Sărbătoarea Botezului Domnului
În apele Iordanului
De Maurizio Gronchi
Ceea ce împiedică învăţătura lui Isus ca să se lase redusă la înţelepciune a vieţii, model etic sau ideologie este însăşi existenţa sa, care vorbeşte mai mult decât cuvintele sale. Dacă Isus n-ar fi împlinit drumul său pământesc cu moartea şi învierea probabil că nici măcar n-ar fi fost amintit. Aşadar, spre acest apogeu este îndreptată toată viaţa sa, care se inaugurează public cu un gest atestat de toată tradiţia evanghelică: botezul primit de la Ioan Botezătorul în râul Iordan (Mc 1,9-11; Mt 3,13-17; Lc 3,21-22; In 1,31-34). Pentru comunităţile creştine desigur că nu a fost simplu să apere acest episod, dată fiind impresia pe care putea s-o provoace: oare Isus a avut nevoie să se purifice de păcate? În realitate, motivele gestului şi ale relatării sale sunt variate.
În primul rând, este vorba despre prima mare decizie a lui Isus, care trece de la stabilitate la itineranţă, de la ascunderea din Nazaret la cufundarea în destinul comun al poporului său, care aşteaptă noua intervenţie a lui Dumnezeu. Totuşi, împărtăşirea iniţială a perspectivei penitenţiale a Botezătorului recunoscut ca profet escatologic, din care trebuie luată vestirea (Mt 3,15), sigilată de ritul baptismal, lasă spaţiu unei schimbări de tendinţă din partea lui Isus - mielul care ia asupra sa păcatele lumii (In 1,29).
Din ceea ce relatează evangheliile cu privire la predica şi la activitatea lui Isus se evidenţiază imaginea diferită a lui Dumnezeu faţă de aceea a lui Ioan. Apare cu claritate că Dumnezeul lui Isus nu suspendă judecata sa drastică, nici nu condiţionează iertarea sa în virtutea respectării Torei sau a cultului lui Israel. Dumnezeu este dispus la o nouă intervenţie de mântuire, care încă de acum este disponibilă în însăşi persoana lui Isus - Fiul trimis de Stăpânul viei, după toţi mesagerii săi (Mc 12,1-12).
În afară de asta, pentru evanghelişti este esenţial să relateze investitura mesianică pe care Isus o primeşte de la Tatăl şi de la Duhul Sfânt în apele Iordanului. De fapt, în evenimentul de la Iordan se împletesc trei acţiuni fundamentale: aceea a lui Isus, care în umilinţă se prezintă solidar cu Israelul; aceea a Botezătorului, care-l primeşte, îl recunoaşte şi îl arată ca acela care este mai mare; aceea a Tatălui şi a Duhului, care cu glas puternic şi coborâre uşoară de sus, îl consacră "Mesia" trimis la Israel.
(După L'Osservatore Romano, 10 ianuarie 2016)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
