar fiecare să-şi răspundă în interior. Nu, este atât de multă muncă, asta, ailaltă. Dacă nu vă rugaţi, dacă nu adoraţi, viaţa voastră valorează puţin.

În Statele Unite, se pregăteşte un Congres Naţional Euharistic pentru anul viitor, iar Fericitul Acutis şi Sfântul Manuel González au fost aleşi drept patroni, ambii eminenţi - ca atâţia sfinţi din Biserică - în arta de a citi această carte vie, în faţa tabernacolului, într-o şcoală tăcută şi îngenunchiată. Şi tocmai din catehezele Sfântului Manuel aş vrea să iau o cheie de răspuns la întrebările care mi le-aţi adresat. Cu o ocazie, Sfântul Manuel se adresa unui grup de credincioşi, reflectând asupra rolului sfintelor femei de pe Calvar, ca modele pentru orice discipol în faţa crucii Domnului, atunci şi acum. Sunt un model. Putem simţi aceeaşi neputinţă, aceeaşi dorinţă de a acţiona împotriva nedreptăţii, pe care le-au trăit sfintele femei în acele momente, în faţa problemelor imigranţilor, a închiderii anumitor autorităţi civile şi religioase, a provocărilor interculturalităţii, a complexităţii vestirii, atâtea lucruri.

În faţa acestor greutăţi, sfântul ne avertizează că "Isus nu încetează să sufere". Isus spune că este pe Calvar până la sfârşitul timpurilor; deşi a înviat, el continuă să fie pe Calvar în persoana fraţilor săi. În fiecare tabernacol, în fiecare ciborium consacrat vedem crucea ridicată şi ea ne întreabă: putem face ceva pentru a-l uşura pe Cristos suferind de astăzi? "Faceţi-o, faceţi-o cât mai curând!", dar faceţi-o ştiind că "Pătimirea va fi însoţitoarea lui Isus din tabernacolele voastre" în fiecare frate şi soră care suferă, iar ceea ce Dumnezeu vă cere este să nu-i lăsaţi abandonaţi. Nu-i părăsiţi pe cei care suferă, nu-l părăsiţi pe Domnul din tabernacol, convingeţi-vă că nu veţi putea face nimic cu mâinile voastre dacă nu o faceţi şi cu genunchii. Adoraţia, tăcerea euharistică şi mijlocirea în faţa tabernacolului. Şi apoi da, slujirea. Dar este ca ping-pongul, unul duce la celălalt, unul duce la celălalt.

Isus, ne spune Sfântul Manuel, nu se aşteaptă de la noi să împiedicăm Pătimirea, ci mai degrabă să-i dăm slavă în mijlocul ei. În acest sens, cu rugăminte vă cer: aveţi grijă de instalare, nu vă instalaţi, nu vă instalaţi. Uneori, lumea modernă ne duce la orare. "Părinte, mă puteţi spovedi?" "Nu, programul este de la ora cutare la ora cutare." Vă rog, mai întâi oamenii, apoi orarul. Nu deveniţi funcţionari ai sacrului, care este pericolul acestei culturi. Revizuiţi-vă dăruirea faţă de oameni, deschiderea inimii voastre.

Inspirându-mă din aceşti sfinţi, îl las pe Domnul din tabernacol să răspundă la neliniştile voastre. Unele răspunsuri vi se pot părea naive, cum ar fi eforturile tânărului Carlos Acutis de a răspândi ceva ce pentru el a fost o descoperire excepţională, "o autostradă către cer". Altele vor părea că le depăşesc, cum ar fi realizarea operelor sociale şi apostolice pe care le-a promovat Sfântul Manuel. În realitate, acest păstor, în recomandările sale, afirma că, înainte de toate, ceea ce poate face un preot începe astăzi, cu rugăciunea simplă, cuvântul apropiat, primirea fraternă şi munca perseverentă. Rugăciune simplă, cuvânt apropiat, primire fraternă şi muncă perseverentă. Nu vă rezervaţi! Spunea un preot dintr-un cartier sărac, popular, că îi vine să bată în scânduri geamul, pentru că oamenii la orice oră cer lucruri sau cer binecuvântări, orice. Pentru că oamenii sunt uneori inoportuni, mereu; ca şi Domnul, care este inoportun. Iar preotul îmi spunea: "Când ei văd uşa închisă, îmi lovesc fereastra. Trebuie să bat în scânduri fereastra". Nu, deschide uşa. Aceasta este cheia: preoţi pentru oameni. Şi aici vreau să menţionez un mic lucru. Să nu ai unghii murdare, ci unghii curate, pentru că unghiile se murdăresc când preotul începe să urce. Şi căţărători pentru această poziţie, pentru această parohie, pentru această funcţie canonică, pentru asta sau asta; şi atunci promovarea umană depăşeşte gratuitatea vestirii. Şi dacă pierdeţi asta, veţi fi nişte sărmani preoţi, care şi-au pierdut speranţa vieţii. Recuperaţi întotdeauna chemarea lui Isus de a sluji, la dispoziţia celorlalţi. Să nu aveţi unghii murdare de la căţărat, pentru că mai târziu, când unul ajunge în vârf, ceea ce se vede este destul de indecent, şi nu vreau să spun asta.

Fraţilor, nu vă puneţi încrederea doar în idei măreţe, nici în propuneri pastorale bine gândite. Sunt îngrozit când vin cu toate programele pastorale. Ca să le îndeplinească alţii şi nu eu. Nu căutaţi vinovaţi. "Asta nu a funcţionat din cauza aceluia şi aceluia." În primul rând, eu ce am făcut? Căutaţi în voi pentru a vedea... vinovăţia; aceasta este umilinţa pastorală. Abandonaţi-vă Celui care v-a chemat să vă oferiţi şi vă cere numai fidelitate şi statornicie, având certitudinea că el este cel care duce la bun sfârşit lucrarea sa şi va face ca eforturile voastre să aducă roade bune. Şi sper să semănaţi mult, şi sper să nu fie nevoiţi să luaţi somnifere, pentru că ajungeţi foarte obosiţi seara. În speranţă!

Multe mulţumiri.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu