de Anna Poce
"Suntem în slujba comuniunii", precum şi a apărării şi "a promovării libertăţii Bisericii, a libertăţii religioase. În afară de misiunea păcii în lume. Imaginaţi-vă cât de mult lucrează Biserica pentru pace. Acesta este modul meu de a vedea diplomaţia". Aşa s-a exprimat cardinalul secretar de stat Pietro Parolin într-un interviu acordat lui José Luis Restán, director editorial al reţelei radiofonice spaniole COPE, cu ocazia Paştelui. Teme tratate: figura secretarului de stat şi slujirea sa alături de papa, reforma Curiei, conflictele în interiorul Bisericii, realitatea Bisericii din China, călătoria în Irak şi misiunea Bisericii în Europa.
Mare cunoscător al realităţii Bisericii din cele cinci continente, cardinalul a vorbit despre vocaţia sa şi cum în urmă cu 40 de ani i-a fost oferită posibilitatea de a intra în slujba papei, fără să vrea asta. "Consider că vocaţia mea fundamentală este cea sacerdotală, un slujitor al Domnului care lucrează în Biserică pentru suflete", a afirmat el, amintind că "există diferite moduri de a exercita preoţia" şi că diplomaţia ecleziastică face parte din unul dintre acestea. "N-am găsit niciodată că ar fi o contradicţie între a fi preot şi a fi diplomat, şi pentru că, mai ales după Conciliul al II-lea din Vatican, «misiunea nunţiilor este o misiune pastorală», menită să întărească legăturile dintre Sfântul Scaun şi Bisericile locale", a explicat el.
O funcţie, aceea a secretarului de stat - a adăugat el - care va continua neschimbată, şi atunci când reforma Curiei Romane, pe care papa o pregăteşte, va fi terminată. O nouă constituţie apostolică va înlocui orânduirea Curiei în vigoare actualmente, menţinând probabil titlul primelor cuvinte "Praedicate Evangelium". Secretarul de stat - aşadar - va continua să coordoneze Secretariatul de Stat, organul care-l ajută de aproape pe Sfântul Părinte în conducerea Bisericii, în cele trei secţiuni ale sale: pentru problemele generale, pentru relaţiile cu statele şi pentru personalul diplomatic. "Va continua să coordoneze aceste trei secţiuni - a precizat el - şi să lucreze mai ales, îmi imaginez, pentru diplomaţia ecleziastică".
Martor de excepţie al pontificatului Papei Francisc, cardinalul a amintit surprinderea sa când, încă nunţiu în Venezuela, Sfântul Părinte, în urmă cu opt ani, după două luni de la alegerea la tronul pontifical, i-a cerut să fie secretarul său de stat, şi a relatat cu diferenţele lor de temperament au reprezentat un avantaj pentru slujirea adusă Bisericii. "Este vorba de a transforma diferenţele noastre în bogăţie pentru lume", aşa cum spune mereu papa. "Să nu devină - a afirmat el - un conflict, ci o colaborare, şi fiecare cu punctul său de vedere, cu stilul său, cu sensibilitatea sa, cu pregătirea sa, cu cultura sa, cu spiritualitatea sa" să poată colabora cu celălalt.
Continuând să vorbească despre figura papei, cardinalul a adăugat că ceea ce îl impresionează mai mult la el este marea sa simplitate. "Când te apropii de el îţi dai seama că este un om simplu fără protocol", a afirmat, un om care "îngrijeşte mult relaţia şi apropierea cu ceilalţi", care "caută să întâlnească persoanele", caracteristică şi a modului său de a lucra, a cărui dorinţă este aceea de "a face Biserica mai credibilă în vestirea evangheliei".
