Mărturisirea papei: "M-am simţit folosit"
De Andrès Beltramo Álvarez
"M-am simţit folosit de persoane care s-au prezentat ca prietene şi pe care eu probabil că nu le-am văzut mai mult de o dată sau de două ori în viaţa mea. Au folosit asta pentru avantajul lor". O mărturisire onestă a papei Francisc despre prietenia utilitară. "Mie, lucrul acesta îmi face rău", a spus în timpul primului interviu acordat unui post de radio independent şi neconfesional, FM Milenium din Argentina. Dialogul a fost transmis duminică, 13 septembrie 2015, la Buenos Aires.
Circa o oră de conversaţie dintre Francisc şi un prieten al său de peste 15 ani: Marcelo Figueroa. Prezbiterian, s-au cunoscut în timpurile în care el era director al Societăţilor Biblice Argentiniene. De atunci au alimentat o prietenie care a reuşit să supravieţuiască şi în momentele mai dificile, cum ar fi boala. "Diálogos para el encuentro" (Dialoguri pentru întâlnire) este numele emisiunii care se poate asculta în fiecare duminică după-amiază, pe frecvenţa de 106.7 FM.
"Nu am avut niciodată atâţia «prieteni» ca acum. Toţi sunt prietenii Papei. Prietenia este ceva foarte sacru. O spune Biblia: «să ai unul sau doi prieteni». Înainte de a-l considera prieten pe cineva, lasă ca timpul să-l pună la încercare, pentru a vedea cum reacţionează în faţa ta", a spus Jorge Mario Bergoglio, înainte de a clarifica faptul că toţi trăiesc experienţa prieteniei utilitare.
"Prietenia înseamnă a însoţi viaţa celuilalt de la un fundament tacit. În general, adevăratele prietenii nu trebuie să fie explicate, au loc, şi apoi este ca şi cum s-ar cultiva. Până acolo încât fac să intre în viaţa mea cealaltă persoană ca grijă, ca bun auspiciu, ca o curiozitate salutară de a şti cum este el, familia sa, copiii săi", a adăugat el.
Conform Pontifului, trebuie ştiut să se distingă prietenia de alte forme de relaţie ca aceea care se instaurează între colegi. Chiar dacă au trecut luni sau ani, a explicat el, când unul se reîntâlneşte cu un prieten se simte ca şi cum timpul n-ar fi trecut.
"Noi oamenii, prin păcatul nostru, prin slăbiciunea noastră, mărim cultura duşmăniei. De la război până la bârfele din cartier, sau la locul de muncă. Unul îl degradează, îl calomniază sau îl defăimează pe celălalt cu multă libertate, ca şi cum ar fi lucrul cel mai natural din lume, chiar dacă n-ar fi adevărat, numai pentru a avea un loc mai puternic sau altceva", a explicat el.
Francisc a spus şi că în faţa acestei tendinţe la duşmănie trebuie determinată "prietenia socială", care pentru el se numeşte "cultura întâlnirii". A recunoscut şi că pentru fiinţelor umane le "place mult" să devină judecători pentru a marca distanţele, dar, a amintit el, unicul judecător este Dumnezeu.
Apoi a vorbit despre dialogul interreligios, recunoscând că fiecare confesiune are propriul "grupuleţ de fundamentalişti", a căror "muncă" este să distrugă pentru o idee, nu pentru realitate. A explicat că aceşti fundamentalişti "îl îndepărtează pe Dumnezeu de compania poporului său" şi îl transformă într-o ideologie. "Atunci, în numele acelui Dumnezeu ideologic, ucid, atacă, distrug, calomniază. Pentru a fi un pic practici, transformă acest Dumnezeu într-un idol", a reafirmat el.
Şi apoi a reflectat asupra aceleiaşi idei, arătând că există astăzi "o întunecime transversală", care ascunde orizontul umanităţii, închide în ideologii şi construieşte ziduri care împiedică întâlnirea. "Pun un zid în loc să facă o punte şi acolo prietenia popoarelor nu poate exista", a spus el.
A vorbit şi despre raportul său cu credincioşii, revelând necesitatea pe care o simte de a se apropia pentru că oamenii îl revitalizează, povestindu-i necazurile lor, şi el îi primeşte pe toţi. Şi asta trebuie să fie preoţii: nişte punţi, a explicat el, şi că pentru asta se numesc "pontifi". "Când îi îmbrăţişez pe oameni, Isus e cel care mă îmbrăţişează pe mine! Primesc o viaţă mulţumită, veselă, o mărturie...".
"Când un preot se izolează, în postura sa hieratică sau în postura sa legalistă, sau în postura sa de principe - când spun preot, spun episcop, Papa... - când se îndepărtează - a afirmat Francisc -, întrupează într-o anumită manieră acele personaje cărora Isus le dedică întregul capitol 23 din Evanghelia lui Matei. Acei legalişti, farisei, saducei, învăţători ai legii care se simţeau nişte puri".
S-a numit şi "pescar" şi a admis că trebuie să lupte constant împotriva egoismelor sale. Şi a revelat că tot binele care-l are a fost un cadou; uneori i se adresează lui Isus şi spune: "Haide, e atât de bună lumea, cum gândeşte, cât de bună este!".
Mai departe a vorbit şi despre raportul fiinţei umane cu mediul; din păcate, a spus el, nu întotdeauna omul este "prieten" al creaţiei, pentru că adesea tratează natura ca pe "cel mai rău duşman" al său. Şi a explicat mai bine amintind că Dumnezeu a spus: "Creşteţi, înmulţiţi-vă, stăpâniţi pământul, aveţi grijă de pământ! Dar vine momentul în care omul se simte stăpân, merge dincolo de ceea ce înseamnă a avea grijă de pământ şi îl neglijează. Şi astfel creează o incultură, pentru că abuzează de natură".
Figueroa, intervievatorul, a pus o întrebare cu privire la capitolul doi din Laudato si', unde Francisc denunţă un sistem care alimentează degradarea mediului, un sistem corupt şi pervertit.
În această privinţă Papa a explicat: "Este un sistem care, pentru câştig (deoarece în fond este câştigul, mielul şi mereu de aur, idolul este de aur şi se află în centru)... Omul a fost mutat din centru şi acolo este banul. Nu se are în consideraţie creaţia, şi în ea omul. Sclavia, munca forţată, a nu avea grijă de creaţie, a nu avea grijă de regele creaţiei. Adică, avem un raport rău cu creaţia în acest moment".
Şi a adăugat: "Îmi amintesc fraza unui conducător politic foarte important din lume: «Nu e vorba de a avea grijă de creaţie pentru a forma o lume mai bună pentru copiii noştri, pentru că nu va exista». Dacă noi continuăm în aceste ritmuri, nu va exista. E vorba de a avea grijă de creaţie pentru acest moment. Suntem în faţa ireversibilului şi este tragic. Şi, pe de altă parte, nu este invincibilă (această nedreptate, n.r.), deoarece, chiar dacă ar veni catastrofa, eu cred în pământul nou şi în cerurile noi. Am speranţă şi ştiu că creaţia va fi transformată".
(După Vatican Insider, 14 septembrie 2015)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
