Cu ocazia trecerii la cele veşnice a suveranului pontif Ioan Paul al II-lea, pe situl Diecezei de Iaşi a fost lansată în aceste zile invitaţia ca toţi cei care doresc să lase un gând legat de Sfântul Părinte să se folosească de "Cartea de oaspeţi". În aşteptarea unor noi mesaje, continuăm să le redăm pe acelea care au fost puse până acum fie pe sit (http://www.ercis.ro/servicii/guestbook.asp), fie trimise prin e-mail ([email protected]).
"E greu să găseşti cuvintele potrivite pentru a vorbi despre Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea, omul care ne-a învăţat să trăim, să suferim şi să murim. Alăturându-mă celor care şi-au exprimat gândurile pe acest sit, aş vrea să scriu ceea ce nu am reuşit să-i spun Sfântului Părinte în ziua de sâmbătă, 29 aprilie 2000, când, în timpul unei audienţe în Piaţa «Sfântul Petru», l-am întâlnit pentru un minut şi l-am salutat în numele colegilor şi al Institutului Teologic «Sfântul Iosif» din Iaşi. Simţindu-i privirea pătrunzătoare şi mâna puternică aş fi vrut să-i spun că îi mulţumesc pentru că m-a învăţat ce înseamnă să fii om, cât de nobilă este demnitatea mea de persoană umană; să-i mulţumesc pentru că prin el am înţeles că preotul nu e decât un om luat dintre oameni şi pus pentru oameni în cele ce sunt ale lui Dumnezeu, după cum spune Scrisoarea către Evrei; că vocaţia mea de om este să trăiesc libertatea ce mi-a fost deopotrivă dăruită şi hărăzită ca misiune, să trăiesc iubind şi să iubesc cu responsabilitate. Mulţumesc, Sfinte Părinte!" (pr. Marius Mîrţ, Iaşi)
"În momentul când o persoană se stinge din viaţă..., eu mă trezesc la realitate... şi îmi dau seama că, într-adevăr, era o «comoară» pe care am reuşit să o descopăr doar în ultimul moment..., în momentul când am auzit, prin purtătorul de cuvânt al Vaticanului, Jaquin Navarro-Valls, ultimele cuvinte al papei Ioan Paul al II-lea: «V-am căutat, iar voi aţi venit la mine». Din păcate, sunt mulţi tineri ca mine, care nu au avut prilejul de a afla cine a fost, într-adevăr, acest papă. Va rămâne pentru mine un exemplu adevărat de viaţă..., un adevărat «luptător pe frontul vieţii». (Livia)
"«Nu vă fie teamă!» Asta a vrut Sfântul Părinte să ne înveţe cât a fost în viaţă şi asta ne-a învăţat şi la moarte. Nu vă fie teamă, nu vă fie teamă să mergeţi pe urmele lui Cristos, să fiţi una cu Cristos şi fiii vrednici ai sfintei Fecioare! Sfinte Părinte, vă mulţumim că aţi spun «da» atunci când aţi fost chemat, vă mulţumim că ne-aţi învăţat că totul este posibil în iubire şi pentru iubire! Iar de acolo, din cer, vă rugăm să vegheaţi asupra noastră şi călăuziţi-ne paşii spre iubire! Non abbiate paura...!" (Simona, Iaşi)
"Mă consider un mare norocos. Am avut ocazia să îl cunosc pe papa îndeaproape... Fiind seminarist la Seminario Romano (Roma), îl vedeam de câteva zeci de ori pe an..., dar cea mai mare bucurie o aveam când, anual, ne vizita seminarul, sâmbăta dinainte de Miercurea Cenuşii... Îl vad şi acum... În picioare, îl saluta pe fiecare seminarist în parte, strângându-i mâna şi spunându-i: «Curaj, să nu-ţi fie frică! Isus te cheamă!» A fost şi va rămâne pentru mine un ghid, o călăuză, un exemplu de fidelitate şi de sfinţenie. Faptul că l-am cunoscut este cel mai mare dar pe care Domnul mi l-a făcut până acum. De aceea, îi mulţumesc şi sper să mai am parte de asemenea prieteni". (pr. Fabian Doboş, Iaşi)