Apoi cu privire la tema contrastului în comunitatea eclezială a unei aşa-numite aripi conservatoare şi a unei aşa-numite aripi progresiste, cardinalul a subliniat că această situaţie provoacă numai daună Bisericii, Cristos rugându-se pentru unitatea ei. "Există motiv de îngrijorare", a afirmat, reflectând că problema "derivă probabil din faptul că papa pune multă emfază asupra reformei Bisericii şi se face multă dezorientare în această privinţă". Structura Bisericii, depozitul credinţei, sacramentele, slujirea apostolică nu pot să fie schimbate, dar există "o întreagă viaţă a Bisericii care poate să fie reînnoită", o viaţă în care acţionează oameni păcătoşi, care prin urmare "are nevoie de a fi reînnoită încontinuu". Uneori, este explicaţia secretarului de stat, aceste diviziuni şi aceste opoziţii se nasc din confuzie, din incapacitatea de a distinge "între ceea ce este esenţial şi nu se poate schimba şi ceea ce nu este esenţial şi trebuie să fie reformat, trebuie să se schimbe conform spiritului evangheliei".
Tratând apoi realitatea Bisericii din China, cardinalul Parolin a subliniat cum Sfântul Scaun o priveşte cu mare respect, datorită istoriei sale de suferinţă enormă, dar şi cu mare speranţă. Paşii făcuţi până acum, "deşi n-au rezolvat toate problemele care încă există şi care probabil că vor cere mult timp - este explicaţia - sunt în direcţia corectă spre o conciliere în interiorul Bisericii". "Ceea ce s-a încercat şi se încearcă să se facă - a precizat - este de a proteja această comunitate care încă este mică, dar care are o mare forţă şi vitalitate. Tot ceea ce se face este cu scopul de a garanta o viaţă normală în Biserica din China", de a garanta "spaţii de libertate religioasă, de comuniune, pentru că nu se poate trăi în Biserica Catolică fără comuniunea cu succesorul lui Petru, cu papa".
Amintind călătoria în Irak şi întâlnirea cu o Biserică persecutată, care continuă să sufere şi să trăiască într-un "climat de neîncredere şi incertitudine care nu permite creştinilor să vadă un viitor în ţară", cardinalul a vorbit despre marea învăţătură luată din această întâlnire cu credincioşii irakieni. "Ceea ce ne-a învăţat este mărturia de credinţă care ajunge până la martiriu. Aceasta este marea lecţie pe care o putem lua de la creştinii irakieni". În pofida atentatelor şi deceselor, creştinii continuă să mărturisească cu mare curaj credinţa lor catolică. "Ne învaţă această capacitate de a fi fideli în pofida tuturor dificultăţilor - a afirmat - dar în acelaşi timp ne cer mai multă solidaritate".
Cu privire la Europa şi la apariţia de noi legislaţii despre teme etice care se îndepărtează tot mai mult de rădăcinile creştine, cardinalul a admis că simte mult "pierderea credinţei" în aceste "schimbări antropologice care au loc", subliniind că "a pierde identitatea persoanei umane, mai mult decât o pierdere de credinţă" reprezintă "o pierdere a raţiunii". Aşa cum a spus de multe ori şi papa Francisc, de exemplu, "problema avortului nu este o problemă religioasă", ci o problemă a raţiunii. Şi "probabil că astăzi, aşa cum a spus Benedict al XVI-lea, problema fundamentală este raţiunea, nu credinţa". Cardinalul a evidenţiat apoi cum misiunea Bisericii în Europa este cea a mărturiei. "Trebuie să mărturisim credinţa noastră, trebuie să mărturisim speranţa noastră, trebuie să mărturisim caritatea noastră", fără impuneri, ci numai oferind "o mărturie coerentă şi convinsă de viaţă creştină", aşa cum s-a întâmplat în primele secole ale Bisericii, când apostolii şi discipolii au ajuns într-o societate lipsită de valori creştine şi prin mărturia lor "au reuşit să schimbe mentalitatea şi să introducă valorile evangheliei în societatea de atunci".
Astăzi mai mult ca oricând, a încheiat cardinalul Parolin, avem nevoie de rugăciuni, de a ne uni toţi în rugăciune, pentru ca Domnul să ne ajute să fim fideli "misiunii de a mărturisi evanghelia, precum şi apartenenţei noastre la Biserică în lumea de astăzi".
(După Vatican News, 5 aprilie 2021)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
