Întâlnirea CEI despre regiunea Mediteranei. Părintele Patton (custode): "În stilul întâlnirii dintre Francisc şi sultan"
de Daniele Rocchi
"Mă gândesc la Mediterana ca Mare nostrum, adică a noastră a tuturor, ca loc de întâlnire a culturilor şi ţărilor diferite. Mă gândesc la valoarea imensă pe care ţărmul african l-a avut pentru Biserica latină în secolele trecute. Când la Roma creştinii vorbeau greaca, în Africa de Nord cu Tertulian, Ciprian şi alţii se începe să se vorbească latină. Şi latina se întoarce la Roma din Africa. Pare inimaginabil că locul care a fost timp de secole un vehicul de comunicare umană, socială, culturală şi comercială astăzi poate să fie un mormânt pentru mulţi".
În cuvintele custodelui din Ţara Sfântă, părintele Francesco Patton, revine profeţia "primarului sfânt", Giorgio La Pira, care vedea în Marea Mediterană un "mare lac al Tiberiadei", un soi de spaţiu nu numai geografic, ci istoric, bogat în raporturi şi relaţii între Orient şi Occident precum şi în complexitate. Complexitate care se numesc astăzi războaie, instabilitate politică, precaritate economică şi tensiuni religioase. Va fi şi custodele din Ţara Sfântă, părintele Francesco Patton, la Bari pentru a participa la întâlnirea, promovată de CEI, "Mediterana, frontieră de pace" (19-23 februarie). Cu el, episcopi catolici din 20 de ţări care au ieşire la Mare Nostrum.
O prezenţă înrădăcinată. Custodia din Ţara Sfântă are actualmente 56 de conventuri răspândite în 12 naţiuni (Israel, Palestina, Liban, Siria, Egipt, Cipru, Iordania, Grecia, Italia, Spania, SUA şi Argentina) dintre care majoritatea au ieşire la Mediterana. O prezenţă înrădăcinată cu fraţii franciscani protagonişti în Locurile Sfinte unde au ajuns în 1217. În 1219, însuşi sfântul Francisc a voit să viziteze cel puţin o parte din Provincia din Ţara Sfântă. Documentele care vorbesc despre prezenţa "Sărăcuţului din Assisi" printre cruciaţi, sub zidurile din Damietta, sunt cunoscute. Aşa cum este cunoscută şi întâlnirea sa cu sultanul din Egipt, Melik al-Kamil, nepot al lui Saladin cel Mare, în urmă cu 800 de ani. De atunci fraţii au primit mereu provocările timpurilor pentru a putea transmite, afirmă de la Custodie, "harul Locurilor Sfinte tuturor şi pentru a împărtăşi viaţa lor cu «pietrele vii» locale: comunităţile creştine". Şi în mijlocul atâtor dificultăţi.
A risca pentru pace. "Pe malurile Mediteranei - declară, de fapt, custodele - se agită crize şi conflicte de mai multe decenii ca acela israeliano-palestinian şi altele mai recente ca în Siria, manifestaţiile din Liban precum şi în Irak. În multe din teritoriile unde este prezentă Custodia se înregistrează războaie şi tensiuni. Aşadar, a vorbi despre dialog şi despre întâlnire ar putea să apară aproape paradoxal. Însă la Bari vom fi prezenţi cu toată istoria celor 800 de ani de prezenţă franciscană în Ţara Sfântă în stilul întâlnirii din Damietta dintre Francisc de Assisi şi sultanul Malik al-Kamil. Curajul acelei întâlniri trebuie redescoperit astăzi şi - pentru a folosi un joc de cuvinte - încurajat. Sunt convins - adaugă el - că întâlnirea de la Damietta este mai importantă astăzi decât acum 8 secole. De fapt, la acea întâlnire nu este numai meritul lui Francisc, ci şi cel al sultanului. Şi astăzi putem avea interlocutori curajoşi în lumea musulmană". Pentru custode, numai ascultarea şi împărtăşirea permit întâlnirea, deci "trebuie încurajate toate semnele de dialog posibile. Ceea ce nu înseamnă numai a organiza evenimente sau a publica lucrări, ci a trăi spiritul acestei întâlniri. Un spirit care ne compromite chiar riscând aşa cum s-a întâmplat la Alep, în Siria, unde împreună cu muftiul local am demarat un proiect pentru a da un viitor copiilor traumatizaţi de război şi copiilor din Statul Islamic. Suntem conştienţi că dacă ne va fi frică să riscăm nu vom face paşi înainte spre pace". Care încă apare foarte îndepărtată. "Dacă observăm ceea ce se întâmplă în jurul nostru - avertizează părintele Patton - Mediterana asumă forma unei frontiere de apă de care se lovesc visele şi vieţile atâtora care fug de războaie şi instabilitate politică şi economică. A rezolva controverse - subliniază el - este misiunea diplomaţiilor care trebuie să lucreze mult pentru a reduce tensiunile şi cauzele care le produc".
Cooperare cu diplomaţiile. "Este nevoie de cooperare - reafirmă custodele - diplomaţiile trebuie să lucreze pe planul politic, Bisericile pe cel al dialogului precum şi umanitar. Documentul despre fraternitatea umană de la Abu Dhabi, semnat de papa Francisc şi de marele imam de Al-Azhar, Ahmad Al-Tayyeb, merge în această direcţie. Angajarea Bisericilor în acest domeniu este însemnată, arătând o apropiere şi proximitate concretă faţă de populaţiile suferinde din toată această zonă mediteraneeană". Gândul lui Patton se îndreaptă şi "spre Libia care trăieşte o situaţie dramatică ce aminteşte de cele asemănătoare din Yemen şi Siria" şi spre alte ţări precum Tunisia, Algeria, Maroc, reprezentate la Bari, "care încearcă să facă paşi înainte în domeniul cultural, al dialogului şi interreligios". Însă în teritoriile din Custodie este prezent şi Ciprul unde un zid desparte în două insula, de o parte zona greacă şi de cealaltă cea turcă. "Paradoxal - spune fratele - că în Cipru toţi liderii creştini, catolici şi musulmani de mulţi ani lucrează împreună pentru a crea un climat de reconciliere între cele două componente. Sunt aproape unicii care lucrează în această direcţie, dat fiind că lumea politică pare că a luat-o pe un alt drum. În locul logicii reconcilierii preferă logica împărţirii, însoţită în unele cazuri de o folosire nesăbuită a forţei". "A dărâma zidurile şi a desface frontierele ar putea ajuta cauza păcii" în stilul întâlnirii dintre Francisc şi sultan. "Ar fi un câştig pentru toate popoarele şi ţările din zona Mediteranei pentru că acestea sunt teritorii care au un patrimoniu istoric şi arheologic imens. Şi astfel - conclude - Mediterana ar putea să devină o frontieră de pace".
(După agenţia SIR, 28 ianuarie 2020)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
