Prefectul Congregaţiei Cauzelor Sfinţilor explică noul "Regulament al postulatorilor"
Nu o funcţie juridică, ci o misiune de slujire
de Nicola Gori
Limită de treizeci de cauze active în fază romană şi excluderea cardinalilor, episcopilor şi oficialilor de la Congregaţia Cauzelor Sfinţilor de posibilitatea de a ocupa rolul de postulator. Sunt cele două noutăţi mai semnificative introduse în Regulamentul postulatorilor, intrat în vigoare la 11 octombrie 2021, la aniversarea începerii Conciliului al II-lea din Vatican. Conţinutul şi geneza documentului le explică prefectul dicasterului, cardinalul Marcello Semeraro, în acest interviu dat la mass-media vaticane.
Este prima dată când intră în vigoare un regulament specific pentru postulatori?
În trecut, pentru a facilita munca postulatorului, au fost elaborate şi divulgate câteva materiale ajutătoare în formă de Vademecum sau de Codex pro postularibus. Aceste publicaţii erau pregătite chiar de postulatori, sau de vreun oficial din congregaţie. În schimb, până acum n-a fost vreodată elaborat şi promulgat un document normativ privitor la figura şi funcţiunile postulatorului. Aşadar, este vorba de o noutate.
Din care exigenţe se naşte documentul şi căror obiective le corespunde?
Ideea s-a născut în congregaţie şi a apărut dintr-o constatare concretă: pentru că în diferite documente normative referitoare la cauzele de beatificare şi canonizare se face referinţă la postulatori, a fost luată în considerare utilitatea de a aduna tocmai într-un unic text practica şi legea pontificală specială despre cauzele sfinţilor care se referă direct la funcţia lor. Regulamentul este rod al unui studiu comun, astăzi aş îndrăzni să spun "sinodal".
În ce sens?
La început a fost constituit un grup de lucru compus din câţiva postulatori şi oficiali de la congregaţie, care au elaborat un text de bază. Apoi el a fost supus unei alte aprofundări din partea tuturor celorlalţi oficiali ai dicasterului, a preşedintelui colegiului postulatorilor şi, în sfârşit, a congresului ordinar. În audienţa din 30 august am prezentat documentul definitiv Papei Francisc, care m-a autorizat să-l semneze şi să-l public. Pentru această circumstanţă am ales data simbolică de 11 octombrie, care ne aduce în amintire începutul Conciliului al II-lea din Vatican.
Care sunt punctele principale ale textului?
Înainte de toate, există partea iniţială, foarte importantă, deoarece conţine "noţiunile generale", adică normele care întemeiază şi definesc figura postulatorului, indică toate condiţiile sale, prezintă îndatoririle pe care este chemat să le desfăşoare, clarifică modalitatea de numire şi tratează aspecte administrative. În ea se găsesc inserate două noutăţi care, oricât ar putea părea restrictive, provin în realitate din convingerea despre seriozitatea angajării cerute pentru fiecare cauză de beatificare şi canonizare.
În ce constau cele două noutăţi?
Este vorba de articolul 6a, conform căruia nu pot să fie numiţi postulatori ai cauzelor cardinali, episcopi şi cei care ocupă funcţii, în dicaster, ca oficiali, consultanţi istorici, consultaţi teologi şi experţi medici. În schimb, în articolul 9, se vorbeşte despre limita de treizeci de cauze active care pot să fie încredinţate unui postulator "ad casum".
Şi care sunt celelalte teme atinse de document?
În părţile următoare Regulamentul tratează, în mod specific şi detaliat, despre rolul postulatorului, în faza diecezană a unei cauze, mai întâi, şi apoi în aşa-numita fază romană, adică atunci când procedura canonică se desfăşoară la congregaţie. În sfârşit, documentul se opreşte asupra îndatoririlor postulatorului în momentul beatificării, al canonizării sau al acordării titlului de învăţător al Bisericii. Regulamentul se încheie cu nişte consideraţii cu privire la activitatea postulatorilor referitor la relicve şi la rămăşiţele pământeşti.
Se poate trasa un profil ideal al postulatorului?
Consider că postulatorul ideal este cel care asumă şi realizează funcţia încredinţat lui ca o slujire: nu o slujire oarecare, ci o slujire prestată în Biserică şi pentru binele Bisericii, pentru binele credincioşilor. Papa Francisc, în discursul pe care l-a adresat congregaţiei la 12 decembrie 2019, vorbind despre postulatori, a subliniat că ei trebuie să cultive în ei conştiinţa că toate cauzele pe care le tratează sunt "realităţi cu caracter spiritual; nu numai procesual, spiritual".
Care este rolul postulatorului într-o cauză despre virtuţi sau despre martiriu?
Din punct de vedere juridic postulatorul este reprezentant al actorului unei cauze la dicasteriu şi la celelalte autorităţi ecleziastice. De aceea, misiunea sa este tocmai aceea de a urma şi de a îndeplini în mod atent toţi paşii prevăzuţi de procedura canonică de beatificare şi canonizare. Spunând asta, figura postulatorului nu trebuie să fie redusă deloc numai la un rol juridic. De fapt, el, aşa cum afirmă Regulamentul, promovează şi coordonează activitatea utilă pentru a divulga cunoaşterea unui candidat la cinstea altarelor şi stimulează mijlocirea sa. În acest context doresc să subliniez că, înainte de a cere demararea formală a unei cauze despre virtuţi sau despre martiriu sau despre dăruirea vieţii, postulatorul trebuie să dea o atenţie deosebită şi corespunzătoare în verificarea unei faime de sfinţenie şi de semne autentice, durabile şi răspândite.
Ne putem lipsi de postulator?
Figura postulatorului şi funcţia pe care o ocupă continuă să fie importante şi, în acelaşi timp, delicate. Este semn tocmai noul Regulament abia promulgat, a cărui necesitate se simţea de mult timp. Dacă iau în serios şi cu spirit eclezial misiunea lor, postulatorii pot face mult pentru binele cauzelor şi al Bisericii.
(După L'Osservatore Romano, 14 octombrie 2021)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
