© Vatican Media
Jubileul colaboratorilor din nunţiaturi, cardinalul Parolin: Practicaţi mereu umilinţa

Luni dimineaţă, 17 noiembrie 2025, în bazilica vaticană, cardinalul secretar de stat a prezidat Liturghia pentru Jubileul colaboratorilor din reprezentanţelor pontificale: "Credinţa şi speranţa sunt un binom inseparabil". Invitaţia de a face binele în mod "gratuit şi în secret", departe de luminile "efemere" ale succesului. Fiecare slujire în Biserică, inclusiv diplomaţia, "nu se bucură de propria glorie, ci trebuie să reflecte lumina lui Cristos".

Lumina credinţei, perseverenţa în rugăciune şi practica umilinţei: acestea sunt cele trei principii călăuzitoare subliniate de cardinalul secretar de stat Pietro Parolin în Liturghia pe care a prezidat-o în dimineaţa de luni, 17 noiembrie 2025, cu ocazia Jubileului colaboratorilor din reprezentanţele pontificale. Concelebrat de superiorii de la Secretariatul de Stat, ritul a avut loc în bazilica vaticană, la Altarul Catedrei, şi a fost precedat de un moment de rugăciune în Biserica "San Salvatore in Lauro", cu o meditaţie ţinută de augustinianul Rocco Ronzani, prefectul Arhivei Apostolice Vaticane, şi trecerea în procesiune prin Poarta Sfântă a Bazilicii "Sfântul Petru".

Observarea prezenţei lui Dumnezeu în viaţa de zi cu zi

Un pasaj pe care cardinalul Parolin a invitat să fie alăturat trecerii lui Isus pe drumul spre Ierihon: "Cât de des trece Isus - a spus el - în zilele noastre", chiar şi în timpul orelor de birou, "în colaborarea necesară" cu conducătorul misiunii, în întâlnirile cu episcopi, preoţi şi laici, "chiar şi în îndeplinirea îndatoririlor diplomatice, în momentele de seninătate sau în situaţiile de singurătate şi de neînţelegere". Domnul trece, "iar noi, spre deosebire de orbul din Ierihon, rămânem pe marginea drumului". De aici şi invitaţia de a cere, în timpul Anului Sfânt, harul de a observa "când Domnul trece în viaţa noastră", pentru a "creşte în credinţă".

Binomul dintre credinţă şi speranţă

De altfel, a continuat cardinalul, credinţa şi speranţa "sunt un binom inseparabil": aşa cum a scris scriitorul şi poetul francez Charles Péguy, "speranţa susţine credinţa" şi, în acelaşi timp, "se bazează pe credinţă, pe certitudinea că Dumnezeu ne iubeşte". Speranţa creştină este, aşadar, "o speranţă luminoasă, pentru că ne deschide ochii către iubirea Domnului".

Rugăciunea ne ajută să privim dincolo de limite şi obstacole.

Oprindu-se din nou asupra figurii orbului din Ierihon, secretarul de stat i-a invitat pe cei prezenţi să ia exemplu de la "credinţa sa tenace", care a refuzat să se predea mulţimii care voia să-l reducă la tăcere şi s-a exprimat "în perseverenţa rugăciunii", obţinând de la Isus "nu numai vindecare fizică, ci şi o viaţă reînnoită". "Perseverenţa în rugăciune - a spus cardinalul - ne permite să privim dincolo de toate graniţele, atât materiale, cât şi spirituale; ne permite să depăşim obstacolele de adaptare, de convieţuire, de singurătate, de neînţelegere, de dezamăgire, pentru că pune în joc puterea şi milostivirea lui Dumnezeu, pentru care nimic nu este imposibil".

"Lumina blândă" şi exercitarea responsabilităţilor

Cuvintele cardinalului l-au amintit şi pe Sfântul John Henry Newman, proclamat învăţător al Bisericii la 1 noiembrie, care definea credinţa ca o "lumină blândă" ce ne permite să "exercităm corect discernământul, fără a ne limita la criterii exclusiv umane". Şi aceasta este tocmai lumina de care avem nevoie "în exercitarea responsabilităţilor noastre", a remarcat secretarul de stat.

Serviciul diplomatic să fie o reflectare a gloriei lui Cristos

De aici, avertismentul cardinalului adresat colaboratorilor din reprezentanţele pontificale să nu caute "luminile efemere ale rampei, succesului şi rezultatelor imediate", ci să practice "umilinţa, săvârşind gesturi de bunătate gratuite şi ascunse, ajutând pe cei care trec prin momente dificile acasă sau la birou şi nu rănind pe alţii cu cuvinte rele sau cu exemple rele". Aceasta deoarece, a concluzionat Parolin, "fiecare slujire în Biserică, inclusiv cea diplomatică, nu străluceşte cu lumină proprie, nu se bucură de propria glorie, ci trebuie să reflecte, ca într-o oglindă, lumina şi gloria lui Cristos. Altminteri, am eşuat".

(După Vatican News, 17 noiembrie 2025)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu