La Madrid, cardinalul Semeraro a beatificat doisprezece martiri redemptorişti
O comoară în vase de lut
În Prefaţa sfinţilor martiri, Biserica se adresează astfel Domnului: "Pe cel slab tu îl conduci la virtutea desăvârşită şi pe cel lipsit de putere îl ajuţi să fie statornic în mărturisirea credinţei". Este lauda răsunată şi sâmbătă, 22 octombrie 2022, în catedrala "Santa María la Rela de la Almudena" din Madrid, în timpul beatificării părintelui Vicente Renuncio Toribio şi alţi 11 redemptorişti. A subliniat asta cardinalul Marcello Semeraro, prefect al Dicasterului Cauzelor Sfinţilor, prezidând ritul pentru a-l reprezenta pe Papa Francisc.
Este vorba de un grup de călugări martiri ucişi în 1936, "în timpul persecuţiei anticreştine care a chinuit Spania în anii războiului civil". S-a petrecut chiar în capitala madrilenă, unde "lupta împotriva Bisericii a fost deosebit de sângeroasă". Lor le pot fi aplicate cuvintele Sfântului Paul din Scrisoarea a doua către Corinteni: "Suntem apăsaţi de necazuri din toate părţile, dar nu striviţi; suntem în cumpănă, dar nu disperaţi; persecutaţi, dar nu abandonaţi; doborâţi, dar nu ucişi. Pretutindeni purtăm în trupul nostru moartea lui Isus ca să se arate şi viaţa lui Isus în trupul nostru".
Apostolul neamurilor, a afirmat prefectul la omilie, "scoate în evidenţă, într-un aspect, condiţia noastră de fragilitate, pentru că suntem ca nişte vase de lut". Pe de altă parte revelează "secretul mărturiei creştine, deoarece spune că acel vas fragil păstrează o comoară, adică forţa vieţii lui Cristos, care locuieşte în noi". De aceea, "viaţa Răstignitului-Înviat este în creştin". Acesta este punctul central al textului paulin, a explicat cardinalul. Şi aceasta este şi "vestea pe care noi vrem s-o luăm astăzi din evenimentul martiric, pe care-l comemorăm: acolo se află forţa interioară a mărturiei fericiţilor noştri". Unul dintre ei, a amintit cardinalul, "pentru a motiva celebrarea zilnică a sfintei liturghii celui care, pentru a-l proteja de persecuţie, încerca să-l descurajeze", obişnuia să repete că dacă ar fi fost capturat ar fi spus clar că este un preot şi un redemptorist, iar în cazul în care l-ar fi ucis ar fi fost o mare onoare.
După aceea prefectul a invitat să se reflecteze asupra cuvintelor lui Isus prezentate în Evanghelia lui Matei (10,26-33). Există în ele, a spus el, "un îndemn, care este şi o încurajare: Nu vă fie frică!". De alte două ori, tot în relatarea evanghelistului, se află un îndemn asemănător. Astfel, discipolilor înfricoşaţi de valurile care scufundau barca, Isus le spune: "De ce vă este frică, oameni cu puţină credinţă?". Şi după ce s-a ridicat şi a ameninţat vânturile şi marea, "a fost mare linişte" (8,26). Şi când, tulburaţi, văzându-l că merge pe mare spuneau: "Este o fantomă!" şi strigau de frică, răsună asigurarea: "Curaj, eu sunt, nu vă fie frică!" (14,26-27). De trei ori a fost repetată fraza: "Nu vă fie frică! Nu vă temeţi!".
De ce toate acestea? Oare pentru că "trebuie să fim îndrăzneţi? Sau pentru că trebuie să ne antrenăm şi astfel să devenim puternici? Nicidecum", a afirmat Semeraro. Mai degrabă, pentru că "vrem să fim discipoli fideli ai lui Isus". Imediat înainte de cuvintele din relatarea evanghelică, Isus le-a spus discipolilor săi: "Este suficient pentru discipol să devină ca învăţătorul său" (10,25). Şi cu asta voia să spună: "Dacă voi sunteţi ca mine, atunci nu trebuie să vă fie frică! Veţi învinge moartea exact ca mine! Şi în voi, ceea ce este moarte devine viaţă. Pentru aceasta nu trebuie să vă fie frică: nu trebuie să vă fie frică din cauza intimităţii mele cu voi".
Cuvântul care încheie toată Evanghelia lui Matei este semnificativ: "Şi iată, eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârşitul lumii" (28,20). Tot această convingere se poate regăsi în expresia unuia dintre martiri: "Nu ne pot face nimic dacă suntem fideli faţă de Dumnezeu". În aceste cuvinte, pline de confidenţă şi de încredere "găsim - a evidenţiat cardinalul - şi cealaltă motivaţie pentru care discipolul nu trebuie să se lase copleşit de frică: şi este certitudinea providenţei Tatălui, care se manifestă chiar şi faţă de păsări şi faţă de firele de păr de pe cap".
Exemplele sunt semnificative, a explicat celebrantul, reafirmând că "nimic din noi nu este nesemnificativ pentru Tatăl din cer". În această privinţă Semeraro a amintit textual cuvintele lui Isus: "Priviţi păsările cerului: nu seamănă, nu seceră, nici nu adună în hambar, iar Tatăl vostru ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi mult mai de preţ decât ele?" (6,26). La fel "se va spune pentru exagerarea cu privire la firele de păr de pe cap. Dacă le avem pe cap, ştim câte sunt? Şi când le pierdem, ne dăm seama?". Ioan Gură de Aur în comentariul său scria că "Dumnezeu vă iubeşte mai bine şi chiar mai mult decât un tată, şi vă iubeşte aşa de mult încât numără chiar şi firele de păr! Aşadar, nu trebuie să ne fie frică". Şi tocmai asta, a afirmat prefectul, "vrem să culegem din beatificarea acestor martiri: mesajul încrederii totale în Dumnezeu. Încredere în iubirea Tatălui; încredere în intimitatea lui Isus răstignit şi înviat cu noi".
Citându-l tot pe Sfântul Ioan Gură de Aur în comentariul la pagina din Evanghelia lui Matei, prefectul a remarcat că Isus "nu-i pune pe discipolii săi la adăpost de riscuri şi de nenorociri, ci se pune mereu alături de ei pentru a-i întări şi a-i încuraja". Credinţa radicală în Dumnezeu, care "este Tatăl nostru, şi solidaritatea absolută cu Fiul său Isus Cristos: aceste două coordonate, singure, pot să ne orienteze, şi atunci când ne aflăm în mijlocul fricilor şi al şantajelor umane". Desigur, a adăugat cardinalul, cu toate acestea "pasărea cade la pământ şi discipolul este omorât". Acest scandal, care "va dura până la sfârşitul istoriei, poate să fie depăşit de noi numai cu certitudinea de credinţă" - a concluzionat el, citând psalmul 23 care se exprimă cu aceste cuvinte: "Chiar dacă ar fi să umblu prin valea întunecată, nu mă tem de niciun rău, căci tu eşti cu mine".
(După L'Osservatore Romano, 22 octombrie 2022)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
