Tânăr preot iezuit va fi beatificat duminică la Valladolid
de Carmen Elena Villa
Preotul spaniol Bernardo Francisco de Hoyos (1711-1735) a găsit în inima lui Isus acea "comoară ascunsă" la care se referă parabola din Evanghelia după sfântul Matei (13,44).
Cei 24 de ani puţini ai vieţii lui şi puţinele mijloace de comunicare din epoca aceea au fost suficienţi pentru ca tânărul preot să poată lucra pentru răspândirea acestei devoţiuni în ţara lui.
Părintele Bernardo, care a primit numele său de botez în cinstea sfântului Bernard de Clairvaux, va fi beatificat duminică, 18 aprilie 2010, într-un act fără precedent la Valladolid.
Liturghia va fi celebrată la 10.30 în Plaza de Colón şi în Paseo de Recoletos din oraş, şi va fi prezidată de Monseniorul Angelo Amato, prefect al Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, ca reprezentant al papei Benedict al XVI-lea.
Pentru aceasta, la Facultatea de Jurisprudenţă de la Universitatea Catolică din Valladolid se desfăşoară săptămâna aceasta Congresul Inimii lui Isus cu titlul "Mi-a arătat inima sa. Bernardo Hoyos, martor al unei promisiuni pentru lumea noastră", care va culmina sâmbăta aceasta.
Spiritualitatea ignaţiană
Bernard avea doar 10 ani când a intrat în colegiul Imperial din Madrid, al părinţilor iezuiţi, unde a cunoscut mai bine ordinul, la care a aderat. "Pentru ce să nu fiu într-o zi asemenea lor?", se întreba privindu-i pe novici.
Deşi dorea asta din adâncul inimii, Bernard nu a fost admis imediat, pentru că era foarte tânăr şi datorită stării lui delicate de sănătate. După o lungă bătălie, tânărul a intrat în noviciat. La sfârşitul acestei etape, s-a transferat împreună cu colegii lui la Villa del Campo, în provincia spaniolă Cáceres.
Acolo a suportat multe ispite şi descurajări, atât la nivel intern cât şi la nivel extern. În acelaşi an, o epidemie de holeră a răscolit oraşul. Au murit unul dintre colegii lui şi unul dintre părinţii formatori din seminar, dar nimic din toate acestea nu l-a făcut să dea înapoi de la drumul de credinţă pe care-l începuse.
În anul 1731 a mers să studieze teologia la Valladolid. Adora să-i citească pe părinţii Bisericii. Spunea mereu că mai mult decât "să studieze" teologia "o ruga".
Sfânta inimă
În Colegiul "Sfântul Ambroziu", când avea 21 de ani, a găsit o carte în latineşte care avea să-i schimbe viaţa: se intitula "De cultu sacratissimi Cordis Dei Iesu", de părintele José de Gallifet, despre Corpus Domini şi devoţiunea la inima lui Isus.
"Am simţit în spiritul meu o mişcare extraordinară, puternică, dulce şi nu impetuoasă, motiv pentru care am mers imediat în faţa Domnului din preasfântul sacrament pentru a mă oferi inimii lui, pentru a coopera atât cât puteam, cel puţin cu rugăciuni, la răspândirea cultului ei", a scris Bernard în jurnalul său.
Tânărul a înţeles că va trebui să facă cunoscută opera sfintei Margareta Maria Alacoque, o călugăriţă de clauzură franceză căreia Dumnezeu i-a cerut să lucreze pentru instituirea sărbătorii Sfintei Inimi a lui Isus.
În anul 1733, în timp ce se ruga, a simţit că Isus îi arăta misterul inimii sale: "Voi domni în Spania şi cu mai multă veneraţie decât în multe alte locuri". Pentru aceasta, a scris cartea "Comoara ascunsă", prima carte publicată în Spania dedicată acestei devoţiuni.
"Marele element pe care Domnul a voit să-l comunice părintelui Hoyos este că Dumnezeu are o inimă şi că pe acest Dumnezeu care are o inimă îl interesează viaţa fiecărui om", a afirmat părintele Ricardo Vargas, director al Centrului Diecezan de Spiritualitate "Inima lui Isus", în documentarul cu titlul "Marea promisiune", promovat de HM Televisión şi de fundaţia Euk Marie, care relatează viaţa părintelui Hoyos.
Pentru a răspândi această devoţiune, Bernard a căutat susţinerea iezuiţilor, a publicat iconiţe, a răspândit o novenă, a căutat sprijinul episcopilor spanioli şi chiar al Regilor.
Slujirea sacerdotală
În decembrie 1734 a primit subdiaconatul şi diaconatul, iar la 2 ianuarie anul următor a fost hirotonit preot împreună cu alţi doi colegi ai lui. A celebrat prima Liturghie în ziua de Epifanie din anul 1735 în biserica din Colegiul "Sfântul Ignaţiu", astăzi Parohia "San Miguel".
După aceea a trebuit să lase Colegiul "Sfântul Ambroziu" pentru aşa-numita "A treia probare", un fel de al doilea noviciat pentru a reanima fervoarea şi dăruirea lui Dumnezeu.
Preoţia lui n-a durat nici un an. O febră foarte mare s-a transformat în tifos. După 15 zile de boală, a murit la 15 noiembrie 1735. Ultimele lui cuvinte au fost: "O, ce frumos e să locuieşti în sfânta inimă a lui Isus!".
Astăzi, la 275 de ani de la moartea lui, viaţa lui continuă să aibă ecou în comunitatea iezuită şi în Biserica spaniolă: "Este providenţial şi foarte important pentru tinerii noştri de astăzi să vadă că 24 de ani sunt suficienţi pentru a merge în cer dacă sunt folosiţi bine", a spus părintele Vargas referindu-se la viitorul fericit.
(După Zenit, 16 aprilie 2010)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
