Cardinalul polonez Andrej-Maria Deskur, prieten şi coleg la seminarul clandestin din Cracovia cu fericitul Ioan Paul al II-lea, a murit la Roma în vârstă de 87 ani.
Glumea pe seama infirmităţii sale - imobilizat în scaun cu rotile din anul 1978, spunea: "Eh, sunt precum Colosseum-ul: o ruină, dar foarte popular". Cardinalul polonez Andrej-Maria Deskur, prieten al papei Ioan Paul al II-lea, cu care se întâlnea cel puţin o dată pe săptămână, a murit la 3 septembrie. Avea 87 ani.
Deskur s-a născut în februarie 1924 la Sancygniów. A intrat în seminarul clandestin din Cracovia în anii ocupaţiei naziste, unde a fost coleg cu Karol Wojtyła. A fost profund impresionat de felul în care viitorul papă se cufunda în rugăciune. "El trăieşte în şi prin rugăciune" spunea Deskur despre Wojtyła. "În capelă îl auzeai vorbind ca şi cum s-ar fi adresat cuiva de faţă, în timp ce noi, ceilalţi seminarişti (...) după ce ne rugasem un pic, eram distraşi de la rugăciune - ştiţi cum e - te uiţi în jur, te mai uiţi la cel care intră sau la colegul de alături - aşa cum face orice om normal. Dar el, nu. Karol părea că se află în cu totul altă parte, cufundat cu totul în altă dimensiune. El se afla cu adevărat în lumea lui Dumnezeu, nu l-am văzut absolut niciodată distras de la rugăciune".
Deskur a fost hirotonit preot în 1950 şi a rămas profund ataşat de părintele Wojtyła. În 1962, a fost cel care a transmis lui Padre Pio da Pietrelcina implorarea Mons. Wojtyła, care în acel timp era episcop auxiliar şi vicar capitular de Cracovia, pentru intermedierea vindecării Wandei Półtawska, medic, fostă prizonieră in lagărele de concentrare nazistă, acum bolnavă de cancer, colaboratoare a Mons. Wojtyła. În preziua intervenţiei chirurgicale, ea era vindecată.
În timpul Conciliului Vatican II, Deskur ocupa la Vatican funcţia de subsecretar al Comisiei Pontificale Radio-Film-TV, care a devenit ulterior Consiliul Pontifical pentru Comunicaţiile Sociale. Numit secretar al noului minister în 1970, a devenit ulterior preşedintele acestuia, iar papa Paul al VI-lea l-a numit episcop.
Deskur era punctul de referinţă pentru cardinalul Wojtyła, ori de câte ori venea la Roma pentru Sinod sau ca să participe la lucrările congregaţiilor din care făcea parte. Unii biografi subliniază rolul pe care acest prieten polonez l-a jucat în recunoaşterea sa în cercurile influente ale Vaticanului.
În octombrie 1978, în preziua celui de al doilea conclav din acel an, după moartea lui Ioan Paul I, Deskur a suferit un atac cerebral sever şi a fost internat în Spitalul Gemelli. Cardinalul Wojtyła a aflat chiar când a intrat în sala conclavului, pe care avea s-o părăsească doua zile mai târziu, în calitate de papă. Viaţa lui Ioan Paul al II-lea a fost marcată la rândul ei de suferinţă şi moarte; îşi pierduse mama la vârsta de 9 ani, apoi fratele şi în cele din urmă, tatăl; ca papă, a avut de făcut faţă tentativelor de asasinat* şi a fost de asemenea marcat de suferinţa şi moartea prietenilor săi: în aprilie 1944, prietenul şi colegul său de seminar, Jerzy Zachuta, este arestat de Gestapo şi împuşcat; un alt preot şi prieten (ulterior episcop şi cardinal), Marian Jaworski, şi-a pierdut o mână într-un atentat în timp ce celebra sfânta Liturghie în locul lui Karol Wojtyła.
La o zi după alegerea sa ca papă, Ioan Paul al II-lea, spre surprinderea tuturor, dar nu şi a celor care-l cunoşteau, părăseşte Vaticanul şi merge la prietenul său, Andrej-Maria Deskur, aflat pe patul spitalului. Aceasta a fost prima sa vizită pastorală în Roma şi în Italia. Ioan Paul al II-lea a vizitat câteva saloane, s-a întâlnit şi a vorbit cu bolnavii, dar în primul rând a stat la căpătâiul prietenului său. În 1985, papa l-a creat cardinal pe Andrej-Maria Deskur.
