|
| © Vatican Media |
Ilie, om al lui Dumnezeu
Publicăm mai jos prefaţa cardinalului secretar de stat, Pietro Parolin, la cartea lui Pino Esposito "Ilie, om al lui Dumnezeu: Meditaţii asupra vieţii cardinalului Dalla Costa" (LEV, 2026). Volumul de 260 de pagini reconstituie orientarea pastorală a cardinalului Elia Dalla Costa (născut la Villaverla în 1872 şi decedat la Florenţa în 1961), subliniind rădăcinile profunde ale operei sale în Sfânta Scriptură.
Vorbind la dies academicus ţinută la Vicenza în 2018 în onoarea venerabilului cardinal Elia Dalla Costa, am afirmat că orice investigaţie asupra acestei figuri incisive a Bisericii preconciliare este incompletă dacă ignoră rădăcinile sale spirituale, capacitatea sa excepţională de a combina preocuparea pastorală cu rigoarea ascetică. Observ cu interes cum această lucrare, rodul cercetării dezvoltate sub formă de meditaţii, adună aceste perspective.
Amintirea cardinalului Dalla Costa, căruia acest volum îi redă o nouă relevanţă, a fost tangibilă în anii mei de formare în zona Vicenza, în special la Schio, unde, înainte de a intra în serviciul diplomatic al Sfântului Scaun la începutul anilor 1980, mi-am exercitat slujirea parohială. Aceia au fost anii în care, la Florenţa, la cea de-a douăzecea aniversare a morţii sale, s-a deschis procesul diecezan de beatificare sub pontificatul lui Ioan Paul al II-lea, care, într-un discurs public în catedrala din Padova în 1982, l-a inclus printre "seria luminoasă a apostolilor".
Firele unei tradiţii ecleziale din Vicenza, care ne leagă de la naştere, fiind apropiate locurile noastre de origine, vor continua să se împletească în generaţiile următoare, chiar şi în cadrul Colegiului Cardinalilor, după ce Dalla Costa a fost ridicat la cardinalat de Pius al XI-lea, al şaptelea predecesor al Papei Francisc.
Multe teme abordate în biografie rămân mai relevante ca niciodată, inclusiv "pacea mondială", diplomaţia paralelă şi impulsul evanghelic al unei abordări pastorale care, în cadrul Bisericii, a menţinut coerenţa într-o lume sfâşiată şi divizată. Aceste elemente apar, printre altele, în contextele lor, invitându-ne să redescoperim măsura exercitării eroice a virtuţilor de către cardinal, gradul de consolare şi de speranţă pe care ni l-a dăruit deschizându-se Harului. Profunzimea vieţii sale spirituale, unită cu dăruirea sa pastorală, afirmată clar de consultanţii teologi ai Dicasterului pentru Cauzele Sfinţilor, ne lasă un dar de la Dumnezeu a cărui moştenire trebuie protejată cu iubire şi curaj.
Opera părintelui Pino Esposito se bazează pe studiile sale anterioare, care, pe linii similare, contribuie la istoria biografică a slujirii pastorale din secolul al XX-lea. Deja autor al unei trilogii despre sfinţenia latino-americană, el continuă să urmărească în viaţa sacerdotală concretă, în angajarea zilnică şi reînnoită de-a lungul generaţiilor, un plan de mântuire care constituie un veritabil subiect de studiu pentru istoricii Bisericii. Însăşi alegerea, făcută într-o publicaţie din 2018, de a reconstrui fizionomia Secretariatului de Stat pontifical dintr-o perspectivă biografică, conturând profilurile secretarilor ca "diplomaţi cu evanghelia", aminteşte de necesitatea de a examina sufletul instituţiilor ecleziastice, oamenii care le-au animat.
Încă din copilărie, am recunoscut în venerabilul Dalla Costa un model inspirator de zel pastoral. După cum am avut ocazia să subliniez în 2017, când era pe cale să fie făcut primul pas în procesul de canonizare, statura ascetică a vieţii sale, departe de a se traduce în detaşare, s-a dovedit a fi fundamentul unei apropieri sârguincioase de comunitatea sa şi de fiecare persoană. Acest volum conferă rigoare istorică acestei conştientizări.
(După L'Osservatore Romano, 23 mai 2026)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
