Interviu cu femeia vindecată miraculos de Ioan Paul al II-lea: "Am auzit vocea lui Ioan Paul al II-lea care-mi spunea: Ridică-te, nu-ţi fie frică!"
De H. Sergio Mora
A ajuns la Roma Floribeth Mora Diaz, femeia de 51 de ani din Costa Rica, vindecată în mod inexplicabil de un anevrism cerebral prin mijlocirea lui Ioan Paul al II-lea. Graţie acestei minuni a lui, duminică, papa polonez va fi ridicat la cinstea altarelor. Şi Floribeth a venit personal din cealaltă parte a lumii pentru a spune iarăşi mulţumesc lui Wojtyla pentru că a salvat-o. Întâlnită de agenţia Zenit, femeia a povestit multe amănunte din viaţa sa, de când medicii i-au spus că din cauza bolii sale nu mai era nimic de făcut până la uimirea aceloraşi doctori văzând examenele "după minune".
În afară de asta, ieri după-amiază Floribeth a povestit jurnaliştilor mărturia sa emoţionată într-un briefing în atriul Aulei "Paul al VI-lea", la care a luat parte şi sora Adele Labianca, soră care a asistat-o pe sora Caterina Capitani, vindecată prin mijlocirea lui Ioan al XXIII-lea. În continuare, interviul luat femeii vindecate în mod miraculos de Ioan Paul al II-lea.
* * *
- Cum aţi reacţionat când medicii v-au spus că aveaţi un anevrism la baza creierului care avea să vă ducă la moarte în mai puţin de o lună?
Floribeth Mora: Când mi-au spus diagnosticul am rămas uimită pentru că nu mă aşteptam la asta deloc, m-am considerat mereu o persoană sănătoasă. În spital am mers de mii de ori tocmai pentru a-i naşte pe cei patru copii ai mei. Însă mai rău a fost în zilele care au urmat, când mi-au spus că aveam o lună de viaţă. Acela a fost momentul cel mai dramatic...
- Chiar medicii v-au spus să vă întoarceţi acasă pentru că nu mai era nimic de făcut...
Floribeth Mora: Da, a fost incredibil, niciodată nu m-aş fi aşteptat la o veste aşa de puternică. Totuşi am rămas agăţată de mâna lui Dumnezeu. Îi ceream Domnului să-mi dea forţă, pentru că îmi era aşa de frică, însă îi spuneam şi că eram dispusă să fac voinţa sa şi nu a mea.
- Şi apoi aţi cerut mijlocirea lui Ioan Paul al II-lea...
Floribeth Mora: Cu toate că încă nu fusese beatificat, am crezut mereu că Ioan Paul al II-lea era un sfânt, deja de când era în viaţă îl consideram o persoană specială, nu numai acum când este canonizat.
- De ce v-aţi adresat lui Ioan Paul al II-lea şi nu altui sfânt?
Floribeth Mora: Eu l-am admirat mereu pe Padre Pio de Pietrelcina şi am crezut în mijlocirea sa, însă cu Wojtyla era diferit... A fost primul papă care a venit în Costa Rica şi ne-a uimit pe noi toţi. În acea vreme aveam 19 ani. L-am văzut trecând pe stradă şi apoi am avut posibilitatea de a participa la Liturghia pe care a celebrat-o la La Sabana, unde erau mulţi tineri. Şi chiar dacă l-am văzut numai de departe, l-am simţit mereu aproape.
- Când aţi înţeles că aţi primit minunea?
Floribeth Mora: Când am auzit o voce în camera mea care mi-a spus: "Ridică-te!", şi apoi iarăşi: "Ridică-te, nu-ţi fie frică!". Aveam acolo aproape o revista care avea pe copertă o fotografie a lui Ioan Paul al II-lea cu mâinile ridicate ca şi cum mă ridicau; atunci m-am ridicat cu calm, fără frică, fără durere, cu o pace incredibilă şi conştiinţa că eram vindecată. Din acea zi stau în picioare prin gloria lui Dumnezeu.
- În ce limbă v-a vorbit acea "voce"?
Floribeth Mora: În spaniolă, era vocea sa puternică, n-am avut nici cea mai mică îndoială, şi încă nu m-am îndoit niciodată de ceea ce am ascultat, sunt foarte sigură: era Ioan Paul al II-lea cel care-mi vorbea.
- Câte examene medicale aţi avut înainte? Aţi consultat şi medici din alte ţări?
Floribeth Mora: În alte ţări nu, pentru că nu aveam mijloacele economice suficiente. Oricum am fost vizitată de diferiţi neurologi din Costa Rica. În primul rând mi-au făcut un TAC, apoi o rezonanţă magnetică şi arteriografia.
- Anevrismul a fost întâlnit în arteriografie sau în alte examene?
Floribeth Mora: În toate examenele se vedea anevrismul. Cât mă priveşte eram sigură de cură imediată, cu toate că nu aveam atâţia bani care să garanteze asta. Cura, însă, am văzut-o numai după şase luni când mi-au făcut rezonanţa magnetică. Am imprimată clar în mintea mea expresia medicului care alerga dintr-o parte în alta pentru a controla dacă examenele erau corecte. Nu reuşea să creadă în aceste ultime examene, consulta fiecare colţ al arhivei, pentru că spunea el că o femeie cu o problemă cerebrală ca a mea nu putea să se simtă aşa de bine. Eu îi răspundeam: "Da, sunt sănătoasă, sunt vindecată prin mijlocirea lui Ioan Paul al II-lea". Şi examenele medicale, pentru că dovedeau ceea ce eu spuneam.
- Apoi ce s-a întâmplat?
Floribeth Mora: După aceea m-au vizitat diferiţi neurologi din Costa Rica şi experţi în domeniu. Rămâneau mereu cu toţii uluiţi. Am râs mult atunci când unii mi-au spus chiar: "Doamnă, dar dumneavoastră cine v-a spus că aveaţi un anevrism?". După aceea, am fost internată aici la Roma, în Policlinica Gemelli, în octombrie 2012. Şi aici m-au vizitat mulţi medici, neurologi, şi mi-au făcut tot aceleaşi examene: rezonanţă magnetică, arteriografie şi aşa mai departe.
- Şi acum nu aveţi nicio urmă, nicio cicatrice?
Floribeth Mora: Acesta este lucrul cel mai important, nu era urmă în niciun examen care arăta că în vreun moment am avut un anevrism. Cu atât mai puţin am avut consecinţe asupra fizicului meu, nici n-am îndurat daune sau o paraplegie pe partea stângă aşa cum preziseseră doctorii.
(După Zenit, 25 aprilie 2014)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