Imobilizat în scaun cu rotile din anul 1978, retras din funcţiile oficiale în anul 1984, Deskur a rămas sfătuitorul înţelept al Vaticanului. Ulterior, Deskur a fost numit preşedintele Academiei Pontificale a Imaculatei. Marele său devotament pentru Fecioara Maria, care-l unea în adoraţie cu Ioan Paul al II-lea, a devenit evident în anul 1995, când statuia Madonei din Civitavecchia a început să plângă cu lacrimi de sânge, fiind sechestrată de autorităţi. Cardinalul Deskur a mers în oraşul din Lazio, a dăruit episcopului o copie a statuii şi s-a rugat pentru "eliberarea" Madonnei, menţionând că acelaşi lucru se întâmplase în Polonia, în 1967, când autorităţile comuniste sechestraseră celebra icoană a Maicii Domnului din Częstochowa.
După moartea lui Ioan Paul al II-lea, cardinalul Andrej-Maria Deskur a făcut cunoscute câteva detalii din viaţa mistică şi spirituală a marelui său prieten, menţionând că încă din timpul hirotonirii sale, Karol primise un dar cu totul special: darul "rugăciunii infuze", care înseamnă: "lasă-l pe Duhul Sfânt să te ghideze... cu apariţii sau prin cuvinte şi dezvăluiri interioare. Totul se dezvoltă şi ia fiinţă din această intimitate cu Dumnezeu".
*
Sfântul Părinte papa Benedict XVI a trimis o telegramă de condoleanţe cardinalului Stanisław Dziwisz, arhiepiscop de Cracovia şi cel mai apropiat colaborator al fericitului Ioan Paul al II-lea, precum şi rudelor fostului cardinal. El îl numeşte pe Andrej-Maria Deskur "unul din cei mai iluştri fii" ai Bisericii din Polonia, aminteşte "colaborarea deosebită cu Sfântul Scaun timp de mai multe decenii, în slujba a şase papi, în special în domeniul comunicaţiilor". Cardinalul Deskur, legat printr-o adânca prietenie cu fericitul Ioan Paul al II-lea, ne lasă amintirea unei vieţi dedicate în mod coerent si generos vocaţiei sale de preot pios şi plin de zel, care "şi-a îmbogăţit slujirea prin acceptarea bolii cu resemnare evanghelică"
"Mă rog ca, prin mijlocirea Imaculatei Fecioare pe care a venerat-o întreaga sa viaţă, bunul Dumnezeu să-l primească pe acest păstor credincios al Evangheliei şi al Bisericii în împărăţia sa de eternă bucurie şi pace", a spus Papa Benedict XVI.
Funeraliile cardinalului Andrej-Maria Deskur, oficiate de cardinalul Angelo Sodano, decanul Colegiului Cardinalilor, s-au desfăşurat la 6 septembrie 2011, ora 11.30 a.m., la bazilica "Sfântul Petru".
*
Surse: Textul lui Andrea Tornielli, Vatican Insider, www.lastampa.it, marţi, 6 septembrie 2011; au mai fost folosite: TGR/ VIS 20110905 (220), Catholic World News din 6 septembrie 2011, ora 12.11. Pentru datele generale: George Weigel, Martor al Speranţei. Biografia papei Ioan Paul al II-lea (1920-2005), Ed. "Galaxia Gutenberg", 2007.
Dr. Ecaterina Hanganu
Notă
* La 13 mai 1981, de Ziua Maicii Domnului de la Fatima, Mehmet Ali Ağca trage asupra papei Ioan Paul al II-lea de la câţiva metri, fără să reuşească să-l ucidă. "Cum de nu te-am omorât?!" a exclamat terifiat Mehmet Ali Ağca, un ucigaş experimentat, atunci când papa, refăcut, l-a vizitat în închisoare. Înţelesese, plin de groază, că Altcineva, mult mai puternic decât voinţa omenească, deviase gloanţele. Un an mai târziu, pe când papa făcea un pelerinaj de mulţumire la sanctuarul de la Fatima, a fost un nou atentat, de data aceasta fără consecinţe grave, iar în ianuarie 1995, în Filipine, este anihilat un atentat de mare anvergură pus la cale împotriva lui. Întrebat cândva dacă, în faţa ameninţărilor cu moartea, va renunţa la călătoriile sale internaţionale, răspunsul papei Ioan Paul al II-lea a fost: "Nu, fiindcă iubirea e mai tare ca moartea".