"Acum că Sfântul Părinte este aproape de Dumnezeu şi de preasfânta Fecioară Maria, mai mult ca sigur va mijloci haruri sfintei Bisericii şi, împreună cu sfinţii şi cetele de îngerii, îl va lăuda pe Dumnezeu pentru toată veşnicia. «Acum pământul a rămas mai sărac, iar cerul a devenit mai bogat». Sfinte Părinte papa Ioan Paul, mijloceşte pentru noi toţi care am rămas în această «vale de lacrimi» harul de a trăi din plin mesajul evangheliei". (pr. Anton Robu, Italia)
"Doresc să transmit condoleanţe pentru stingerea din viaţă a Sanctităţii sale papa Ioan Paul al II-lea. Era cu adevărat un bun teolog, un om de o mare forţă morală şi un profesionist desăvârşit, un bun strateg şi un spirit iluminat printre noi. Nu voi uita rolul lui în medierea conflictelor armate, interetnice şi rasiale şi rugăciunea lui pentru pace, pentru care mă rog şi eu. Îl consider un sfânt pe pământ şi cea mai marcantă personalitate a secolului nostru atât de agitat şi sper că acum spiritul lui se odihneşte fericit în paradis, de unde ne iubeşte şi ne vede pe toţi. Dumnezeu atotputernicul să-l odihnească în pace!" (Cristina Olaru, Iaşi)
"Unde-i iubire, acolo-i Dumnezeu; pe unde a călătorit Sfântul Părinte papa Ioan Paul al II-lea a purtat cu sine iubirea şi a dăruit-o tuturor. De fapt, l-a purtat şi l-a dăruit pe Dumnezeu. Fie ca strădaniile sale să aducă roade în inimile şi conştiinţele tuturor. Dumnezeu să-l odihnească în pacea sa!" (pr. Iosif Bisoc, OFMConv., Roman)
"Un papă sfânt. Forţa rugăciunii, forţa convingerilor, forţa cuvântului... O viaţă dăruită total lui Dumnezeu, Bisericii, oamenilor. Îţi mulţumim, Doamne, pentru exemplul său de trăire a credinţei. Ocroteşte Biserica ta!" (pr. Iosif, Iaşi)
"Cuvintele sunt de prisos în a exprima durerea şi golul sufletesc lăsat în urmă de trecerea în lumea îngerilor a Sfântului Părinte Ioan Paul al II-lea. Dumnezeu însă ne va da puterea să trecem peste aceste momente triste şi dureroase. Sfântul Părinte va rămâne mereu în inima şi sufletele noastre. Dumnezeu să îl odihnească în pace şi linişte!" (Nicoleta Lupu, Grenoble - Franţa)
"Îmi va fi foarte greu să mă obişnuiesc cu ideea că Sfântul Părinte nu mai este printre noi. Imaginea unui «blând păstor», care a făcut atât de mult bine creştinătăţii şi întregii omeniri. Amintirea sa va rămâne veşnic în inima mea. Domnul să aibă în pază sufletul său şi să-l conducă în ceata fericiţilor săi". (Napoleon Neamţu, Bucureşti)
"Vă povestesc ce mi s-a întâmplat la şcoală cu puştii mei de clasa I. Am vorbit cu ei despre papa. Urmăriseră foarte atenţi şirul evenimentelor la tv. Un copil îmi zice: «Doamnă învăţătoare, eu ştiu de ce porumbelul s-a aşezat pe capul papei!». Eu, gândindu-mă la cine ştie ce explicaţii şi motivaţii teologice, întreb curioasă: «De ce?» Şi vine şi răspunsul din partea copilului: «Pentru că papa a fost cuminte!» Şi mi-au mai zis multe despre papa, uimită fiind de câte ştiu şi de interpretările pe care le dau. «Papa i-a iubit foarte mult pe copii, iar pe cei mai mici îi lua în braţe şi îi săruta!», asta mi-au mai zis. Oricum am făcut cu ei o rugăciune pentru Sfântul Părinte şi mi-au promis că se roagă şi în seara asta pentru el". (Anca)
