de cardinal Jean-Claude Hollerich
La 9 şi 10 octombrie 2021, Papa Francisc a deschis la nivel universal actualul proces sinodal convocând Biserica în Sinod. De atunci s-au desfăşurat sute de mii de întâlniri cam peste tot în lume (conversaţii spirituale, întâlniri de dialog şi de rugăciune, conferinţe...) la diferite niveluri (parohial, diecezan, naţional... precum şi în sfera digitală) şi implicând realităţi ecleziale de diferită natură: de la grupurile parohiale la congregaţiile călugăreşti, la asociaţiile de credincioşi, la grupuri de profesionişti, grupuri informale...
A fost impresionant să descoperim entuziasmul şi creativitatea tuturor acestor grupuri. Era clar încă din primele săptămâni că Duhul era în acţiune!
Inima acestor experienţe sinodale era ascultarea lui Dumnezeu prin ascultarea reciprocă, inspiraţi de cuvântul lui Dumnezeu. Apoi s-a cerut să se adune într-o "sinteză" roadele rugăciunii şi ale reflecţiei reieşite în timpul acestor experienţe sinodale.
Înainte de a intra în conţinutul sintezelor, este important să înţelegem ce anume sunt aceste sinteze. Sinteza cerută nu este nici prezentarea cronologiei etapelor procesului sinodal urmate în mod concret, nici un proces verbal care să prezinte în manieră nediscriminată toate punctele reieşite în momentele experienţei sinodale. Mai degrabă, trebui înţelese drept culmea discernământului spiritual comunitar. Vor să adune şi să exprime roadele procesului sinodal în aşa fel încât să poată fi înţelese şi de cel care n-a participat, indicând modul în care a fost înţeleasă în contextul local chemarea Duhului Sfânt adresată Bisericii.
Lectura sintezelor venite a produs în mine, ca discipol al lui Cristos şi ca episcop, o mare mângâiere spirituală care se deschide la o mare speranţă. Această speranţă, acum, trebuie să se transforme într-un dinamism misionar.
Sintezele venite la secretariatul general al Sinodului la 25 august 2022 pot fi împărţite între următoarele 5 categorii:
De la Conferinţele Episcopale. În general sinteza unei singure Conferinţe Episcopale este rod al unei lucrări de discernământ pornind de la sintezele venite de la dieceze care, la rândul lor, sunt rodul discernământului diferitelor instanţe ecleziale la nivel diecezan: parohii, asociaţii, mişcări, congregaţii călugăreşti, precum şi al altor diferite instanţe ecleziale naţionale: federaţii, şcoli catolice, universităţi catolice, asociaţii...
Deja 98% din cele 114 Conferinţe Episcopale au numit un referent sau o echipă sinodală. Sintezele venit până astăzi sunt 100... şi încă vin. Acest lucru incredibil ne spune că da, Biserica este în sinod!
Bisericile orientale catolice. Fiecare Biserică orientală catolică a fost invitată să trimită o sinteză proprie şi specifică. Este clar că în teritoriile în mod tradiţional de rit latin, eparhiile prezente în teritoriu au trimis contribuţia lor şi la Conferinţele Episcopale de apartenenţă.
De la USG şi UISC. Uniunea Superiorilor Generali şi Uniunea Internaţională a Superioarelor Generale au trimis contribuţia lor specifică realizată pornind de la contribuţiile congregaţiilor călugăreşti (masculine şi feminine) şi ale Institutelor de viaţă consacrată şi Societăţile de viaţă apostolică (masculine şi feminine). Exprim recunoştinţa mea acestor două instituţii pentru contribuţia lor importantă şi generoasă. Aceste comunităţi au un patrimoniu "sinodal" de oferit întregii Biserici şi procesul sinodal l-a şi ni l-a amintit.
De la Dicasterele vaticane. Şi Dicasterele vaticane au trimis o contribuţie. În afară de asta, unele dintre ele au avut sarcina de a aduna sintezele instanţelor ecleziale specifice. Este cazul Dicasterului pentru Institutele de Viaţă Consacrată şi Societăţile de Viaţă Apostolică ce au adunat şi elaborat sintezele unui ulterior drum de discernământ al congregaţiilor călugăreşti şi al institutelor de viaţă consacrată şi societăţilor de viaţă apostolică.
La rândul său, Dicasterul pentru Laici, Familie şi Viaţă a avut sarcina de a aduna şi a lucra asupra sintezelor asociaţiilor şi mişcărilor ecleziale. Dicasterul urmăreşte şi realizarea unei sinteze realizate pornind de la ascultarea şi discernământul efectuat de realităţi care se ocupă de pastoraţia persoanelor cu dizabilităţi.
Dincolo de propriul drum intern de ascultare şi discernământ, Dicasterul pentru Comunicare a urmărit şi realizarea unui proiect pilot (demarat d reţeaua RIIAL în colaborare cu Imission), intitulat "Biserica te ascultă". A fost vorba de o activitate de ascultare în reţelele sociale realizată de unii influencers. În acest caz au venit circa 110.000 de răspunsuri şi cu o estimare de persoane implicate de circa 20 de milioane de persoane.
Şi Secretariatul de Stat a realizat, pentru prima dată, o sinteză prin ascultarea nunţiilor apostolici.
Ultimul grup este cel al observaţiilor. În afară de aceste categorii, au fost adunate peste o mie de contribuţii din partea credincioşilor sau grupurilor ecleziale sau nerecunoscut oficial de autoritatea ecleziastică locală. Îndeosebi pentru acestea din urmă este vorba de realităţi care se simt "în periferie sau la marginile" vieţii Bisericii. Primind aceste contribuţii am cerut mereu ca să fie expediate şi respectivilor ordinarii locali.
A fost frumos să constatăm cum aceste grupuri s-au simţit interpelaţi de chemarea Papei Francisc. Simt că trebuie să le mulţumesc. Spre deosebire de ceea ce s-ar putea crede, multe din contribuţiile trimise nu sunt simple liste de revendicări, ci adevărate lucrări de ascultare şi discernământ. Pe ei vreau să-i asigur că vom citi cu atenţie şi vom lua în serios contribuţiile lor!
Din toate aceste date sunt convins că suntem în faţa unui dialog eclezial fără precedent în istoria Bisericii, nu numai prin cantitatea de răspunsuri venite sau de persoane implicate (faptul că vreunuia care vrea să se bazeze numai pe numere - care nu pot să fie decât aproximative - va putea să i se pară limitat), ci şi prin calitatea participării.
Procesul de ascultare şi de discernământ nu a fost desigur perfect. Ştim asta, dar ştim şi că încercăm să fim tot mai mult imagine a Bisericii sinodale, că învăţăm şi din greşelile noastre.
(După L'Osservatore Romano, 26 august 2022)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
