|
| © Vatican Media |
de Salvatore Cernuzio
În timp ce vorbeşte cu mass-media vaticane într-o cameră de la Casa Sfânta Marta unde este găzduit, telefonul cardinalului Ernest Simoni - cardinalul albanez supravieţuitor al persecuţiilor regimului comunist şi citat miercuri, 14 februarie 2024, de papa la audienţa generală ca "martir viu" - sună cel puţin de zece ori. "Am două celulare", relatează el, "unul pentru Europa, unul pentru America. Mă sună din toată lumea... Aproape 120 de telefoane pe zi". Cam cincizeci sunt cereri de exorcisme sau rugăciuni de eliberare. Le rosteşte în latină, aceeaşi pe care o folosea pentru a celebra Liturghia clandestin din celula în care era închis, pentru că era "duşman" a ceea ce fostul preşedinte Enver Hoxha a declarat "primul stat ateu din lume".
Despre acele zile cardinalul, franciscan conventual, are o amintire vie: Liturghiile la 2.00 noaptea sau în spatele gratiilor cu pâinea coaptă la cuptoare şi vinul stors din ciorchinele de struguri, liturgiile din canalele haznalelor şi "prietenii" musulmani care plângeau pentru că erau "atraşi de Duhul Sfânt". Astăzi, la 95 de ani, Simoni "continuă să slujească Biserica", aşa cum a spus papa. Face asta rugându-se - încontinuu -, practicând exorcisme, mergând în sanctuare (ieri Liturghia cu Gărzile Elveţiene, mâine va fi la Arezzo pentru Sfânta Fecioară Maria a Întăririi) în Italia, în Europa, în Statele Unite. Nu este obosit şi nu-şi atribuie niciun merit: "Totul este har şi ocrotire divină". Îi place să vorbească şi să povestească, gesticulează când face asta sau strânge degetele noduroase ca în rugăciune. Uneori pare că vorbeşte cu greutate, niciodată nu încheie o frază care să nu conţină o mulţumire faţă de Isus şi faţă de Sfânta Fecioară Maria sau un citat literal din Biblie.
Eminenţă, astăzi papa v-a salutat şi v-a mulţumit în faţa tuturor credincioşilor din Aula "Paul al VI-lea", definindu-vă un "martir viu". Ce efect au asupra dumneavoastră aceste cuvinte?
Cu Sfântul Părinte ne-am văzut aseară la cină, aici, pentru un salut, şi am discutate despre probleme de credinţă. Astăzi, într-o formă pe care n-o credeam, acest omagiu... Dar a fost o floare pentru Biserică, popor şi Isus care este părinte al tuturor oamenilor. El este cel care m-a salvat de la moarte în mod special. Sunt viu prin meritul lui Dumnezeu. Şi atunci când eram paroh în munţii din Albania, departe-departe, de patru ori am riscat să mă prăbuşesc din cauza gheţii o mie de metri în prăpastie. Şi m-am salvat... Totul este providenţă divină, totul este har divin.
Dumneavoastră aţi trăit oroarea închisorii, a izolării, a persecuţiilor şi a torturilor. Ce vă amintiţi din acea perioadă, din acea lungă perioadă?
Nu vreau să mă lungesc, dar atâtea lucruri... De două ori înainte de a mă aresta am celebrat Liturghia la ora 2.00 noaptea, de exemplu, şi ambele dăţi atâţia credincioşi au văzut o statuie a Sfântului Anton plângând. Apoi, tot graţie Domnului care m-a păzit şi m-a ocrotit, am putut să celebrez clandestin în închisoare Liturghia, pe de rost, în latină. Ştiu latina ca limba albaneză, aveam o metodă în stil german prin care am învăţat limbile clasice. La Liturghii erau musulmani care plângeau: prieteni, foarte buni prieteni, cu lacrimi mari pentru că Duhul Sfânt îi atrăgea. Chiar un profesor musulman, foarte gentil, cu soţia lua struguri din frigider. Şi noi îi zdrobeam pentru a face vinul.
Şi pâinea?
Aveam cuptoare mici pentru a mânca în închisoare şi cu pâinea pe care ne-o dădeau făceam ostiile. Celebram după condiţiile posibile... Am celebrat Liturghii şi în canalele haznalelor, în faţa a 200 de persoane. Dacă m-ar fi acuzat cineva, m-ar fi spânzurat. A fost ocrotirea divină, în toate formele. Niciun merit al meu.
Dumneavoastră i-aţi iertat imediat pe călăi. De ce?
Credinţa catolică! Isus cu iubire infinită a iubit şi iubeşte pe toţi oamenii şi spune că bucuria cea mai mare în paradis va fi pentru un păcătos care se converteşte şi se mântuieşte şi nu pentru miliarde de îngeri şi sfinţi. "Am venit pentru păcătoşi..." Cine are un creier curat trebuie să-l pună pe Isus pe primul loc.
Persoanelor care, ca şi dumneavoastră, îndură astăzi persecuţia - papa vorbea în această dimineaţă despre atâţia martiri - ce încurajare aţi vrea să le daţi?
A spus Isus: "Aşa cum m-au persecutat pe mine, vă vor persecuta şi pe voi". Dar, atenţie, suferinţa voastră va fi transformată în bucurie. Bucuria voastră nimeni n-o va putea îndepărta de la voi. Totul este aici, pentru că suntem călători, trecători...
În schimb, în acest moment istoric al lumii rănite de războaie ce puteţi spune?
Fraternitate, fraternitate, fraternitate, iubire fraternă. A predica iubirea extremă faţă de oameni. Pe toţi ne aşteaptă paradisul. Vorbesc despre iubirea infinită a lui Dumnezeu şi Isus faţă de toţi oamenii, de orice credinţă, din orice popor din lume. Este părinte al tuturor, a vărsat sângele pentru toţi.
Dumneavoastră aveţi 95 de ani şi continuaţi să slujiţi Biserica, aşa cum a spus papa astăzi...
Este mereu har al lui Dumnezeu că pot merge în Italia, în Europa, în America. Am fost de 25 de ori în America, am celebrat atâtea Liturghii, trăiesc acolo 700 de mii de albanezi catolici. Sunt hirotonit de 55 de ani, nu credeam niciodată că voi fi cardinal, mulţumesc Domnului pentru că mi-a dat harul special de a fi aproape de suflete, de a le reconcilia spiritual. Mulţumesc mereu şi Sfintei Fecioare Maria, lui Padre Pio şi lui Ioan Paul al II-lea care mă ajută în exorcisme: unii mi-au spus că l-au văzut... Cum spune Sfântul Augustin să nu treacă nicio zi fără o linie, un deget, pentru viaţa veşnică. Pentru sănătate? Vârsta se numără cu anii, dar sănătatea este în mâinile Domnului. Se plânge atunci când moare cineva, dar moare materia, spiritul este nemuritor.
(După Vatican News, 14 februarie 2024)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
