|
| © Vatican Media |
Exortaţia lui Leon al XIV-lea: un text care stabileşte fundamentele revelaţiei creştine şi ale tradiţiei Bisericii
Dilexi te, prima exortaţie apostolică a lui Leon al XIV-lea, este legată, încă din titlu, de ultima enciclică a Papei Francisc, Dilexit nos (octombrie 2024), şi reprezintă, într-un anumit sens, continuarea acesteia. Nu este un text de doctrină socială a Bisericii, nu intră în analiza problemelor specifice. Mai degrabă, propune fundamentele Revelaţiei, subliniind legătura puternică dintre iubirea lui Cristos şi chemarea sa de a ne apropia de săraci. Centralitatea iubirii faţă de săraci se află, de fapt, în inima evangheliei însăşi şi, prin urmare, nu poate fi respinsă ca o preocupare măruntă a anumitor pontifi sau a anumitor curente teologice, nici nu poate fi prezentată ca o consecinţă socială şi umanitară extrinsecă credinţei creştine şi mesajului său.
"Afectul faţă de Domnul este unit cu afectul faţă de săraci", scrie Leon. Prin urmare, sunt inseparabile: "Ori de câte aţi făcut unuia dintre aceşti fraţi ai mei, cei mai mici, mi-aţi făcut", spune Isus. Aşadar, aici "nu ne aflăm în orizontul binefacerii, ci al Revelaţiei: contactul cu cei care nu au putere şi măreţie este o modalitate fundamentală de a-l întâlni pe Domnul istoriei".
Papa observă că, din păcate, şi creştinii riscă să fie "infectaţi" de atitudini lumeşti, ideologii şi viziuni politico-economice înşelătoare. Nemulţumirea cu care auzim uneori vorbindu-se despre angajarea faţă de săraci, ca şi cum ar fi o distragere de la iubirea şi de la cultul lui Dumnezeu, revelează cât de actual este documentul: "Faptul că exercitarea carităţii este dispreţuită sau ridiculizată, ca şi cum ar fi vorba de obsesia unora şi nu de nucleul incandescent al misiunii ecleziale, mă face să mă gândesc - afirmă Leon al XIV-lea - că trebuie să citim mereu din nou Evanghelia, ca să nu riscăm să o înlocuim cu mentalitatea lumească".
Prin citate biblice şi comentariile Părinţilor Bisericii, ni se aminteşte astfel că iubirea faţă de săraci nu este un "parcurs opţional", ci reprezintă "criteriul adevăratului cult". Cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur şi ale Sfântului Augustin, de exemplu, sunt iluminante, chiar şi pentru Biserica de astăzi: primul ne invită să-l onorăm pe Isus în trupul săracului, întrebându-se ce sens are să avem altare pline cu potire de aur, în timp ce Cristos este epuizat de foame chiar în afara bisericii; cel de-al doilea îi defineşte pe săraci ca "prezenţa sacramentală a Domnului", văzând în grija faţă de săraci o dovadă concretă a sincerităţii credinţei: "Cine spune că îl iubeşte pe Dumnezeu şi nu are milă de cei nevoiaşi minte".
În virtutea acestei legături cu esenţialul mesajului creştin, secţiunea finală a Dilexi te conţine un apel către fiecare botezat de a se angaja concret în apărarea şi promovarea celor mai vulnerabili: "Este datoria tuturor membrilor poporului lui Dumnezeu să ridice un glas care să trezească, care să denunţe, care să vorbească". Chiar cu riscul de a părea "proşti". Un mesaj plin de consecinţe pentru viaţa eclezială şi socială: actualul sistem economico-financiar şi "structurile sale de păcat" nu sunt inevitabile şi, prin urmare, este posibil să ne angajăm să gândim şi să construim, cu forţa binelui, o societate diferită şi mai echitabilă, prin "schimbarea mentalităţilor, dar şi, cu ajutorul ştiinţelor şi tehnicii, prin dezvoltarea unor politici eficiente în transformarea societăţii".
Exortaţia a fost iniţial pregătită de Francisc. A fost adoptată de succesorul său, Leon al XIV-lea, care, fiind călugăr şi apoi episcop misionar, a împărtăşit o mare parte din viaţă cu cei din urmă, lăsându-se evanghelizat de aceştia.
Andrea Tornielli
(După Vatican News, 9 octombrie 2025)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
