De Antonio Tarallo
Rolul femeii, cu Maria, este "esenţial pentru istoria mântuirii" şi "nu poate decât să fie esenţial pentru Biserică şi pentru lume". Pontiful s-a întors asupra rolului femeii, vorbind despre Maria, Femeia prin excelenţă. A făcut asta ultima dată la audienţa acordată profesorilor şi studenţilor de la Facultatea Teologică Pontificală Marianum din Roma, la 24 octombrie 2020. Despre cuvintele pontifului am cerut un comentariu părintelui Stefano Cecchin (o.f.m.), preşedinte al Academiei Pontificale Mariane Internaţionale.
Papa Francisc s-a oprit asupra rolului mariologiei în prezentul nostru. Asupra importanţei sale, astăzi. S-a întrebat şi v-a întrebat: "Mariologia foloseşte astăzi Bisericii şi lumii? Desigur, răspunsul este da. A merge la şcoală la Maria înseamnă a merge la şcoală de credinţă şi de viaţă". Aşadar, vă întreb pe dumneavoastră, cât de mult poate să aibă incidenţă mariologia asupra drumului Bisericii, în contemporaneitatea noastră?
Astăzi, mariologia trebuie să se confrunte mai ales cu privire la o realitate: să dea praful la o parte de pe Maria. O spune bine pontiful: trebuia dat la parte "praful care s-a depus peste ea de-a lungul secolelor". De fapt s-a făcut în timp? Am îmbrăcat-o pe mama lui Isus, cu coroane şi argintărie, cu haine foarte splendide pentru a evidenţia gloria în care ea se află acum. Însă, exaltând asta, în mod inevitabil am pus pe al doilea plan sau am uitat că Maria este - înainte de toate - servitoarea Domnului, slujitoare umil. A o acoperi cu supra structuri nu face bine figurii sale, pentru că a făcut-o o femeie "la care nu se poate ajunge". Aşadar, este necesar să se redea Mariei imaginea sa evanghelică. Exact cum spune Conciliul, citat de pontif. Numai întorcându-ne la valoarea antropologică este posibil s-o regăsim pe adevărata Marie. Aşa încât s-o putem imita aşa cum este chemată s-o facă Biserica.
Aşadar, care sunt noile orizonturi ale mariologiei?
Mariologia este o realitate pe care trebuie s-o cunoaştem şi apoi s-o studiem toţi. Cu privire la asta toţi suntem de acord. Biserica, având-o pe Maria ca model al său, pentru a se realiza trebuie să înţeleagă, să priceapă cine este realmente Maria. Nu se poate imita "modelul" decât dacă este cunoscut. Riscul de astăzi este că avem atâtea realităţi mariane, atâtea cărţi despre ea (eventual cu profil teologic scăzut), dar puţini cunosc "adevărata doctrină catolică despre Maria". Aşa cum a spus Sfântul Paul al VI-lea la Conciliu, "va constitui mereu cheia pentru înţelegerea exactă a misterului lui Cristos şi al Bisericii". Aşadar, aspectul mariologic este fundamental pentru cel marian: este foarte bun tot aparatul devoţional, cum ar fi rozariul, diferitele consacrări, însă nu putem şi nu trebuie să uităm că trebuie să conducă la imitarea valorilor şi virtuţilor femeii din Nazaret, devenită născătoare de Dumnezeu. Pentru toate acestea este necesar studiul mariologiei, care, din păcate, pare că dispare din multe centre de studiu cu consecinţele incontestabile de a o reduce la mama lui Dumnezeu la o simplă devoţiune, care adesea - de acum - ajunge într-o devoţiune exagerată sau în căutarea de fenomene fantastice şi în mesajele apocaliptice (mai ales în timpul de pandemie).
Şi atunci întrebarea vine în mod spontan: aşadar, cine este Maria?
Este mai ales o femeie. O femeie de credinţă, de rugăciune, care a ascultat Cuvântul şi care s-a făcut slujitoare a Cuvântului, aşa încât să dea naştere trupului Fiului lui Dumnezeu. Al Cuvântului. "Şi Cuvântul s-a făcut trup", nu trebuie să uităm niciodată acest lucru.
"Sfânta Fecioară Maria l-a făcut pe Dumnezeu frate al nostru şi ca mamă poate să facă mai fraterne Biserica şi lumea". Cu aceste cuvinte pontiful se întoarce la conceptul de fraternitate umană, temă a ultimei sale enciclice, "Fratelli tutti". Cum ne putem apropia de acest mister de a o vedea pe Maria ca mamă a noastră?
Pontiful este foarte clar: subliniază că este posibil să găsim în ea pe mama întregii familii umane. Aceasta nu poate decât să fie interpretată ca şi creaţia. Pontiful încearcă să continue discursul pe care îl începuse deja Ioan Paul al II-lea cu Mulieris dignitatem şi Scrisoare către femei, scoţând în evidenţă maternitatea Mariei. Pe bună dreptate Papa Francisc se întreabă: poate exista o lume fără mame? Răspunsul este nu. În Maria se întâmplă ceva special, unic: Tatăl se revelează ca Mamă pentru că are în sân pe Fiul. Creează universul prin Fiul şi prin Fiul. Scopul însuşi al creaţiei este, aşadar, întruparea Cuvântului. Şi unde se întâmplă dacă nu în sânul unei mame? În sânul unei femei. Este mama care reuşeşte să primească viaţa şi lasă spaţiu vieţii. Aşa face Maria. Acest simţ al primirii este profund în Maria, aşa încât o face să ierte imediat chiar şi pe cel care l-a renegat, pe cel care l-a trădat pe Fiul. Este Sfânta Fecioară Maria pe care o găsim în cenacol. Nu închide uşa, dimpotrivă reuşeşte - tocmai pentru că este mamă - să-i primească pe toţi.
A primi pe toţi: aşadar, vine în minte imaginea Bisericii. Corect?
Desigur. Maria este primire, aşa cum trebuie să fie Biserica. De ce? Pentru că a o trăi pe Maria - aşa cum este chemată Biserica să facă - înseamnă înainte de toate a trăi sfânta Evanghelie. Noi toţi, fiii săi, trebuie s-o păstrăm pe Maria: şi asta înseamnă a trăi Evanghelia. Alături de asta, nu putem uita însă studiul despre ea, precum şi aşa-numita "cale a Frumuseţii", atât de îndrăgită de Papa Paul al VI-lea. În scrisoarea pe care ne-a adresat-o pontiful la 15 august 2020, în sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, la aceste două căi o adaugă pe cea a solidarităţii. Academia Pontificală Mariană Internaţională îşi îndreaptă propriile eforturi tocmai spre aceste trei căi indicate de pontif.
(După L'Osservatore Romano, 29 octombrie 2020)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
