Către veneratul frate domnul cardinal Gianfranco Ravasi,
preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Cultură
şi al Consiliului de Coordonare între Academiile Pontificale
Adresez salutul meu cordial celor care vor lua parte la a XIX-a Şedinţă Publică a Academiilor Pontificale, dedicată temei "Maria icoană a frumuseţii infinite a lui Dumnezeu. Marialis cultus şi magisteriul mariologico-marian al fericitului Paul al VI-lea". această întâlnire a voastră, pregătită de Academia Pontificală Mariană Internaţională, aminteşte de figura de neuitat a veneratului meu predecesor, fericitul Paul al VI-lea, şi marea sa iubire faţă de Fecioara Maria, exprimată în atâtea momente ale pontificatului său precum şi în numeroase documente.
De fapt, el, după ce a urmat cu atenţie itinerarul formulării capitolului al VIII-lea al constituţiei dogmatice despre Biserică Lumen gentium, în care se fixau reflecţiile conciliare despre Sfânta Fecioară Maria, contemplată "in mysterio Christi et Ecclesiae", a voit să dedice Născătoarei de Dumnezeu şi cultului adresat ei şi ca Mater Ecclesiae, două scrisori enciclice, Mense Maio şi Christi Matri. Tot Mariei sunt dedicate trei exortaţii apostolice ale sale: Signum magnum, Recurrens mensis october şi în sfârşit Marialis cultus, document care este amintit de voi în mod oportun la patruzeci de ani de la publicare.
Apoi, în ajunul celei de-a cincizecea aniversări a încheierii Conciliului Ecumenic al II-lea din Vatican, fixată de Paul al VI-lea, nu întâmplător, în solemnitatea Neprihănitei Zămisliri a Mariei (8 decembrie 1965), este într-adevăr frumos că vreţi să se audă din nou glasul său propunând filmul cu omilia în care el încredinţa Mariei destinele Bisericii, profund reînnoită în adunarea conciliară. În acea solemnă şi istorică ocazie, fericitul Paul al VI-lea a voit s-o indice pe Maria întregii Biserici ca "Mama lui Dumnezeu şi Mama noastră spirituală". Şi adăuga: "Oare nu îndreptându-ne privirea spre această Femeie umilă, Sora noastră şi în acelaşi timp Mama şi Regina noastră, oglindă curată şi sacră a Frumuseţii infinite, se poate termina înălţarea noastră spirituală conciliară şi acest salut final şi poate să înceapă munca noastră post-conciliară? Această frumuseţe a Mariei Neprihănite nu devine pentru noi un model inspirator, o speranţă întăritoare?". Acelaşi pontif, după zece ani, la 16 mai 1975, intervenind la Congresul mariologico-marian convocat la Roma de Academia Pontificală Mariană Internaţională cu ocazia Anului Sfânt, a voit să se facă promotor, fie în domeniul cercetării mariologice fie în evlavia populară, al via pulchritudinis, itinerarul de căutare care porneşte de la descoperirea şi de la admirarea evlavioasă a frumuseţii Mariei, percepută ca reflexie a frumuseţii infinite a lui Dumnezeu însuşi.
În momentele cruciale şi dificile pentru Biserică şi pentru omenire, Paul al VI-lea se adresează mereu Mariei, îndemnând poporul lui Dumnezeu să-i ceară mijlocirea şi ocrotirea. De la ea invocă mai ales darul păcii. Răsună deosebit de actuale cuvintele din inimă din scrisoarea enciclică Mense Maio: "Aşadar la Maria să se înalţe rugăciunile noastre, pentru a implora cu fervoare şi încredere mărită harurile sale şi favorurile sale... Ea care a cunoscut suferinţele şi necazurile de aici de pe pământ, truda muncii zilnice, necazurile şi greutăţile sărăciei, durerile Calvarului, să ajute aşadar necesităţile Bisericii şi lumii; să lumineze pe cel care conduce destinele popoarelor; să obşină ca Dumnezeu, care domină vânturile şi furtunile, să calmeze şi furtunile inimilor umane contrastante şi să ne dea pacea în acest timp al nostru, pacea adevărată, cea întemeiată pe bazele trainice şi durabile ale dreptăţii şi iubirii" (nr. 11).
A doua zi după Sinodul Episcopilor despre Noua Evanghelizare, în exortaţia apostolică Evangelii gaudium, şi eu am încredinţat drumul Bisericii mijlocirii materne şi grijulii a Mariei, amintind tuturor credincioşilor că "există un stil marian în activitatea evanghelizatoare a Bisericii. Pentru că de fiecare dată când privim la Maria credem din nou în forţa revoluţionară a duioşiei şi a afectului. În ea vedem că umilinţa şi duioşia nu sunt virtuţi ale celor slabi ci ale celor puternici, care nu au nevoie să-i maltrateze pe alţii pentru a se simţi importanţi... Această dinamică de dreptate şi de duioşie, de contemplaţie şi de drum spre alţii este ceea ce face din ea un model eclezial pentru evanghelizare" (nr. 288).
Aşadar, să nu încetăm să învăţăm de la Maria, să admirăm şi să contemplăm frumuseţea sa, să ne lăsăm conduşi de ea care ne conduce mereu la izvorul originar şi la plinătatea frumuseţii autentice, infinite, cea a lui Dumnezeu, revelată nouă în Cristos, Fiul Tatălui şi Fiul Mariei.
Voind să-i încurajez şi să-i susţin pe cei care se angajează să ofere o contribuţie serioasă şi valoroasă cercetării mariologice, şi îndeosebi celei care parcurge şi aprofundează via pulchritudinis, sunt bucuros să acord Premiul Academiilor Pontificale Asociaţiei Mariologice Interdisciplinare Italiene, mai ales pentru publicarea, de peste douăzeci de ani, a revistei Theotokos. Ca semn de încurajare pentru lucrarea preţioasă desfăşurată cu pasiune la nivel pastoral, acord, apoi, Medalia Pontificatului Centrului marian de difuzare culturală, al Slujitorilor Mariei, care acţionează în Mexic.
În sfârşit, urez academicienilor şi tuturor celor prezenţi o angajare rodnică în respectivele domenii de cercetare şi încredinţez pe fiecare ocrotirii materne a Fecioarei Maria, Tota pulchra, în timp ce din inimă împart o binecuvântare apostolică specială.
Din Vatican, 20 noiembrie 2014
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
